LexistoriaDreptul la drept.

PENTRU NEGOTIULU DE OBȘTE

Azi

Codul comercial (1840) · 184 articole

Abrogat la 1 septembrie 1887 · înlocuit de Codul comercial. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Titlul U I — PENTRU NEGUTIATORI

Articolul 1

Negutatori suntu câți făcut fapte de negotiu și au negotiulu ca o meseria a loru obicinuita.

Articolul 2

Ori-ce nevirsnicu, parte barbatesca ori femeesca, avendu iertarea virstei după pravila pamentului, și fiindu în vîrsta de ani doue-deci și unulu deplinu, nu va putea să se negutiatoresca, nici faptele sale cele de negotiu să se socotesca legiuite: - 1. De nu va avea voia înscrisă de la tatalu seu, sau (intemplandu-se a fi tatalu seu mortu, ori a fi pusu sub epitropie, ori a lipsi într'alte teri) de la mama-sa, ca o firesca epitropa ce este, sau neavendu nici tata nici mama, de la epitropi, care voia sa fia adeverita de tribunalulu civilu alu locului. - 2. Dacă mai susu disa voia nu se va trece în condica tribunalului de comerciu, sau nefiindu asemenea tribunalu, în condica jndecatoriei locale, unde nevirsniculu voiesce să se asede cu locuinta și la ai caria pareti se va și lipi spre sciinta.

Articolul 3

Nevirsniculu, și de nu va fi negutatoru, facendu inse faptele de negotiu însemnate la art. 309 din Regulamentulu organicu, este supusu la câte se coprindu în articolulu alu 2-lea.

Articolul 4

Nevirsnicii negutatori, și de voru avea voia cerută după art. alu 2-lea, daru nu potu nici sa ipoteceze (adică sa zalojesca lucruri nemiscatore) nici sa instreineze averile loru cele nemiscatore de catu numai cu întărirea judecatei, care va cerceta mai înainte de este acesta spre invederatu folosui alu negotiului loru.

Articolul 5

Muierea cu barbatu de nu va avea ecsoprica, nu poate să se negutiatoresca, iaru avendu, poate; inse și atunci cu slobozenia bărbatului înscrisă, și adeveritu de judecătoria județului.

Articolul 6

Candu muierea maritata, neavendu ecsoprica, se va negutatori cu slobozenia bărbatului în chipulu aratatu mai susu, se înțelege ca se negutatoresce pe sema lui; și la o asemenea intemplare, ea indatortza averea lui, iaru zeatrea va rămîne intrega și neclintita.

Titlul U II — PENTRU CATASTISELE NEGUTIATORILORU

Articolul 7

Ori-ce negutiatoru este datoru a avea unu catastichu-jurnalu în care să se arete, pe fie-care di ce are sa ia și ce are sa dea, lucrările negotului seu, tocmelile sale cele negutatoresci, priimirile sau girurile de polițe și de obște totu ce priimesce și platesce cu ori-ce felu de numire, și în care, către acesta să se mai arete, pe tota luna, sumele întrebuințate la cheltuelile casei sale: însă acestu catastihu-jurnalu va fi deosebitu de acele-l-alte catastise ce se obicinuescu la negotu; daru nu sînt neaperatu trebuinciose. Este datoru a pestra după orarduiala datei, scrisorile ce priimesce, și a prescrie într'unu catastichu pe cele ce trimite; iaru negutatorii carii nu voru specula cu polițe sau nu voru avea o mare întindere de negotu, ne inlesnindu-se a tinea catastisele ca dopia scriptura, voru fi datori a avea unu catastichu curatu, snuruitu și cu sahulu judecătoriei, în care voru trece, pe tota dioa tote dările și primirile loru, sub ori ce felu numire.

Articolul 8

Este datoru a face sub-iscalitura sa, pe totu anul , o catagrafia (inventaru) de lucrurile sale cele miscatore și nemiscatore, și de creditele și datoriile sale, și a o prescria, pe totu anul într'unu catastichu deosebitu oranduitu numai pentru acesta.

