LexistoriaDreptul la drept.

Conducătorii de vehicule

Codul rutier · 9 articole

Secțiunea 1Dispoziții generale

Articolul 20

(1) Pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător și să aibă vârsta minimă de 18 ani împliniți, cu excepția celor care conduc autovehiculele din subcategoriile A1 și B1, care trebuie să aibă vârsta minimă de 16 ani împliniți.

(2) Pentru a conduce pe drumurile publice tractoare, mașini și utilaje autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere valabil pentru categoriile sau subcategoriile prevăzute în regulament.

(3) Conducătorii de tramvaie sau vehicule care efectuează transport public de persoane, precum și cei care conduc autovehicule cu masa maximă autorizată mai mare de 7,5 tone sau cu gabarite depășite ori care transportă produse sau substanțe periculoase trebuie să aibă vârsta minimă de 21 de ani împliniți.

(4) Condițiile de obținere a permisului de conducere se stabilesc prin regulament.

Articolul 21

(1) Conducătorii de autovehicule sau tramvaie trebuie să aibă cunoștințele și îndemânarea necesare conducerii și să fie apți din punct de vedere medical și psihologic.

(2) Conducătorii de autovehicule sau tramvaie vor fi verificați periodic din punct de vedere medical și psihologic, în condițiile stabilite prin reglementările în vigoare.

Articolul 22

(1) Examinarea medicală și psihologică se realizează în scopul certificării stării de sănătate, a calităților fizice și a aptitudinilor necesare unui conducător de autovehicul sau tramvai.

(2) Afecțiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabilesc de către Ministerul Sănătății Publice și se aprobă prin ordin al ministrului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Examinarea medicală și psihologică se realizează în vederea:

a) aprobării prezentării la examen pentru obținerea permisului de conducere;

b) obținerii certificatului de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule și tramvaie;

c) verificării periodice, conform reglementărilor în vigoare.

(4) Examinarea medicală se realizează în instituții medicale autorizate, cu obligația luării în evidență a solicitantului sau a conducătorului de autovehicul sau tramvai de către medicul de familie, iar verificarea psihologică se realizează în laboratoare de specialitate autorizate din cadrul instituțiilor abilitate. Lista instituțiilor medicale și a laboratoarelor de specialitate autorizate se stabilește prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Medicul de familie, atunci când constată că o persoană din evidența sa, care posedă permis de conducere, prezintă afecțiuni medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătății publice emis conform alin. (2) , va solicita examenul de specialitate necesar, iar în cazul în care s-a stabilit că persoana este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, va comunica aceasta imediat poliției rutiere pe raza căreia medicul își desfășoară activitatea.

(6) Verificarea medicală și psihologică se efectuează în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(7) Permisul de conducere al persoanei care este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de către poliția rutieră și poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat această măsură.

(8) Avizul de apt sau inapt medical poate fi contestat doar pe baza unei expertize efectuate de instituțiile medico-legale, la solicitarea și pe cheltuiala părților interesate.

Secțiunea a 2-aPermisul de conducere

Articolul 23

(1) Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.

(2) Au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice, în condițiile stabilite prin regulament, și persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obținerii permisului de conducere, numai în prezența și sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens, precum și a examinatorului din cadrul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile prevăzute de lege.

(3) Pe parcursul activității de pregătire practică sau de examinare în vederea obținerii permisului de conducere, instructorul auto atestat ori, după caz, examinatorul împreună cu persoana pe care o supraveghează sau o examinează răspund pentru încălcarea de către aceasta a regulilor de circulație sau, după caz, pentru pagubele produse terților ca urmare a producerii unui accident de circulație.

(4) Persoanele care solicită prezentarea la examen pentru obținerea permisului de conducere sau a unor noi categorii ori subcategorii ale acestuia trebuie să îndeplinească, potrivit legii, condițiile de vârstă, să fie apte din punct de vedere medical și psihologic și să facă dovada pregătirii teoretice și practice prin cursuri organizate de unități autorizate, potrivit legii.

