Codul administrativ · 76 articole
(1) Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în temeiul votului de încredere acordat de Parlament în baza programului de guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.
(2) În vederea îndeplinirii rolului său, Guvernul asigură funcționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului național economic și social.
Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercită următoarele funcții:
a) funcția de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare;
b) funcția de implementare, prin care se urmărește punerea în aplicare a Programului de guvernare;
c) funcția de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;
d) funcția de administrare a proprietății statului, prin care se asigură administrarea proprietății publice și private a statului, precum și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;
e) funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, în condițiile legii, reprezentarea pe plan intern și extern, în domeniul său de activitate;
f) funcția de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea și controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și în domeniile economic și social și al funcționării instituțiilor și organismelor care își desfășoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.
(1) Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază Programul de guvernare acceptat de Parlament.
(2) Guvernul este învestit de Parlament și își începe mandatul la data depunerii jurământului în fața Președintelui.
Pot fi membri ai Guvernului persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) au cetățenia română și domiciliul în țară;
b) se bucură de exercițiul drepturilor electorale;
c) nu au suferit condamnări penale, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
Guvernul este alcătuit din prim-ministru și miniștri. Din Guvern pot face parte: viceprim-miniștri, miniștri de stat, miniștri delegați, miniștri cu însărcinări speciale pe lângă prim-ministru, numiți de Președintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria Prim-ministrului, aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului, departamente și alte structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(1) Guvernul are un Secretariat General care este condus de secretarul general al Guvernului care are rang de ministru, numit prin decizie a prim-ministrului.
(2) Secretarul general al Guvernului este ajutat de unul sau mai mulți secretari generali adjuncți care au rang de secretar de stat, numiți prin decizie a prim-ministrului, precum și, după caz, de unul sau mai mulți secretari de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.
(3) Secretariatul General al Guvernului face parte din aparatul de lucru al Guvernului și asigură derularea și continuitatea operațiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității Guvernului, precum și reprezentarea Guvernului în fața instanțelor judecătorești, constituind elementul de legătură și stabilitate al guvernării.
(4) Organizarea și atribuțiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5) Bugetul pentru funcționarea Guvernului se aprobă prin legea bugetului de stat. Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum și pentru instituțiile care se finanțează prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(6) Secretariatul General al Guvernului are dreptul de a iniția proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub incidența atribuțiilor sale și ale autorităților și instituțiilor publice aflate în subordinea sa ori a Guvernului.
(7) Guvernul organizează, prin Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“, administrarea bunurilor proprietate publică și privată a statului, destinate unor acțiuni de reprezentare și protocol ale Camerei Deputaților, Senatului, Președintelui României, Guvernului, Curții Constituționale și Academiei Române.
(8) Secretariatul General al Guvernului îndeplinește atribuțiile de minister de resort față de Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“.
(9) Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în coordonare organe de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea Guvernului, cu excepția ministerelor.
(10) Normativele de cheltuieli pentru acțiunile de protocol la nivelul Secretariatului General al Guvernului și aparatului de lucru al Guvernului se aprobă prin ordin al secretarului general al Guvernului.
(1) Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului este structură fără personalitate juridică, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusă de viceprim-ministru; în cadrul aparatului propriu de lucru al viceprim-ministrului își desfășoară activitatea unul sau mai mulți secretari de stat și consilieri de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea viceprim-ministrului.
(2) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, viceprim-ministrul emite ordine.
(3) În situațiile în care nu își poate îndeplini temporar atribuțiile, viceprim-ministrul poate delega, prin ordin, atribuțiile stabilite prin decizie a prim-ministrului secretarilor de stat sau, după caz, consilierilor de stat din aparatul propriu de lucru.
(1) Cancelaria Prim-Ministrului este structură cu personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(2) Cancelaria Prim-Ministrului este condusă de șeful Cancelariei Prim-Ministrului, care are rang de ministru, numit și eliberat din funcție prin decizie a prim-ministrului.
(2^1) În exercitarea atribuțiilor care îi revin, șeful Cancelariei Prim-Ministrului emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii.
(3) Atribuțiile, organizarea și funcționarea, structura organizatorică și numărul maxim de posturi ale Cancelariei Prim-Ministrului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) Personalul din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului este format din personal contractual și funcționari publici.
(5) În cadrul Cancelariei Prim-Ministrului își desfășoară activitatea unul sau mai mulți secretari de stat și consilieri de stat, precum și directorul de cabinet al prim-ministrului, cu rang de secretar de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.
(6) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale coordonate de prim-ministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului.
(1) Departamentul este o structură organizatorică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, cu sau fără personalitate juridică, subordonată prim-ministrului, având rolul de coordonare și sinteză în domenii de interes general, în conformitate cu atribuțiile Guvernului.
(2) Organizarea și funcționarea departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(1) Pentru rezolvarea unor probleme aflate în competența sa, Guvernul poate înființa organisme cu caracter consultativ.
(2) În scopul elaborării, integrării, corelării și monitorizării de politici publice, Guvernul poate constitui consilii, comisii și comitete interministeriale.
(3) Modul de organizare și funcționare a structurilor prevăzute la alin. (1) și (2) și a serviciilor acestora, temeiul legal pentru acordarea unei indemnizații pentru membrii acestor structuri, după caz, posibilitatea acordării unei indemnizații pentru membrii acestor structuri, precum și cuantumul acesteia, se stabilesc prin actele de înființare ale structurilor prevăzute la alin. (1) și (2) , în limita bugetului aprobat conform nomelor de drept ce privesc drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar.