Articolul 9

Catastichulu-jurnal și catastichulu-catagrafiiloru voru fi innumerate pe fia-care foia, însemnate cu sahu de la inceputu pînă la finitu, șnuruite și pecetluite de catra tribunalulu localu, și apoi la finitulu fia-cărui anu se voru infatisia la judecătoria spre incheiare. Judecătoria îndată ce i se voru aduce aceste catastise, va fi datore a trece fără catu de putina zabava, și fața cu negutatorulu, la finitulu foiloru scrise, aceste cuvinte sub semnăturile judecatoriloru: "S'a infatisiatu jurnalulu, seu inventariulu, pe anul cutare, astadi la . . . . . anul . . . . și s'a adeveritu cu a nostra iscalitura fi punerea pecetei judecătoriei". Nici unu felu de plată nu se va lua pentru acesta adeverire. De se va intempla a nu putea găsi negutatorulu catastisele sale pînă la sfirsitulu anului, va avea sorocu încă de trei luni din anului urmatoru, în curgerea cărui sorocu va fi neaperatu datoru a le infatisa la tribunalu spre inchiare. Înscrierea într'aceste catastise se va urma după randulu datei, fără a se lasă locu deschisu, nici a se face vr'unu adaosu pe margine.

Articolul 10

Negutatorii voru fi datori a tenea aceste catastise la pestrare în curgere de dece ani.

Articolul 11

Judecătoria poate se primească catastisele cele tenute după oranduiala, spre a face dovada între negutatori pentru fapte și pricini de negotu.

Articolul 12

Catastisele ce suntu datori a tenea negutatorii, și în carii nu se voru fi paditu randuelile mai susu însemnate, nu voru fi primite nici a sa infatisa, nici, a face dovada la judecata spre folosulu celoru ce le voru fi tenutu, padindu-se inse și tote câte se voru rândui la cartea pentru falimentu și bancrute.

Articolul 13

Judecata poate porunci a sa da în cunoscinta partei celei interesate catastisele-jurnalu și alu catagrafiiloru; inse numai la prigoniri de moștenire, de impartela intra tovarasi, și la intemplare de falimentu.

Articolul 14

În cursulu unei prigoniri judecătorul poate, seu după cererea partei interesate, seu și de la sine, se poruncesca a sa aduce înaintea judecatei catastisele, spre a scote dintr'însele numai câte privescu la acea prigonire.

Articolul 15

Candu catastisele ce s'au adusu de buna voia, ori s'au cerutu, ori s'au poruncitu a se aduce la judecata, se afla în locuri depărtate de tribunalulu ce a intratu în cercetarea pricinei, judecătoria poate se poftesca pentru acesta în scrisu pe tribunalulu localu ca să le cercetede, sa asterna o practica de cuprinderea loru, și se o tramita la tribunalulu unde se cauta pricina.

Articolul 16

Candu o parte fagaduesce a da credementu la catastisele ceia-l-alte, și acesta nu voesce ca se la aducă la judecata, atunci judecătoria poate să propună juramentu partei ce a facutu cererea.

Titlul III — PENTRU TOVARASII

Articolul 17

Contractului de tovarasia se reguleda după pravila civilă, după pravilile cele în parte ale negotului și după tocmelile tovarasiloru.

Articolul 18

Pravila cunosce trii feluri de tovarasii negutatoresci, adică: tovarasia în nume cuprindetoru, tovarasia în comandită, și tovarasia anonima.

Articolul 19

Tovarasia în nume cuprindetoreste aceea ce făcut prin contractu doue seu mai multe fete, și care are dreptu scopu negotiulu sub o firma tovarasesca.

Articolul 20

Firma nu poate coprinde altu nume, de catu numai dintr'ale tovarasiloru.

