(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.
(2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.
Prezumția de domiciliu
Istoricul textuluiîn vigoare
- 1 octombrie 2011 — Formă în vigoareMonitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011
Modificările anterioare ale articolului se adaugă pe măsură ce sunt reconstituite din Monitorul Oficial.