LexistoriaDreptul la drept.

Dispoziții generale

Codul rutier · 3 articole

Articolul 20

(1) Pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător și să aibă vârsta minimă de 18 ani împliniți, cu excepția celor care conduc autovehiculele din subcategoriile A1 și B1, care trebuie să aibă vârsta minimă de 16 ani împliniți.

(2) Pentru a conduce pe drumurile publice tractoare, mașini și utilaje autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere valabil pentru categoriile sau subcategoriile prevăzute în regulament.

(3) Conducătorii de tramvaie sau vehicule care efectuează transport public de persoane, precum și cei care conduc autovehicule cu masa maximă autorizată mai mare de 7,5 tone sau cu gabarite depășite ori care transportă produse sau substanțe periculoase trebuie să aibă vârsta minimă de 21 de ani împliniți.

(4) Condițiile de obținere a permisului de conducere se stabilesc prin regulament.

Articolul 21

(1) Conducătorii de autovehicule sau tramvaie trebuie să aibă cunoștințele și îndemânarea necesare conducerii și să fie apți din punct de vedere medical și psihologic.

(2) Conducătorii de autovehicule sau tramvaie vor fi verificați periodic din punct de vedere medical și psihologic, în condițiile stabilite prin reglementările în vigoare.

Articolul 22

(1) Examinarea medicală și psihologică se realizează în scopul certificării stării de sănătate, a calităților fizice și a aptitudinilor necesare unui conducător de autovehicul sau tramvai.

(2) Afecțiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabilesc de către Ministerul Sănătății Publice și se aprobă prin ordin al ministrului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Examinarea medicală și psihologică se realizează în vederea:

a) aprobării prezentării la examen pentru obținerea permisului de conducere;

b) obținerii certificatului de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule și tramvaie;

c) verificării periodice, conform reglementărilor în vigoare.

(4) Examinarea medicală se realizează în instituții medicale autorizate, cu obligația luării în evidență a solicitantului sau a conducătorului de autovehicul sau tramvai de către medicul de familie, iar verificarea psihologică se realizează în laboratoare de specialitate autorizate din cadrul instituțiilor abilitate. Lista instituțiilor medicale și a laboratoarelor de specialitate autorizate se stabilește prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Medicul de familie, atunci când constată că o persoană din evidența sa, care posedă permis de conducere, prezintă afecțiuni medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătății publice emis conform alin. (2) , va solicita examenul de specialitate necesar, iar în cazul în care s-a stabilit că persoana este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, va comunica aceasta imediat poliției rutiere pe raza căreia medicul își desfășoară activitatea.

(6) Verificarea medicală și psihologică se efectuează în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(7) Permisul de conducere al persoanei care este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de către poliția rutieră și poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat această măsură.

(8) Avizul de apt sau inapt medical poate fi contestat doar pe baza unei expertize efectuate de instituțiile medico-legale, la solicitarea și pe cheltuiala părților interesate.