Articolul 21

Tovarasii în nume cuprindatoru, iscaliti în inscrisulu de tovarasia, sînt între dinsii fia-care respundetoru și platnicu (solidaru) de tote legăturile și datoriile tovarasiei pentru toți cea-l-alți, de și l'a iscalitu numai unulu din tovarasi, destulu numai se fia sub-firma tovarasesca.

Articolul 22

Tovarasia în comandită se face prin contractu între unulu seu mai mulți intovarasiti de o potriva respundetori și platnici fie-care pentru toți, și între unulu sau mai mulți intovarasiti numai cu punere de capituluri, carii aceștia se numescu comanditari sau tovarasi în comandită. Acesta tovarasia se numesce sub unu nume tovarasescu care neaperatu trebuie să fia alu unuia seu mai mulți dintre tovarasii respundetori și platnici, iaru nu dintre comanditari.

Articolul 23

Candu sînt mai mulți tovarasi platnici și anume respundiatori unulu pentru altulu, ori de carmuiescu aceștia toți împreună ori de carmuesce unulu sau mai mulți pentru toți, atunci tovarasia este într'aceeași vreme, tovarasia în nume coprindatoru despre dinsii, și tovarasia în comandită despre cei puitori numai de capitaluri.

Articolul 24

Numele unui tovarasi comanditaru nu poate face parte a firmei tovarasesci.

Articolul 25

Tovarasiulu comanditaru se supune a se impariasi la paguba numai pînă la împlinirea capitalului ce a pusu, seu ce s'a legatu ca se pue în tovarasia.

Articolul 26

Tovarasulu comanditaru nu poate face nici o faptă de carmuire, nici a fi întrebuințată în trebile și pricinile tovarasiei, nici chiaru în putere de vechiletu.

Articolul 27

Tovarasiulu comanditaru, urmandu împotriva articolului de mai susu, se indatoreza a fi platnicu în tocmai și de o potriva cu tovarasii cei în nume cuprindatori pentru tote îndatoririle și legăturile tovarasiei.

Articolul 28

Tovarasia anonima (fără nume) nu este sub nume tovarasescu, adică nu se arata prin numele nici unuia din tovarasi.

Articolul 29

Felulu întreprinderii hotarasce și felulu numirei sale.

Articolul 30

Se carmuesce prin vechili vremelnici, supuși schimbarei, tovarasi sau nu tovarasi, plătiți sau fără plata.

Articolul 31

Carmuitorii ei sînt respundatori numai pentru împlinirea insarcinarei pusă asupra-le prin vechiletu, și pentru ca carmuiescu, ei nu suntu supuși la nici o îndatorire nici pe sema loru, nici pe sema societății despre câte privescu la legăturile tovarasiei

Articolul 32

Tovarasii societății anonime nu suntu respundetori la pagube, de catu numai fia-care pe suma ce a pusu în tovarasia.

Articolul 33

Capitalulu tovarasiei anonime se imparie în actii, și se sub-imparie în cupone de actia de o potriva suma.

Articolul 34

Actia se poate face sub forma de inscrisu platnicu către infatisatoru. La acesta intemplare, mutarea stapanirei actiei se sevirsesce prin singura trecere a înscrisului din mana în mana.

Articolul 35

Proprietatea actiiloru se poate înființa prin înscriere în catastisele tovarasiei; la asemenea intemplare, mutarea acei proprietăți se face prin înscriere formala a instreinarei în pomenitele catastise sub iscalitura însuși a instreinatorului actiei sau a vechilului seu.

Articolul 36

Tovarasia anonima nu se poate înființa de cat cu slobodenia Domnulul, și priimirea formala a inscrisulul tovarasie.

Articolul 37

Poate și capitalulu tovarasiloru în comandită să se fără, abatere inse din regulile asedate pentru tovarasiile în comandită.