În realizarea funcțiilor sale Guvernul îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) inițiază proiecte de lege și le transmite către Camera competentă, ca primă Cameră sesizată, și spre informare către Camera decizională;
b) emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative, inițiate cu respectarea Constituției , și le transmite Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data solicitării;
c) asigură executarea de către autoritățile administrației publice a legilor și a celorlalte acte normative date în aplicarea acestora;
d) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe care le supune, separat, spre adoptare Parlamentului;
e) aprobă, prin hotărâre, strategiile, programele și metodologiile, pe domenii de activitate;
f) asigură realizarea politicii în domeniul social;
g) asigură apărarea ordinii de drept, a liniștii publice și siguranței cetățeanului, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, în condițiile prevăzute de lege;
h) duce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea țării, scop în care organizează și înzestrează forțele armate;
i) asigură integrarea României în structurile europene și internaționale;
j) negociază tratatele, acordurile și convențiile internaționale care angajează statul român;
k) negociază și încheie, în condițiile legii, convenții și alte înțelegeri internaționale la nivel guvernamental;
l) controlează activitatea ministerelor și a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa;
m) asigură administrarea proprietății publice și private a statului;
n) înființează, cu avizul Curții de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
o) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuțiilor sale;
p) asigură standarde obligatorii la nivelul administrației publice centrale și locale pentru garantarea bunei administrări;
q) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau care decurg din rolul și funcțiile Guvernului.
(1) În realizarea rolului său de conducere generală a administrației publice, Guvernul exercită controlul asupra ministerelor, asupra organelor de specialitate din subordinea sa, precum și asupra prefecților, în condițiile legii.
(2) În exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) , Guvernul poate solicita revocarea actelor administrative nelegale, netemeinice sau inoportune emise de autoritățile prevăzute la alin. (1) care nu au intrat în circuitul civil și nu au produs efecte juridice și care pot leza interesul public.
Guvernul se află în raporturi de colaborare cu autoritățile administrative autonome.
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor pe care aceștia le exercită.
(2) Prim-ministrul reprezintă Guvernul în relațiile acestuia cu Parlamentul, Președintele României, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorități și instituții publice, partidele și alianțele politice, sindicatele, cu alte organizații neguvernamentale, precum și în relațiile internaționale ce intră în aria de responsabilitate a Guvernului.
(1) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prim-ministrul emite decizii, care sunt acte administrative.
(2) Deciziile prim-ministrului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de lege. Nepublicarea atrage inexistența deciziei.
Deciziile prim-ministrului se contrasemnează de secretarul general al Guvernului.
Atribuția de numire și eliberare din funcție a anumitor categorii de personal din administrația publică Prim-ministrul numește și eliberează din funcție:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepția situației în care aceștia au calitatea de membru al Guvernului;
b) secretarul general al Guvernului și secretarii generali adjuncți ai Guvernului;
c) secretarii de stat și consilierii de stat din cadrul aparatului de lucru al Guvernului;
d) secretarii de stat și subsecretarii de stat;
e) alte persoane pentru care are competența de numire, în cazurile prevăzute de lege.
(1) Prim-ministrul prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate și răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputați sau senatori, conform regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Prim-ministrul poate desemna un membru al Guvernului să răspundă la întrebările și interpelările adresate Guvernului de către deputați sau senatori, în funcție de domeniul de activitate ce formează obiectul acestora.
Prim-ministrul contrasemnează decretele emise de Președintele României, potrivit prevederilor Constituției .
(1) În scopul rezolvării unor probleme operative, prim-ministrul poate constitui, prin decizie, consilii, comisii și comitete interministeriale.
(2) Prim-ministrul îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în Constituție și lege sau care decurg din rolul și funcțiile Guvernului.
(1) Ședințele Guvernului sunt convocate și conduse de către prim-ministru.
(2) Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea prim-ministrului, în alte situații.
(3) Președintele României prezidează ședințele Guvernului la care participă.
(1) Guvernul se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
(2) În cadrul ședințelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne și externe a țării, precum și aspecte privind conducerea generală a administrației publice, adoptându-se măsurile corespunzătoare.
(3) La ședințele Guvernului pot participa, în calitate de invitați, conducători ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorități administrative autonome, reprezentanții structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, precum și orice alte persoane a căror prezență se apreciază a fi utilă, la solicitarea prim-ministrului.
(4) Dezbaterile din ședințele Guvernului și modul de adoptare a actelor acestuia, precum și a oricăror alte măsuri stabilite se înregistrează și se consemnează în scris în stenograma ședinței, certificată de secretarul general al Guvernului și păstrată, conform legii, la Secretariatul General al Guvernului.
(1) În exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în condițiile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție . În situații extraordinare se adoptă ordonanțe de urgență, în condițiile art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție .
(2) Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri și de ordonanțe; de asemenea, pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de inițiativă legislativă al acestuia. Metodologia de elaborare și înaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în temeiul legii.
(3) În cazul încetării mandatului sau, în condițiile prevăzute de Constituție , până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să emită numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă, Guvernul nu poate să emită ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege.
(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe în prezența majorității membrilor săi. Hotărârile și ordonanțele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăște prim-ministrul.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul documentelor și al altor măsuri adoptate de Guvern.
(3) Hotărârile și ordonanțele Guvernului se semnează de prim-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.
