A înlocuit Codul familiei (1953) (până la 1 octombrie 2011), Codul civil (1864) (până la 1 octombrie 2011), Decretul 167/1958 (până la 1 octombrie 2011).
În lipsă de stipulație contrară, creditorul impută sumele percepute asupra creanței sale, chiar neajunsă la scadență, potrivit regulilor stabilite pentru imputația plăților.