(1) Prejudiciul forestier se calculează prin însumarea valorii pagubei produse prin vătămare (P) cu valoarea funcțiilor nerealizate ale pădurii (VFN).
(2) Valoarea VFN se stabilește prin produsul dintre valoarea pagubei (P) și un coeficient (K) diferențiat în raport cu cele 6 tipuri funcționale în care se încadrează pădurile prin amenajamentul silvic, după cum urmează:
a) tipul funcțional I (T.I): păduri cu funcții speciale de protecție, în care este interzisă, prin reglementări, exploatarea lemnului sau a altor produse, fără aprobări emise în baza actelor administrative privind protecția mediului și/sau acordul administratorului ariei naturale protejate - K = 1,5;
b) tipul funcțional II (T.II): păduri cu funcții speciale de protecție, în care nu este permisă reglementarea procesului de producție lemnoasă - produse principale. În cadrul acestui tip sunt admise numai lucrările speciale de conservare - K = 1,0;
c) tipul funcțional III (T.III): păduri cu funcții speciale de protecție, pentru care se reglementează procesul de producție lemnoasă - produse principale, fiind admise, de regulă, tratamentul tăierilor grădinărite și tratamentul tăierilor cvasigrădinărite - K = 0,7;
d) tipul funcțional IV (T.IV): păduri cu funcții speciale de protecție, pentru care se reglementează procesul de producție lemnoasă - produse principale, fiind admise, de regulă, tratamentele care promovează regenerarea naturală, cu impunerea unor restricții speciale - K = 0,7;
e) tipul funcțional V (T.V): păduri cu funcții de producție și protecție destinate producției de lemn de calitate superioară, în care sunt admise tratamentele adecvate țelurilor urmărite - K = 0,5;
f) tipul funcțional VI (T.VI): păduri cu funcții de producție și protecție în care se poate aplica întreaga gamă a tratamentelor silviculturale - K = 0,5.
(3) În cazul în care fapta este constatată în FFN pentru care nu există un amenajament silvic în vigoare, valoarea prejudiciului forestier se stabilește conform alin. (2) lit. d) .