A înlocuit Codul civil (1864) (până la 1 octombrie 2011), Codul familiei (1953) (până la 1 octombrie 2011), Decretul 167/1958 (până la 1 octombrie 2011).
Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul și locul convenite.