(1) Terenurile scoase definitiv din FFN devin proprietatea beneficiarului scoaterii în momentul efectuării operațiunii de predare-primire, în condițiile prevăzute la art. 45 alin. (3) , și dobândesc destinația pe care acesta a solicitat-o și care i-a fost aprobată.
(2) Se exceptează de la prevederile art. 40 terenurile aflate în perimetrul fâșiei de protecție a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public și care, prin natura lor, sunt destinate protecției și întreținerii liniei de frontieră.
(3) Se interzice schimbarea destinației obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din FFN mai devreme de 5 ani de la data recepției finale a obiectivului. Constatarea schimbării destinației obiectivului construit revine în sarcina Gărzii Forestiere competente teritorial. În situația schimbării destinației obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din FFN mai devreme de 5 ani, Garda Forestieră competentă teritorial inițiază demersurile legale pentru anularea actului de aprobare emis pentru scoaterea definitivă, aprobată în condițiile art. 44 alin. (1) , și obligarea beneficiarului scoaterii definitive să aducă la starea inițială terenul scos definitiv din fondul forestier, pe cheltuiala acestuia.