Articolul 38

Tovarasiile atatu în nume coprindietoru catu și în comandită, trebuie neaperatu a se întocmi prin înscrisuri sau adeverita de judecătorie, seu numai sub a însuși tovarasiloru iscalitura însă la acesta din urma intemplare, trebuie se se facă atâtea cărți, câți tovarasi sînt, în catu se aibă fia-care câte una.

Articolul 39

Tovarasiile anonime nu se potu infiintia, de catu prin acte publice potrivitu cu coprinderea articoliloru 36 și 44

Articolul 40

Nici o dovadă prin martori nu poate fi primită împotriva și peste coprinderea acteloru de tovarasia nici asupra celoru ce s'aru aduce spre dovada ca s'au disu înaintea actului, la întocmirea lui, seu în urma-i.

Articolul 41

Prescurtarea acteloru de tovarasia în nume coprindetoru și în comandită trebuie să se dea, în sorocu de cinci-spre-dece dile de la data loru, la cancelaria tribunalului localu, unde, este asediata casa tovaresesca de negotiu, ca să se treca la condica, și se se lipsescu, spre sciinta publicului, trei luni în sala judecatei, publicându-se și prin Buletinu. Candu tovarasia are mai multe case de negotu asedate în deosebite judetie, darea, trecerea la condica și lipirea acestei prescurtări se voru face la tribunalulu fia-cărui județu. De nu se va padi vreuna din aceste formalități, tote faptele tovarasiei suntu nemicite și de nici unu fololosu pentrtovarasi; iar interesele strainiloru nu se potu vatema nici cumu din lipsa acestoru formalități.

Articolul 42

În prescurtare trebuie să se coprinda: numele, poreclile, calitățile și locuintele tovarasiloru, afară de ale actionariloru sau comanditariloru, firma tovarasiei, arătarea tovarasiloru celoru împuterniciți de a cauta trebile, de a carmui și a iscăli pentru tovarasia, - suma capitaluriloru, puse sau hotărîte a se pune prin actii sau în comandită, - vremea candu trebuie să incepa, și candu trebuie să se sfirsesca tovarasia.

Articolul 43

Prescurtarea acteloru de tovarasia se adevereda pentru actele publice, cu iscalitura tribunaluriloru locale; iar pentru cele sub numai iscalitura tovarasiloru, de către toți aceștia, dacă tovarasia este în nume coprindatoru, și numai de către tovarasii cei împreună respundatori, (solidari), sau de către carmuitori, de este tovarasia în comandită, fia, ori nu, împărțită în actii.

Articolul 44

Porunca Domnului, ce intaresce tovarasiile cele anonime, va sta lipita spre sciinta publicului, împreună cu inscrisulu de tovarasia, și într'același sorocu de vreme, asemanatu în tote cu cele cuprinse în art. 41.

Articolul 45

Neprecurmarea tovarsiei, după sfirsirea sorocului seu, se va dovedi printr'o aretare înscrisă a tovarasiloru. Acesta, aretare și tote actele cuprindetore de desfacere de tovarasia mai înainte de soroculu celu hotaratu prin actulu ce a fostu asediat'o, ori ce schimbare, sau tragere de tovarasi, tote tocmelile sau punturile cele noua, ori ce schimbare, la suntu supuse la formalitățile randuite în articolile 41, 42, și 43 Cei ce nu voru padii aceste formalități, pe lîngă osinda hotarita prin paragrafulu din urma alu Art. 41, voru fi pedepsiți și corectionalu, perdendu dreptulu de a alege sau de a fi aleși judecători la tribunalulu de comerciu, de a le fi mariuria priimita la judecata sau voru fi osinditi a plati, spre pedepsa, de la una suta pînă la trei miie lei la cutia arestatiloru. Judecătoria competența va putea se'i osindesca, după intemplari, sau la tote aceste împreună, sau numai la una, sau la doue.

Articolul 46

Afară de cele trei feluri de tovarasii susu numite, pravila mai cunosce intovarasirile negutatoresci în impariasire.