(1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile funcției de membru al Guvernului sunt cele prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare.
(2) Prin activități în domeniul didactic pe care membrii Guvernului le pot desfășura, în condițiile legislației speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, se înțeleg activitățile prevăzute la art. 462 alin. (2) .
Sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese în care se află membrul Guvernului Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de membru al Guvernului se face în condițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.
În termen de 15 zile de la data depunerii jurământului, membrul Guvernului este obligat să renunțe la calitatea sau funcția cu care este incompatibilă funcția de membru al Guvernului, sub sancțiunea încetării mandatului.
Funcția de membru al Guvernului încetează în următoarele cazuri:
a) revocare;
b) demisie;
c) pierderea drepturilor electorale ca urmare unei hotărâri judecătorești definitive;
d) starea de incompatibilitate constatată în condițiile Legii nr. 176/2010 , cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a unui raport de evaluare definitiv sau unei hotărâri judecătorești definitive;
e) deces;
f) condamnare penală printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
g) imposibilitate de a-și exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile.
(1) În situațiile prevăzute la art. 42 Președintele României, prin decret, la propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea funcției și declară funcția vacantă în termen de 15 zile de la primirea propunerii prim-ministrului.
(2) Primul-ministru îi transmite Președintelui României propunerea prevăzută la alin. (1) în termen de 5 zile de data la care intervine un caz de încetare a funcției de membru al Guvernului.
(3) În ipoteza în care cazurile de încetare a funcției de membru al Guvernului prevăzute la art. 42 lit. a) și b) intervin pe durata stărilor prevăzute de art. 92 alin. (2) și (3) și art. 93 alin. (1) din Constituție Președintele României, prin decret, la propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea funcției și declară funcția vacantă în termen de 30 de zile de la primirea propunerii prim-ministrului.
Revocarea din funcția de membru al Guvernului are loc în caz de remaniere guvernamentală.
Demisia din funcția de membru al Guvernului se anunță public, se prezintă în scris prim-ministrului și devine irevocabilă din momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
(1) Dacă prim-ministrul se află în una dintre situațiile de încetare a funcției de membru al Guvernului, cu excepția revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României desemnează un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile prim-ministrului, până la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor încetează dacă prim-ministrul își reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
(3) În situațiile prevăzute la alin. (2) , înăuntrul termenului de 45 de zile, prim-ministrul inițiază procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar.
(1) Numirea în funcția de membru al Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, se face de Președintele României, la propunerea prim-ministrului.
(2) Prim-ministrul propune Președintelui României, în termen de 5 zile de la publicarea decretului prin care este constatată vacanța funcției, o persoană, care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 17 , pentru numirea în funcția de membru al Guvernului.
(3) Președintele României numește în funcție persoana propusă de prim-ministru în termen de 10 zile de la înregistrarea propunerii sau în același termen, în condițiile alin. (4) sau (5), motivează, îi comunică prim-ministrului și face public refuzul numirii în funcție.
(4) Președintele României poate refuza, motivat, orice propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcția de membru al Guvernului în situația în care persoana propusă nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 17 sau, cu privire la această persoană, au intervenit cazurile de încetare a funcției de membru al Guvernului prevăzute de art. 42 lit. c) , e) și f) .
(5) Președintele României poate refuza motivat, o singură dată, o propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcția de membru al Guvernului în situația în care consideră că persoana propusă nu corespunde funcției respective.
(6) În situația în care Președintele României refuză o propunere a prim-ministrului în condițiile alin. (3) , prim-ministrul îi transmite Președintelui o nouă propunere în termen de 5 zile de la data la care Președintele i-a comunicat refuzul propunerii anterioare.
(7) Președintele României primește o nouă propunere pentru numirea unei persoane în funcția de membru al Guvernului transmisă de prim-ministru și are, în această situație, obligațiile prevăzute la alin. (3) .
(8) În situația în care Președintele României sau prim-ministrul sesizează Curtea Constituțională pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională apărut cu ocazia numirii unui membru al Guvernului, obligațiile prevăzute de acest articol sunt îndeplinite după publicarea deciziei Curții Constituționale prin care este soluționat conflictul, cu respectarea caracterului general obligatoriu al deciziei.
(1) Scopul normelor din prezentul capitol este să stabilească o conduită etică și să consolideze integritatea în exercitarea funcțiilor de demnitate publică.
(2) Obiectivele normelor din prezentul capitol sunt următoarele:
a) reglementarea conduitei profesionale care să asigure imparțialitate în exercitarea mandatului sau a funcției, prin evitarea situațiilor în care deciziile sunt influențate de interese personale;
b) definirea unor concepte specifice și stabilirea unui cadru juridic care să promoveze o conduită demnă, integră și responsabilă;
c) stabilirea unor reguli privind cadourile și transparența intereselor financiare și/sau nefinanciare;
d) asigurarea unui cadru transparent de relaționare cu persoane terțe care ar putea urmări influențarea procesului decizional.
(1) Dispozițiile prezentului capitol se aplică:
a) membrilor Guvernului, prevăzuți la art. 18 ;
b) șefului Cancelariei Prim-Ministrului;
c) secretarului general și secretarilor generali adjuncți ai Guvernului;
d) secretarilor și subsecretarilor de stat, precum și asimilaților acestora din cadrul Guvernului, ministerelor și altor organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor;
e) consilierilor de stat din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului.
