Abrogat la 1 septembrie 1887 · înlocuit de Codul comercial. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Asiguratorulu poate alege de a priimi, pe sema sa, învoirea ce va fi facutu, sau de a se lepada de dinsa, și se indatoreda a face asiguratului cunoscută alegerea sa în sorocu de doua-deci și patru cesuri după formala incunosciintare a invoirei. - De va declara ca primesce învoirea pe sema sa, e datoru a contribui, fără zabava, la plata rescumpararei după cuprinderea înscrisului de învoiala, și după analogia partei asigurate de dinsulu, neincetandu de a fi respundatoru pentru urmatorele primejduiri ale călătoriei, întocmai după cuprinderea contractului de asigurare. - Iar de va declara ca se lepada de folosulu invoielei, e datoru a plati suma asigurata, fără a putea să facă vre o pretentie asupra lucruriloru rescumparate. - Cînd asiguratorulu, în soroculu de mai susu, n'a facutu cunoscută alegerea sa, se socotesce ca s'a lepadatu de folosulu invoielei.