(1) În vederea realizării evidenței cetățenilor români, fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naștere, un cod numeric personal, denumit în continuare C.N.P., care se înscrie în actele și certificatele de stare civilă și se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum și în Registrul național de evidență a persoanelor, denumit în continuare R.N.E.P.
(1^1) Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, C.N.P. se generează automat prin intermediul Sistemului informatic integrat pentru emiterea actelor de stare civilă, denumit în continuare S.I.I.E.A.S.C.
(2) C.N.P. reprezintă un număr semnificativ ce individualizează în mod unic o persoană fizică și constituie un instrument de verificare a datelor de stare civilă ale acesteia și de identificare în anumite sisteme informatice de către persoanele autorizate.
(3) C.N.P. este generat de către D.G.E.P., potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată , cu modificările și completările ulterioare, în calitate de unic administrator, prin mijloace informatice.
(4) Pentru situațiile în care C.N.P. nu au fost generate potrivit alin. (3) sau acestea au fost epuizate, la solicitarea serviciilor publice comunitare județene de evidență a persoanelor, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului București sau a Departamentului consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau a misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României, D.G.E.P. generează C.N.P. suplimentare.
(5) Abrogat.
(6) Abrogat.