(2) Dispozițiile prezentului capitol se aplică persoanelor prevăzute la alin. (1) în raporturile dintre aceștia, precum și în raporturile cu persoane fizice sau juridice, în legătură cu exercitarea mandatului sau a funcției.
(3) Aplicarea dispozițiilor prezentului capitol nu exclude răspunderea penală a persoanelor prevăzute la alin. (1) .
(1) În înțelesul prezentului capitol, prin cadou se înțelege orice bun, mobil sau imobil, beneficiu sau serviciu, oferit în mod gratuit unei persoane prevăzute la art. 47^2 alin. (1) , în considerarea mandatului sau funcției deținute, inclusiv banii, aurul sau alte metale și pietre prețioase, titlurile de valoare sau titlurile de legitimare care încorporează drepturi patrimoniale, instrumentele financiare, monedele digitale, cardurile ori voucherele valorice, programele de formare, călătoriile, invitațiile la evenimente și spectacole culturale, sportive, științifice, excursiile în țară sau în străinătate plătite integral sau parțial, precum și orice alt serviciu sau beneficiu patrimonial sau nepatrimonial.
(2) Activitățile oficiale reprezintă evenimente publice la care participă persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) , desfășurate în țară sau în străinătate, organizate de către instituții publice, organizații internaționale sau persoane juridice ori alte entități de drept privat, în cadrul cărora sunt oferite în mod obișnuit cadouri specifice acestor evenimente.
(3) Activitățile oficiale prevăzute la alin. (2) includ și activitățile de protocol cuprinse în Legea nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acțiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcției.
(1) Persoanelor prevăzute la art. 47^2 alin. (1) , pe perioada mandatului sau exercitării funcției, după caz, le este interzisă solicitarea sau acceptarea de cadouri din partea unei persoane fizice, a unei persoane juridice sau a unei organizații care:
a) se află în raporturi juridice contractuale cu instituția sau autoritatea administrației publice centrale din care fac parte;
b) are în curs de soluționare una sau mai multe cereri de emitere de avize, autorizații, permise, licențe, acreditări, precum și altele asemenea;
c) are un interes pentru promovarea unui proiect de act administrativ cu caracter individual ce intră în competența de reglementare a instituției sau autorității administrației publice centrale din care fac parte;
d) participă, în calitate de ofertant, subcontractant sau potențial beneficiar la o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică, a unui contract de concesiune sau a unui contract de închiriere, respectiv a unei finanțări organizate sau acordate de instituția sau autoritatea administrației publice centrale din care fac parte.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) pot accepta și păstra:
a) cadouri cu o valoare individuală de până la 100 euro, fără a depăși valoarea de 300 de euro anual, în cazul în care acestea sunt primite de la aceeași persoană;
b) reduceri sau beneficii oferite publicului;
c) împrumuturi de la bănci sau de la alte instituții financiare acordate în condițiile generale de creditare adresate publicului;
d) acoperirea costurilor și facilitării participării la manifestări, conferințe, evenimente, în exercitarea funcției de reprezentare a instituției sau autorității administrației publice centrale;
e) bunuri sau servicii primite în cadrul unor activități oficiale, în condițiile prevăzute la art. 47^6 .
În situația în care persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) intră în posesia unui cadou a cărui acceptare este interzisă potrivit prevederilor art. 47^4 alin. (1) , acestea au obligația să notifice comisia prevăzută la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 251/2004 și să îl restituie în termen de 30 de zile de la data primirii.
(1) Cadourile primite de persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) în cadrul activităților oficiale se declară la comisia prevăzută la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 251/2004 .
(2) În cazul în care valoarea cadourilor primite în cadrul unor activități oficiale, stabilită de comisia prevăzută la alin. (1) , este mai mare decât echivalentul a 100 euro, persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) pot solicita păstrarea acestora, plătind diferența de valoare. Dacă valoarea cadourilor primite în cadrul unor activități oficiale, stabilită de comisia prevăzută la alin. (1) , este sub echivalentul a 100 euro, acestea pot fi păstrate de către primitor.
(3) Persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) pot păstra cadourile primite în cadrul unor activități oficiale, care au o valoare anuală totală de până la echivalentul a 300 euro, dacă sunt primite de la aceeași persoană.
(4) În cazurile în care persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) care au primit cadourile în cadrul unor activități oficiale nu au solicitat păstrarea lor sau valoarea anuală totală a cadourilor primite de la aceeași persoană depășește echivalentul a 300 euro, acestea rămân în patrimoniul instituției sau pot fi transmise cu titlu gratuit unei instituții publice de profil ori vândute la licitație în condițiile legii, la propunerea comisiei.
(5) Instituțiile sau autoritățile administrației publice centrale publică semestrial lista cuprinzând cadourile depuse potrivit prezentului capitol și destinația acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Cheltuielile de publicare se suportă de instituția sau autoritatea administrației publice centrale în care își desfășoară activitatea persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) .
(1) În scopul asigurării transparenței, fără a aduce atingere prevederilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 , cu modificările și completările ulterioare, în considerarea circumstanțelor personale, categoriile de persoane prevăzute la art. 47^2 alin. (1) , cu excepția prim-ministrului, se pot abține de la participarea la procesul decizional cu privire la un proiect de act normativ sau un proiect de document de politică publică sau de la participarea în ședința Guvernului în care acesta se dezbate. Abținerea se notifică prim-ministrului, după caz, sau superiorului ierarhic, cu propunerea desemnării unui înlocuitor.
