(1) Radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului sau a mandatarului acestuia, în următoarele cazuri:

a) proprietarul sau mandatarul acestuia dorește retragerea din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii;

b) proprietarul sau mandatarul acestuia face dovada dezmembrării vehiculului;

c) la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane, în condițiile legii;

d) la schimbarea domiciliului, a reședinței sau a sediului proprietarului, pe raza de competență a altei autorități decât cea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea;

e) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv.

(2) Radierea din evidență a vehiculelor indisponibilizate prin instituirea unui sechestru asigurător se poate face în baza hotărârii instanței de judecată, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea.

(3) Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidență.

(4) Vehiculele declarate, prin decizie a autorității publice locale, fără proprietar sau abandonate se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea deciziei respective.