(1) Următoarele terenuri, care nu fac parte din FFN conform dispozițiilor art. 1 și care sunt acoperite cu arbori din specii forestiere, reprezintă terenuri cu vegetație forestieră din afara FFN:
a) terenurile cu folosință agrosilvică, astfel cum sunt definite la art. 3 ;
b) terenurile cu arbori din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare;
c) terenurile cu arbori situate de-a lungul cursurilor de apă și al canalelor;
d) terenurile pe care sunt amenajate spațiile verzi din intravilan, altele decât cele care au caracteristicile prevăzute la art. 2 alin. (1) ;
e) terenurile pe care sunt instalate arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;
f) terenurile situate de-a lungul căilor de transport și comunicație pe care sunt instalate aliniamente de arbori;
g) minipădurile urbane.
(2) Vegetația de pe terenurile enumerate la alin. (1) , precum și arborii izolați din speciile forestiere, situați pe terenuri cu alte destinații decât cea forestieră și care nu se încadrează la alin. (1) , nu se supun prevederilor prezentei legi, cu excepția dispozițiilor privind evaluarea lemnului destinat valorificării și a celor privind circulația materialului lemnos.