Abrogat la 1 septembrie 1887 · înlocuit de Codul comercial. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Se va declara ca unu bancrutaru simplu ori-ce negutatoru falitu care se va afla în una din împrejurările urmatore: - 1-iu, dacă cheltuelile lui personale sau cheltuelile casei sale se voru judeca ca au fostu peste mesura; - 2-lea, de va fi perdutu sume mari la jocuri de norocu, precumu cărți, lotarii și altele; - 3-lea, dacă, cugetandu a intardia falimentulu, elu va fi sevirsitu cumpărători de lucruri ca să le venda, cu pretu mai josu de obicinuitulu loru cursu; dacă totu cu asemenea cugetu, elu se va fi imprumutatu cu bani, va fi scosu afară în circulație, polițe și alte asemenea bileturi de negotu, sau va fi intrebuintatu ori-ce alte mijloace pagubitore ca sa dobandesca bani; - 4-lea, dacă după încetarea platiloru sale, va fi platitu unu creditoru cu paguba masei.