Articolul 47

Aceste intovarasiri privescu la una, sau la mai multe lucrări de negotu; se intocmescu pentru lucrulu de întreprindere, în formele invoite, după partea ce se cuvine fie-cărui și după condițiile asediate între impariasitori.

Articolul 48

Intovarasirile în impariasire se potu dobîndi prin aretarea catastiseloru a corespondintei, seu prin dovada cu marturi, de va găsi cu cale tribunalulu a o priimi.

Articolul 49

Intovarasirile negutiatoresci în impariasire, nu sînt supuse la formalitățile orînduite pentru cele-l-alte tovarasii.

Articolul 50

Ori ce prigonire între tovarasi și pentru pricini de tovarasia, se va judeca prin judecători aleși (arbitri). Eretocrisia, la asemenea prigoniri, se socotesce ca unu tribunalu de anteia cercetare.

Articolul 51

Hotărîrea aleșilor judecători va avea apelatie la inaltulu Divanu, seu la Tribunalulu de comerciu, de se va margini cererea la lei cinci sute capitalu, însă candu nu se voru fi invoitu mai înainte în scrisu prigonitorele părți a se lapeda de dreptulu de apelatie.

Articolul 52

Oranduirea judecatoriloru celoru aleși se face prin inscrisu sub iscalitura prigonitoreloru părți, și adeveritu de judecătoria.

Articolul 53

Soroculu în care are se se isbranesca judecata, se hotaresce, de catra prigonitorele părți candu oranduescu judecători aleși; și de nu se invoescu asupra sorocului, atunci se va hotărî de catra tribunalu.

Articolul 54

Candu unulu seu mai mulți din tovarasi nu voiescu se oranduiasca judecători aleși, atunci în loculu celui, seu celoru ce n'au alesu, îi oranduesce tribunalulu de sine.

Articolul 55

Prigonitorele părți dau înscrisurile și tacrirurile loru judecatoriloru celoru aleși, fără nici o formalitate de judecată.

Articolul 56

Tovarasiulu ce zabovesce a da înscrisurile și tacrirurile sale, se supune a le da, prin porunca judecătoriei, în sorocu de dece dile.

Articolul 57

Judecătorii cei aleși potu prelungi, după trebuinta, soroculu celu pentru darea inscrisuriloru.

Articolul 58

De nu se innoesce soroculu darei inscrisuriloru, seu de s'a sfirsitu soroculu celu nou, judecătorii aleși hotarescu pricina după cercetarea inscrisuriloru și a tacriruriloru ce li s'au datu.

Articolul 59

Candu judecătorii cei aleși nu se unescu la hotărîre, și câți sînt cei ce nu se unescu, atâția suntu și cei ce se unescu, atunci însuși ei cu totii alegu unu altu judecatoru peste dinsii (supralesu), fără de a se intreba cei ce se judeca, de voiescu seu nu, dacă inse nu s'a oranduitu în compromesulu prigonitoreloru părți. - Candu jndecatorii cei aleși nu se unescu la numirea supra alesului, atunci ilu oranduesce tribunalulu.

Articolul 60

În hotărîrea judecatoriloru celor aleși trebe se se arate curatu și deslusitu cuvintele pe carii este intemeiatu;-hotărîrea se depune la cancelaria tribunalului: - hotărîrea se pune în lucrare fără nici o prefacere și schimbare, inse după cuprinderea articolului 313 din Regulamentulu organicu; se trece la condica după o poronca a Presidentulni tribunalului, care este datoru a o da simpla fără nici o adăugire și negresitu în sorocu de trii dile de la depunerea chartiei la cancelaria.

Articolul 61

La randuelile de mai susu suntu supuși de o potriva: veduvele, moștenitorii seu cei ce aducu obrazulu celoru intovarasiti.

Articolul 62

De sînt interesați într'o prigonire de tovarasia comercială niscare-va nevirsnici, epitropulu loru nu poate se se lapede de-a dreptulu de a da apelatie în potriva hotărîrei judecatoriloru celoru aleși.