(2) Lista notificărilor se publică pe site-ul instituției sau autorității administrației publice centrale la secțiunea «Integritate instituțională», respectiv pe site-ul Guvernului și se actualizează în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea unei notificări.
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 , cu modificările și completările ulterioare, în exercitarea mandatului sau funcției, persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) au obligația să notifice prim-ministrului, ministrului, respectiv superiorului ierarhic interesul personal pe care îl au și să se abțină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau:
a) pentru soț, soție, persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;
b) pentru orice persoană fizică sau juridică față de care au calitatea de debitor al unei obligații, cu excepția celor care rezultă din activitățile și cheltuielile curente;
c) pentru societatea la care dețin calitatea de asociat unic sau dețin peste 10% din capitalul social sau drepturile de vot ori funcția de administrator sau director ori de la care obțin venituri;
d) pentru orice entitate de drept privat în care și-au desfășurat activitatea profesională în anul anterior numirii în funcție;
e) pentru asociația sau fundația din care fac parte;
e^1) pentru persoana juridică de drept privat la care persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) intenționează, la încheierea mandatului, să desfășoare o activitate, cu titlu remunerat sau neremunerat;
f) în orice altă situație în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcției este afectată din motive care implică familia, viața personală, afinitățile politice, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează în scris și cuprinde descrierea interesului personal pe care persoana îl are în cauză. În acest caz, se desemnează un înlocuitor.
(3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se înregistrează în termen de două zile de la data identificării interesului personal care obligă persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) să se abțină, după cum urmează:
a) la Cancelaria Prim-Ministrului, pentru miniștrii și consilierii de stat;
b) la Cabinetul prim-ministrului, pentru șeful Cancelariei Prim-Ministrului, pentru secretarul general al Guvernului și pentru secretarii generali adjuncți ai Guvernului;
c) la instituția în care își desfășoară activitatea, pentru celelalte persoane prevăzute la art. 47^2 alin. (1) .
(4) Lista notificărilor prevăzute la alin. (1) se publică pe site-ul instituției sau autorității administrației publice centrale, la secțiunea «Integritate instituțională», respectiv pe site-ul Guvernului și se actualizează în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea unei noi notificări.
(1) Prim-ministrul sau prim-ministrul desemnat poate solicita persoanelor pe care le propune sau le numește în funcțiile prevăzute la art. 47^2 alin. (1) , anterior propunerii sau numirii, informații cu privire la orice tip de interese personale de natură să afecteze exercitarea cu imparțialitate a mandatului sau a funcției.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu exclud obligațiile de depunere a declarațiilor de avere și interese, prevăzute de Legea nr. 176/2010 , cu modificările și completările ulterioare.
Persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) sunt obligate să asigure:
a) ocrotirea proprietății publice și private a statului, folosirea utilă și eficientă a banilor publici, folosirea bunurilor aparținând autorității sau instituției publice numai pentru desfășurarea activităților aferente funcției deținute, în conformitate cu prevederile legale;
b) tratamentul egal în ceea ce privește participarea persoanelor la activități oficiale pe care le organizează sau la care au acces prin natura funcției exercitate în baza atribuțiilor sau mandatului.
(1) Secretariatul General al Guvernului administrează Registrul Unic al Transparenței Intereselor, www.ruti.gov.ro, denumit în continuare RUTI, sub forma unei platforme publice, accesibilă online, pentru a asigura transparența activităților ce pot influența luarea unei decizii, reprezentând un cadru de colaborare complementar și anterior procedurii legale de transparență decizională.
(2) În înțelesul prezentului capitol, prin persoane terțe se înțelege orice reprezentant al unei societăți cu personalitate juridică, asociație, fundație, federație, organizație religioasă/a cultelor sau asociată unui cult, organizație sindicală, organizație patronală, cameră de comerț, structură asociativă a administrației publice locale, alte tipuri de organizații legal constituite, persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială, cabinet individual, cabinet asociat, societate profesională, grupurile de interes economic, cu sau fără personalitate juridică, sau orice grup/rețea oficială sau informală care are un interes pentru un anumit domeniu ce intră în competența de reglementare a unei instituții și autorități publice centrale.
(3) Persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) au obligația de a se înregistra în RUTI și de a publica întâlnirile oficiale cu persoane terțe cu cel puțin două zile înaintea desfășurării acestora.
(4) Întâlnirile oficiale publicate în RUTI includ următoarele informații:
a) numele persoanelor și/sau denumirea entităților participante;
b) data și locul întâlnirii;
c) descrierea scopului întâlnirii.
(5) În termen de 5 zile lucrătoare de la desfășurarea întâlnirii prevăzute la alin. (3) , informațiile prevăzute la alin. (4) vor fi completate cu principalele teme de discuție și concluziile acestora, după caz.
(6) Persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) pot solicita înregistrarea în RUTI a persoanelor terțe în vederea participării la întâlnirile oficiale.
(7) Prin excepție de la prevederile alin. (3) , persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) nu publică întâlnirile oficiale care au ca obiect:
a) dreptul unei persoane fizice de a beneficia de servicii publice sau dreptul său la viață privată garantat de lege;
b) reprezentarea drepturilor legale ale unei părți sau ale unui participant implicat într-un proces administrativ sau judiciar, în contextul respectivelor proceduri;
c) reprezentarea intereselor de politică externă în relațiile diplomatice sau consulare;
d) comunicările care fac parte din reglementările privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă sau care sunt direct legate de acestea, întreprinse de reprezentanții unui sindicat în numele membrilor săi;
e) informațiile prevăzute la art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare.
