(1) În vederea identificării, căutării, localizării și prinderii persoanelor date în urmărire pot fi efectuate, în condițiile prevăzute de lege, următoarele activități:
a) supravegherea tehnică;
b) reținerea, predarea și percheziționarea corespondenței și a obiectelor;
c) percheziția;
d) ridicarea de obiecte sau înscrisuri;
e) monitorizarea tranzacțiilor financiare și dezvăluirea datelor financiare.
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e) pot fi efectuate numai:
a) în baza mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță sau de la instanța de executare și cu respectarea procedurii prevăzute la art. 139, respectiv art. 147;
b) numai în baza mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă potrivit legii speciale, cu respectarea procedurii prevăzute la art. 157-160, în cazurile prevăzute la art. 521 alin. (2) lit. c).
(3) Activitățile prevăzute la alin. (1) lit. d) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care supraveghează activitatea organelor de poliție care efectuează urmărirea persoanei date în urmărire.