Articolul 63

Tote jalbile în potriva tovarasiloru celoru neinsarcinati cu lămurirea socoteliloru tovarasesci, în potriva veduveloru loru, a mostenitoriloru loru, seu a celoru ce a u avea vre unu dreptu din partea loru, se prescriu, (adică 'și perdu dreptulu de reclamația) în sorocu de cinci ani, socotiți de la sfirsitulu sau desfacerea tovarasiei, candu cartea de tovarasia ce areta catu are sa fia, sau actulu de desfacere s'a lipitu, spre sciinta publicului în sala tribunalului, și s'a trecutu la condica după coprinderea articoliloru 41, 42, 43 și 45, și candu, după împlinirea acestei formalități, nu s'a precurmaiu pentru dinsii prescripția (paragrafia) prin nici o pornire de jalba către judecata.

Titlul U IV — PENTRU OBSTIREA AVEREI FEMEEl NEGUTIATORULUI

Articolul 64

Nimine pe viitoru pamintenu sau strainu nu va putea să se negutatoresca în principatu, dacă mai anteiu nu va fi îndeplinită formalitatea prescrisă prin Art. 335 din Regulamentulu organicu.

Articolul 65

Ori-care, negutatoru fiindu, se va căsători, este datoru ca, în sorocu de trei luni din diua căsătoriei sale, se înfățișeze negresitu foia sa de zestre, precumu și insemnarea daruriloru din 'naintea nuntei la judecătoria spre înscriere în condica tribunalului, asemenatu cu dispositiile aceluiași articolu 335 din Regulamentulu organicu. Celu ce va urma împotriva, se va pedepsi la intemplare de falimentu, ca unu bancrutaru mincinosu.

Articolul 66

Ori-care din străini nu se va fi căsătoritu aici, și se negutatoresce în principatu, de va voi a-și urma negoiulu pe viitoru, va fi datoru a infatisa la judecătoria, în sorocu de sese luni, socotite din dioa punerei în lucrare a acestei condici, foia de zestre sau actulu doveditoru a starei sociei sale, imputernicitu cu formala adeverire; iar neavindu aceste acte în originalu, va aduce copii adeverite cu același chipu. - Înscrierea acei foi de zestre sau actu de căsătoria se va urma după Art. 335 din Regulamentulu organicu.

Articolul 67

Ori-ce carte de judecată, care va hotărî deosebirea sau despărțirea dintre casnici, sau siguranța zestrei între soți, din carii unulu va fi negutatoru, va trebui se stea lipita în perilipsisu, doue luni la judecătoria locului unde se negutatoresce barbatulu sau muierea. - Sotiulu negutatoru, care nu va padi formalitate, intemplandui-se falimentu, va fi supusu la pedepsa hotărâtă prin alinia 2 a Art. 65

Titlul U V — PENTRU BURSELE DE COMERCIU, MIJLOCITORI DE SCAMBU ȘI SAMSARI

Articolul 68

Bursa de comerciu este adunarea de negutatori, de capitani de corăbii, de mijlocitori de scambu și de samsari, ce se urmeda sub cea de aproape privighere a Domnului.

Articolul 69

Resultatulu tocmeliloru și alu negotiatiei politeloru ce se savirsescu la bursa, hotaresce cursulu monedeloru și alu politeloru, alu prețului marfuriloru, alu asigurariloru, alu navlului, alu transporturiloru pe uscatu sau pe apa, alu zapiseloru Statului și altoru asemene, alu caroru cursu este priimitoru de a se insemna pe fia-care di pînă unde s'a suitu ori s'a coboritu.

Articolul 70

Aceste osebite cursuri se dovedescu prin adeverirea mijlocitoriloru de scambu și a samsariloru după regulile ce se voru întocmi de administrație.

Articolul 71

Pravila cunosce pe mijlocitorii de scambu și pe samsari ca nisce fete inlesnitore a fapteloru de negotu.

