Creanțele privilegiate asupra oricăror mobile sunt: 1. Chiriile și arenzile. Când contractul este autentic sau are o dată certa, proprietarul are privilegiul pentru toată chiria sau arenda pe anul curent, precum și pe tot timpul ce rămâne a curge până la expirarea contractului. Când contractul nu e autentic, sau nu are data certa, proprietarul are privilegiul numai pentru chiria sau arenda pe anul curent și pe anul viitor. În cazul dintâi, dacă prin contractul de arendare sau închiriere nu va fi fost expres prohibita subarendarea sau subînchirierea, ceilalți creditori ai debitorului pot reinchiria casa sau rearenda moșia pentru timpul ce mai rămâne a curge după contract; dar sunt obligați de a plati proprietarului tot ce-i este datorit. Obiectele asupra cărora se exercită privilegiul sunt: Pentru casa, toate mobilele din ea. Pentru moșie, toată recolta anului curent, precum și tot ce servește la exploatarea moșiei. Același privilegiu are loc pentru reparațiile locative și pentru tot ce privește execuția contractului. Proprietarul poate sechestra mobilele care se afla în casa sa sau pe moșia sa, când ele au fost duse în alt loc, fără consimțământul sau, și proprietarul conserva privilegiul sau pe aceste mobile, întrucât timp le-a revendicat; adică, când sunt în chestiune mobilele unei moșii, dacă a făcut cererea sa în termen de 40 zile, și când sunt în chestiune mobilele unei case, în termen de 15 zile. 2. Sumele datorite pentru semințe sau pentru cheltuiala recoltei anului curent, asupra prețului acestei recolte, și sumele datorite pentru instrumente de exploatatiune, pe prețul acestor instrumente; în ambele aceste cazuri, cu preferința chiar înaintea proprietarului moșiei pentru privilegiul arendei. 3. Creanța pe amanetul ce este în posesiunea creditorului. 4. Cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului. 5. Prețul pentru lucruri mobile neplătite, dacă se afla încă în posesiunea debitorului, chiar și în cazul când a cumpărat cu termen de plată. Dacă vânzarea s-a făcut fără termen de plată, vânzătorul poate chiar sa revendice obiectele vândute, pe cat timp se afla în posesiunea cumpărătorului, și poate să împiedice revinderea acelor lucruri, dacă însă s-a făcut cererea sa în termen de opt zile după trădarea lucrurilor, și dacă lucrurile se afla încă tot în starea în care se găseau la timpul trădării lor. Pierderea acțiunii de revendicare aduce cu sine și pierderea acțiunii rezolutorie a contractului vânzării, în privința celorlalți creditori. 6. Creanțele ce are un hangiu, în aceasta calitate, asupra efectelor voiajorilor, ce se afla în ospătăria sa. 7. Creanța cheltuielilor de transport și a cheltuielilor accesorii asupra lucrului transportat, întrucât timp acela ce l-a transportat, îl are în posesiunea sa, și în cele 24 ore ce vor urma trădării lucrului la destinatarul sau, dacă acesta din urma a conservat posesiunea lucrului. 8. Creanțele rezultând din abuzuri și prevaricatiuni ale funcționarilor publici, în exercițiul funcțiunii lor, asupra cauționamentului lor, precum și asupra dobânzilor ce ar fi produs acel cauționament. ***) Pagube de care funcționarul de stat se face culpabil un exercițiul funcțiunii. 1. Cu privire la art. 1730 pct. 1:

a) referitor la arenda, a se vedea nota de la Capitolul IV "Despre regulile particulare la arendare" din Titlul VII al prezentei Cărți;

b) referitor la posibilitatea subinchirierii suprafeței locative, a se vedea Legea nr. 114/1996 - Legea locuinței, republicată în Monitorul Oficial nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările ulterioare;

- a se vedea și art. 591-596 Cod procedura civilă, astfel cum vor fi modificate prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000. 2. Cu privire la art. 1730 pct. 7, a se vedea și Ordonanța Guvernului nr. 29/1997 - Codul aerian, publicată în Monitorul Oficial nr. 208 din 28 august 1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 130/2000 , publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 31 iulie 2000. 3. Art. 1730 pct. 8 a devenit inaplicabil prin abrogarea de către Decretul nr. 23 din 13 aprilie 1951 a Legii din 31 iulie 1929 asupra contabilității publice și asupra controlului bugetului și patrimoniului public, care, prin art. 15, reglementa obligația mânuitorilor de bani și materiale publice, de a depune garanții. A se vedea și Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (art. 10 și urm.). 3. Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor, la caz de concurs între ele