(5) Pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se efectuează de către profesori de legislație rutieră și instructori auto atestați de autoritatea competentă, conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, al ministrului educației și cercetării și al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6) Pot fi atestați ca profesori de legislație sau instructori auto pentru pregătirea practică, fără școlarizare și susținerea examenului de atestare, polițiștii rutieri cu grad de ofițer cărora le-au încetat raporturile de serviciu și care și-au desfășurat activitatea neîntrerupt în ultimii 10 ani în structurile poliției rutiere.

(7) Polițiștii rutieri care nu au grad de ofițer pot fi atestați ca instructori auto pentru pregătirea practică, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (6) .

(8) Programa de învățământ pe baza căreia se organizează cursuri de pregătire, precum și metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor în vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc prin ordin comun al ministrului educației și cercetării, al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului și al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(9) Categoriile sau subcategoriile de vehicule pentru care este necesară obținerea permisului de conducere, precum și condițiile concrete de obținere a acestuia se stabilesc prin regulament.

(10) Procedura de examinare pentru obținerea permisului de conducere se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 24

(1) Examinarea pentru obținerea permisului de conducere și eliberarea acestuia se realizează de către autoritatea competentă unde solicitanții își au domiciliul sau reședința.

(2) Forma și conținutul permisului de conducere se stabilesc în conformitate cu convențiile internaționale în domeniu la care România este parte, prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) În localitățile în care autoritatea competentă autorizează desfășurarea cursurilor de pregătire și susținerea examenului pentru obținerea permisului de conducere, acestea se pot organiza, la cerere, și în limba minorității naționale respective.

(4) În cazul cetățenilor străini care își stabilesc domiciliul sau reședința în România, examinarea la proba teoretică pentru obținerea permisului de conducere se poate efectua, la cerere, într-o limbă de circulație internațională.

(5) Permisul de conducere este valabil 10 ani de la data eliberării. La schimbarea de către titular a domiciliului sau a numelui, în cazul pierderii, furtului ori al deteriorării, precum și la expirarea perioadei de valabilitate, permisul de conducere se preschimbă fără susținerea unui nou examen, în condițiile stabilite prin regulament.

(6) Nu are dreptul să se prezinte la examen pentru obținerea permisului de conducere persoana care a fost condamnată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice sau de omor, lovire ori vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie sau de furt al unui autovehicul, cu excepția cazurilor când a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 116 alin. (1) .

Articolul 25

(1) Pentru conducătorii de autovehicule sau tramvaie care au o vechime mai mică de un an de la obținerea permisului de conducere se stabilesc prin regulament reguli suplimentare de circulație.

(2) Autovehiculele conduse de persoanele prevăzute la alin. (1) vor purta un semn distinctiv, în condițiile stabilite prin regulament.

Articolul 26

Proprietarii sau deținătorii mandatați de autovehicule care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri periculoase sunt obligați să asigure testarea anuală a conducătorilor de autovehicule atestați profesional, în scopul însușirii corecte și al respectării de către aceștia a dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice.

Articolul 27

(1) Persoanele care își stabilesc domiciliul ori reședința în România pot solicita obținerea permisului de conducere la autoritățile competente pe a căror rază își au domiciliul sau reședința, în condițiile prevăzute la art. 24 alin. (1) și (6) .

(2) Cetățenii români cu domiciliul în străinătate pot solicita în România obținerea permisului de conducere la autoritățile competente pe a căror rază își au locuința deținută în proprietate sau închiriată. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, locuința din România a cetățeanului român cu domiciliul în străinătate se consideră reședință.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să facă dovada că nu sunt titulare ale unui permis de conducere eliberat de o autoritate străină.

(4) Se interzice deținerea simultană a două permise de conducere naționale.

Articolul 28

Evidența permiselor de conducere și a sancțiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule sau tramvaie se ține de către poliția rutieră pe a cărei rază titularii își au domiciliul sau reședința.