Articolul 72

Mijlocitorii de scambu și samsarii se afla prin tote orașele unde este bursa de comerciu, și se oranduiescu de Domnu.

Articolul 73

Numai mijlocitorii de scambu asedati în forma cerută de pravila, au dreptulu de a mijloci la negotiatia sau vendarea și cumpărarea zapiseloru Statului și a altoru asemene; de a sevirsi pe socotela altuia negotiatia politeloru sau a bileteloru la ordinu, și a tuturoru tidulelor ce se potu negotia și de a le adeveri cursulu.

Articolul 74

Sînt samsari de mărfuri, samsari de asigurări, samsari dragomani și inchirietori de corăbii, samsari de transportu pe uscatu și pe apa.

Articolul 75

Samsarii de mărfuri, asedati în chipulu cerutu de pravila, au numai ei dreptulu de a fi mijlocitori la vendarea și cumpărarea marfuriloru și de a le adeveri cursulu; - samsarii de o potriva cu mijlocitorii de scambu, sevirsescu vendarea și cumpărarea materieloru metalice.

Articolul 76

Samsarii de asigurări alcatuescu contractele sau cartuliile de asigurări, le iscalescu și incredinteda costulu asigurări pentru tote călătoriile de pe mare sau de pe riuri.

Articolul 77

Samsarii dragomani și inchirietori de corăbii slujescu dreptu mijlocitori la inchiriare de corăbii; osebitu de acesta, numai ei au dreptulu de a tălmaci, intemplandu-se vre-o prigonire infatisiata la tribunaluri, arătările la vama și la alte dregatorii, contractele de inchirieriele corabiiloru, cartuliile de mărfurile încărcate în corabie, și tote cele-l-alte înscrisuri de negotu, a caroru talmacire ar fi trebuinciosa spre a sa dovedi cursulu navlului. La prigonirile comerciale și pentru slujba vamiloru numai ei voru fi tălmaci la toți streinii stăpîni de corabie, negutatori slujbasi de vase, și alți omeni de mare și de riuri.

Articolul 78

Unulu și acelasu obrazu, dacă cartea Domnesea prin care se orinduesce îi da voia, și slobozenia poate să fia într'aceeași vreme mijlocitoru de scambu, samsaru de mărfuri sau de asigurări, și samsaru dragomanu inchiriatoru de corăbii.

Articolul 79

Samsarii de transportu pe uscatu și pe apa, asedati după pravila, au numai ei dreptulu, la locurile unde voru fi asezati, de a mijloci la tocmelile de transporturi pe uscatu și pe apa; daru, la nici o intemplare și sub nici unu felu de pricinuire, nu potu face lucrări de a le samsariloru de mărfuri, de asigurări, sau de ale dragomaniloru inchirietori de corăbii, insemnati la articolile 75, 76 și 77

Articolul 80

Câți au facutu falimentu, nu potu sa fia mijlocitori de scambu, nici samsari, de nu se voru fi restatornicitu după pravila.

Articolul 81 — Mijlocitorii de scambu și samsarii suntu datori a tenea unu catastichu intocmitu după formele hotărâte prin Art 9

Suntu datori a insemna într'insulu pe fia-care di, și după randulu dateloru, fără raseturi, adăugiri intra randuri nici stramutari, și fără scurtari nici cifre, tote condițiile venderiloru, cumparariloru, asigurariloru, a negotiatiiloru, și cu unu cuventu, a tuturoru lucrariloru făcute prin canalulu loru.

Articolul 82

Mijlocitorulu de scambu seu samsarulu nu e volnicu, la nici o intemplare și sub nici unu felu de pricinuire, a face lucrări de negotu seu de banca pe sema și socotela sa. Nu poate se aibă parte la nici o întreprindere de negotu nici de-adreptulu, nici impiedisatu sub nume strainu. Nu este volnicu nici a primi în creditu nici a plati din banii sei, pe sema celoru ce 'l au insarcinatu, socotindu-se ca unu simplu casieru și unu depositaru alu acestora.

