(1) Autovehiculele și remorcile înmatriculate în România pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacă îndeplinesc condițiile cerute pentru a fi admise în circulația internațională, iar conducătorii lor posedă permis de conducere valabil, conform prevederilor Convenției asupra circulației rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și ratificată de România prin Decretul nr. 318/1980 .
(2) Autovehiculele și remorcile înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în convenția menționată la alin. (1) , dar numai în perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație.
(3) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere eliberat într-un stat care nu este membru al Convenției asupra circulației rutiere, prevăzute la alin. (1) , trebuie să posede și permis de conducere internațional.
(4) Autovehiculele și remorcile înmatriculate în alte state, deținute de persoane care au sediul sau domiciliul în România, pot fi conduse pe drumurile publice pe o perioadă de maximum 90 de zile de la introducerea acestora în țară, dacă sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație.
(5) Persoanele care și-au stabilit reședința în România pot să își înmatriculeze autovehiculele sau remorcile la autoritatea competentă din zona de reședință.
(6) Autovehiculele înmatriculate în statele care nu sunt semnatare ale Convenției asupra circulației rutiere prevăzute la alin. (1) sunt obligate să poarte în partea din spate semnul distinctiv al statului care a efectuat înmatricularea.