(8) Persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) au obligația de a publica întâlnirile oficiale cu persoane terțe, care s-au desfășurat fără o planificare prealabilă, în termen de două zile de la data desfășurării acestora.
(9) Persoanele cu rang de demnitar din cadrul autorităților administrative autonome, prefecții, subprefecții și autoritățile administrației publice locale pot solicita înregistrarea în RUTI și pot publica întâlnirile oficiale cu persoane terțe, în condițiile prevăzute la alin. (3)-(8) .
(10) Gestionarea RUTI se realizează cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), a Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, precum și a legislației naționale privind domeniul protecției datelor cu caracter personal.
(1) Persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) beneficiază, la momentul numirii în funcție și pe perioada mandatului sau exercitării funcției, după caz, de programe de formare specializată și perfecționare profesională organizate de Institutul Național de Administrație, în condițiile legii, pe teme referitoare la etica și conduita în exercitarea atribuțiilor.
(2) Cheltuielile aferente programelor de formare specializată și perfecționare profesională prevăzute la alin. (1) sunt suportate din bugetul autorităților și instituțiilor publice în care persoanele prevăzute la art. 47^2 alin. (1) își desfășoară activitatea.
(1) Consilierul de etică, desemnat potrivit dispozițiilor art. 451 din prezentul cod, asigură îndrumarea persoanelor prevăzute la art. 47^2 alin. (1) din oficiu, la data preluării mandatului sau a funcției, și la cerere, pe toată durata exercitării mandatului sau a funcției.
(2) Îndrumarea prevăzută la alin. (1) se realizează prin:
a) informarea persoanelor prevăzute la art. 47^2 alin. (1) în legătură cu cadrul legal și metodologic aplicabil normelor de etică și conduită pentru membrii Guvernului, alte persoane care ocupă funcții de demnitate publică la nivelul administrației publice centrale. Informarea se realizează din oficiu și la cerere;
b) consilierea persoanelor prevăzute la art. 47^2 alin. (1) în legătură cu normele de etică și conduită privind cadourile, transparența intereselor în exercitarea atribuțiilor și programele de formare și perfecționare din cuprinsul prezentului capitol. Consilierea se realizează la cerere.
(3) Consilierul de etică are obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la datele, informațiile și conținutul consilierii oferite în condițiile alin. (2) lit. b) .
(1) Dispozițiile art. 47^3-47^6 , 47^10 , 47^12 și 47^13 se aplică corespunzător și personalului încadrat cu contract de muncă la cabinetele demnitarilor prevăzuți la art. 47^2 alin. (1) lit. a)-e) , precum și consilierilor onorifici ai prim-ministrului sau ai miniștrilor.
(2) Prim-ministrul, ministrul sau conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, după caz, pot solicita persoanelor pe care urmează să le numească în funcția de consilier onorific, precum și personalului care urmează să fie încadrat cu contract de muncă la cabinetele demnitarilor prevăzuți la art. 47^2 alin. (1) informații cu privire la orice tip de interese personale de natură să afecteze exercitarea cu imparțialitate a mandatului sau a funcției.
(1) În cursul perioadei de reflecție prevăzute la art. 7^1 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 , cu modificările și completările ulterioare, persoanelor prevăzute la art. 47^2 alin. (1) și art. 47^14 alin. (1) le este interzis:
a) să desfășoare activități profesionale, cu titlu remunerat sau neremunerat, pentru persoanele fizice sau juridice cu care instituția sau autoritatea publică a încheiat, în perioada exercitării mandatului sau a activității, raporturi juridice contractuale, în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității, ori să acorde consultanță acestor persoane, sub sancțiunea încetării de drept a contractului de muncă sau a altor tipuri de contracte încheiate cu aceste persoane în vederea desfășurării de activități profesionale;
b) să preia o funcție de membru al organului de conducere sau de supraveghere al unei întreprinderi publice sau al unei persoane juridice fără scop lucrativ, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005 , cu modificările și completările ulterioare, care a intrat în sfera sa de competență, în care aceste persoane și-au desfășurat activitatea în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității;
c) să deruleze activități, în calitate de persoane terțe, astfel cum sunt definite la art. 47^11 alin. (2) , ce pot influența luarea unei decizii în cadrul autorităților sau instituțiilor publice în care și-au desfășurat activitatea în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității;
d) să dețină acțiuni sau părți sociale la o societate aflată în coordonarea, subordinea sau sub autoritatea instituției sau a autorității publice în care și-au desfășurat activitatea în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității.
(2) Constatarea și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) se fac în condițiile prevăzute de Legea nr. 176/2010 , cu modificările și completările ulterioare.
Guvernul, în întregul său, și fiecare dintre membrii acestuia sunt obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea Constituției și a legilor țării, precum și a Programului de guvernare acceptat de Parlament.
Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului, pentru întreaga sa activitate, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.
(1) Membrii Guvernului răspund civil, contravențional, administrativ sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii și ale prezentului cod.
(2) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale Guvernului aparțin Guvernului.
(1) Administrația publică centrală de specialitate este formată din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea Guvernului sau a ministerelor și autorități administrative autonome.
