Abrogat la 1 octombrie 2011 · înlocuit de Codul civil. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Cel ce garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește. (Cod civil 1662 și urm.) 1. Minorul și interzisul sau reprezentantul lor legal nu pot sa garanteze obligația altuia. A se vedea în acest sens Codul familiei - Legea nr. 4/1953 , Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare (art. 105, 129, 133, 147). 2. Cu privire la răspunderea și garantarea obligației altuia, a se vedea și: - Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, publicată în Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (art. 10-22); - Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999. Actele normative adoptate anterior Constituției României din 1991 sunt în vigoare, în măsura în care nu contravin dispozițiilor acesteia (art. 150 alin. 1 din Constituție).