(1) Asociațiile și fundațiile constituite ca persoane juridice române de către persoane fizice sau juridice străine pot dobândi pe întreaga durata de funcționare dreptul de proprietate și orice alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost constituite.
(2) În cazul dizolvării și lichidării asociațiilor și fundațiilor prevăzute la alin. (1) , lichidatorii au obligația înstrăinării terenurilor, în termen de cel mult un an, numai către persoane care au capacitatea juridică de a dobândi astfel de bunuri. Termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se constată ori se dispune dizolvarea sau, după caz, de la data hotărârii de dizolvare voluntară.
(3) În cazul nerespectării termenului de un an pentru înstrăinarea terenurilor prevăzute la alin. (2) , instanța competentă va dispune vânzarea acestora prin licitație publică.
(4) În toate cazurile, bunurile rămase după lichidare, inclusiv terenurile neînstrăinate în condițiile alin. (2) și (3) se atribuie cu respectarea dispozițiilor art. 60 .