(2) Ministerele și celelalte organe de specialitate din subordinea Guvernului și a ministerelor au un secretar general și pot avea unul sau mai mulți secretari generali adjuncți al căror număr se stabilește prin actul de înființare. Funcțiile de secretar general și de secretar general adjunct se pot stabili și la nivelul autorităților administrative autonome, dacă prin legile de înființare a acestora nu se prevede altfel.
(1) Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de interes stabilite de Guvern.
(2) Toate ministerele au atribuții comune și atribuții proprii potrivit competenței, în conformitate cu domeniul lor de activitate.
(1) Ministerele îndeplinesc următoarele funcții principale:
a) funcția de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor și strategiilor Guvernului în domeniul de competență, precum și a propriilor strategii și politici, coordonate cu politica Guvernului;
b) funcția de reglementare a domeniului de competență, cu respectarea ierarhiei actelor normative;
c) funcția de control și monitorizare a domeniului de competență, exercitată asupra persoanelor fizice sau juridice sau autorităților publice care intră în sfera de reglementare a domeniului de specializare, în limitele competenței legale.
(2) Ministerele pot exercita și funcții specifice domeniului lor de activitate stabilite prin actele normative de organizare și funcționare ale acestora.
Ministerele sunt persoane juridice de drept public, au sediul în municipiul București și sunt conduse de miniștri.
Ministrul exercită conducerea ministerului și îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
(1) Ministrul îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale;
b) elaborează și avizează proiecte de lege, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului, în condițiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului;
c) elaborează și aplică strategia proprie a ministerului, integrată strategiei de dezvoltare economico-socială a Guvernului, precum și politicile și strategiile în domeniile de activitate ale ministerului;
d) îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite;
e) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
f) execută bugetul ministerului;
g) urmărește proiectarea și realizarea investițiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat;
h) reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme internaționale, în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte și cu alte înțelegeri stabilite în acest scop, și dezvoltă relații de colaborare cu organe și organizații similare din alte state și cu organizații internaționale ce interesează domeniul lor de activitate;
i) inițiază și negociază, din împuternicirea Președintelui României sau a Guvernului, în condițiile legii, încheierea de convenții, acorduri și alte înțelegeri internaționale sau propune întocmirea formelor de aderare la cele existente, în domeniul său de activitate;
j) urmărește și controlează aplicarea convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte și ia măsuri pentru realizarea condițiilor în vederea integrării în alte organisme internaționale;
k) îndeplinește atribuții ce rezultă din convențiile și acordurile internaționale la care România este parte;
l) avizează, în condițiile legii, înființarea organismelor neguvernamentale în domeniul de competență și cooperează cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;
m) colaborează cu Institutul Național de Administrație și cu alte instituții de specialitate pentru formarea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului din sistemul său;
n) aprobă, după caz, editarea publicațiilor de specialitate și informare;
o) îndeplinește alte atribuții specifice stabilite prin acte normative.
(2) Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numește și eliberează din funcție personalul acestuia. Statele de funcții ale ministerelor se aprobă de miniștri doar în limita numărului de posturi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(3) Guvernul poate dispune, în condițiile legii, modificări în organizarea și funcționarea ministerelor, precum și transferul unor activități de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor.
(4) Ministrul își îndeplinește atribuțiile ce îi revin folosind aparatul propriu al ministerului, precum și prin organe de specialitate, instituții, operatori economici și alte structuri aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului.
(5) Viceprim-miniștrii coordonează, sub conducerea nemijlocită a prim-ministrului, realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate, scop în care conlucrează cu miniștrii care răspund de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc.
(1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual.
(2) Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau alte categorii de reglementări care sunt parte componentă a ordinului prin care se aprobă.
(3) Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate, potrivit legii, emise de ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Actele prevăzute la alin. (1) sunt semnate de miniștri sau de persoanele delegate de aceștia.
(5) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale miniștrilor aparțin exclusiv acestora.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul conducătorilor altor organe de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului și a ministerelor care au rang de secretar de stat sau subsecretar de stat.
În fiecare minister se organizează cabinetul ministrului, în condițiile art. 546 lit. d) .
(1) În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit actului normativ de înființare, respectiv de organizare și funcționare a ministerului, după caz.
(2) În cadrul ministerelor, instituțiilor publice și altor organe de specialitate ale administrației publice centrale poate fi utilizată și funcția de subsecretar de stat, potrivit actului normativ prevăzut la alin. (1) .
(3) Secretarii de stat și subsecretarii de stat exercită atribuțiile stabilite prin actul normativ prevăzut la alin. (1) , precum și alte atribuții delegate prin ordin al ministrului.
(4) Secretarilor de stat și subsecretarilor de stat li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 50 alin. (1) .
(1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabil funcției de secretar de stat și subsecretar de stat și funcțiilor asimilate acestora este cel prevăzut de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de secretar de stat și subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora se fac în condițiile Legii nr. 176/2010 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) Prin activități în domeniul didactic pe care secretarii de stat, subsecretarii de stat și persoanele care ocupă funcțiile asimilate acestora le pot desfășura, în condițiile legislației speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, se înțeleg activitățile prevăzute la art. 462 alin. (2) .
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică și corpului secretarilor de stat și al consilierilor de stat din aparatul de lucru al viceprim-ministrului, după caz.
(1) Secretarul general al ministerului și secretarii generali adjuncți sunt înalți funcționari publici, numiți prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism. Aceștia asigură stabilitatea funcționării ministerului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între structurile ministerului, precum și cu celelalte autorități și organe ale administrației publice.
(2) Principalele atribuții și responsabilități ale secretarului general sunt următoarele:
a) coordonează buna funcționare a compartimentelor și activităților cu caracter funcțional din cadrul ministerului și asigură legătura operativă dintre ministru și conducătorii tuturor compartimentelor din minister și unitățile subordonate, precum și legătura cu celelalte autorități și organe ale administrației publice;
b) primește și transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative inițiate de minister și asigură avizarea proiectelor actelor normative primite de la alți inițiatori;
c) urmărește și gestionează procedurile de avizare, aprobare și publicare, după caz, ale actelor normative aprobate de Guvern, care au fost inițiate de minister;
c^1) îndeplinește, prin excepție de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. d) , calitatea de ordonator principal de credite și de reprezentant legal, pe perioada vacanței funcției de ministru sau în situația în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării atribuțiilor;
d) monitorizează elaborarea raportărilor periodice prevăzute de reglementările în vigoare în sarcina ministerului și dispune măsuri pentru realizarea lor conform normelor specifice;
e) monitorizează implementarea politicilor de personal și respectarea principiilor privind managementul resurselor umane în cadrul instituției;
f) îndeplinește alte atribuții prevăzute de regulamentul de organizare și funcționare a ministerului ori încredințate de ministru.
(3) Secretarii generali adjuncți îndeplinesc atribuțiile stabilite de ministru.
(1) Ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare și întregii liste a Guvernului, în procedura de învestitură.
(2) Ministerele se organizează și funcționează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituției și prezentului cod.
(3) Aspectele specifice organizării și funcționării ministerului cu atribuții în domeniul apărării naționale și ministerului cu atribuții în domeniul ordinii publice sunt reglementate prin legi speciale, iar în privința celorlalte ministere, prin hotărâre a Guvernului.
(4) Prin actul de înființare, respectiv de organizare și funcționare al ministerului se stabilesc funcțiile și atribuțiile specifice, organigrama și numărul de posturi ale ministerelor în raport cu importanța, complexitatea și specificul competenței atribuite.
(5) Prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Parlamentul acceptă modificarea structurii Guvernului în condițiile art. 85 alin. (3) din Constituție .
(6) Prim-ministrul poate solicita Parlamentului ca unii dintre viceprim-miniștri să aibă și calitatea de coordonator al activității unor ministere. Ministerele care se află în coordonarea fiecărui viceprim-ministru se stabilesc de prim-ministru.
(1) Ministerele au în structura organizatorică direcții generale, direcții, servicii și alte compartimente funcționale.
(2) Atribuțiile compartimentelor funcționale ale ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.
(1) În funcție de natura atribuțiilor, unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate compartimente în străinătate, înființate în condițiile legii.
(2) Înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice și oficiilor consulare se aprobă de Președintele României, la propunerea Guvernului.
(1) Pe lângă ministru funcționează, ca organ consultativ, colegiul ministerului.
(2) Componența și regulamentul de funcționare ale colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului.
(3) Colegiul ministerului se întrunește, la cererea și sub conducerea ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.
(1) Personalul din cadrul ministerului poate avea calitatea de funcționar public, de funcționar public cu statut special sau poate fi personal contractual, după caz, în condițiile legii.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , prin lege sau în actul normativ de organizare și funcționare al ministerului pot fi prevăzute și alte categorii de personal.
(1) Guvernul poate înființa în subordinea sa, cu avizul conform al Curții de Conturi, organe de specialitate, altele decât ministerele.
(2) Competența organelor prevăzute la alin. (1) este distinctă de cea a Guvernului și de cea a ministerelor.
(3) Dispozițiile prezentului cod, prin care se reglementează organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, se aplică în mod corespunzător și celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepția unor instituții de interes public a căror organizare și funcționare sunt reglementate prin legi speciale.
(4) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin actul de înființare al acestora.
(1) Ministerele pot înființa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul conform al Curții de Conturi.
(2) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor de specialitate se stabilește prin actul de înființare, respectiv, după caz, de organizare și funcționare.
(3) Conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului sunt numiți și eliberați din funcție de ministru, dacă prin actele prevăzute la alin. (2) nu se prevede altfel.
Autoritățile administrative autonome prevăzute la art. 51 alin. (1) sunt autorități ale administrației publice centrale a căror activitate este supusă controlului Parlamentului, în condițiile prevăzute de legile lor de înființare, organizare și funcționare și care nu se află în raporturi de subordonare față de Guvern, de ministere sau față de organele de specialitate ale acestora.
Înființarea și desființarea autorităților administrative autonome se fac prin lege organică.
Numirea și eliberarea din funcție a conducerii autorităților administrative autonome se fac de către Parlament, în condițiile prevăzute de legea de înființare a acestora.
Categoriile de personal din autoritățile administrative autonome se stabilesc prin legea de înființare a acestora, în condițiile legii.
(1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabil persoanelor care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat este cel prevăzut de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat se fac în condițiile Legii nr. 176/2010 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) Prin activități în domeniul didactic pe care persoanele care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat le pot desfășura, în condițiile legislației speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, se înțeleg activitățile prevăzute la art. 462 alin. (2) .
(1) În exercitarea atribuțiilor proprii prevăzute de lege, autoritățile administrative autonome emit sau, după caz, adoptă acte administrative a căror denumire este stabilită în legea de înființare a acestora.
(2) Actele prevăzute la alin. (1) pot avea caracter normativ sau individual.
(3) Actele administrative cu caracter normativ prevăzute la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de lege.