Articolul 83

Nu poate se chedasuesca îndeplinirea tocmeliloru ce se sevirsescu prin a sa mijlocire.

Articolul 84

Ori-ce urmare în potriva dispositiiloru celoru din urma doue articole, judecându-se de tribunalurile corectiunale, se va pedepsi cu redicarea dreptului meseriei mijlocitorului de scambu seu a samsarului, și cu unu strafu care nu va putea covirsi nici odată suma de trei mie lei, fără a perde pentru acesta prigonitorele părți dreptulu de a cere de la dinsii pagubile și chieltuelile pricinuite .

Articolul 85

Nu se mai poate orandui mijlocitoru de scambu ori samsaru acela care se va fi scosu odată pentru vina preveduta prin Art. de mai susu.

Articolul 86

La intemplare de falimentu, veri-ce mijlocitoru de scambu seu samsaru se va judeca ca unu bancrutu.

Titlul U VI — Pentru comisionari

Articolul 87

Comisionaru este acela ce lucreda în însuși numele seu sau sub o numire tovarasesca, pe sema și socotela celui ce 'lu a insarcinatu.

Articolul 88

Datoriele și drepturile comisionarului care lucreza în numele unui insarcinatoru, privindu-se despre acesta, se cuprindu în pravila civilă a terei la capulu alu 19, Partea a III pentru vechiletu, și acesta pînă se va alcătui condica civilă cea noua.

Articolul 89

Totu comisionarulu ce a facutu înaintări de bani pe sema de mărfuri pornite către dinsulu din vre o alta piața spre a se vinde în socotela insarcinatorului, are privilegiu de a'și trage, înaintea ori cărui altu creditoru, banii ce a inaintatu, dobindile și cheltuelile, din pretulu marfuriloru, de suntu în mana sa, în magaziele sale, sau depuse în vre o magazia publică, sau dacă, mai înainte de a fi sositu mărfurile, poate dovedi printr'o cartulia de încărcare în corabie, sau printr'o carte de caratu ca mărfurile s'au pornitu către dinsulu.

Articolul 90

De s'au vendutu și s'au predatu mărfurile în socoteala insarcinatorului, comisionarulu are precădere de a lua din pretiulu vendarei marfuriloru, înainte de cei-l-alți creditori ai insarcinatorului, suma ce va fi inaintatu, dobindile și cheltuelile.

Articolul 91

Tote împrumuturile, inaintarile de sume, sau plati, ce va fi facutu comisionarulu pe sema de mărfuri depositate la vre o dregatoria, sau date în pestrare la o a treia față de vre o persona sediatore în loculu de locuinta alu comisionarului, nu dau precădere de plată comisionarului, sau pestratorului fără numai candu va fi avendu inscrisu adeveritu de judecătoria, doveditoru de asemenea precădere, și aretatoru de suma baniloru, de felurimea marfuriloru și de catatimea loru.

Articolul 92

Comisionarulu ce se insarcineda cu transporturi pe uscatu sau pe apa, este datoru a înscrie în catastichulu seu jurnalu aretarea firei și a catatimei marfuriloru și chiaru a pretiului loru, de i se va cere.

Articolul 93

Elu este respundetoru pentru ajungerea marfuriloru și a lucruriloru de comisionu la soroculu hotaratu prin scrisorea de caratu, candu se va dovedi ca intardierea s'a pricinuitu din neingrijirea comisionaralui de a lua despre acesta măsurile cuviinciose.

Articolul 94

Este asemenea respundetoru pentru stricăciunile sau perderea marfuriloru și a altoru lacruri de comisionu, afară numai de se va fi facutu vre o împotriva tocmela în cartea de caratu, sau de se voru fi pricinuitu acelea din vre o neaperata intemplare aperatore de ori-ce banuiala despre neingrijirea comisionarului.

Articolul 95

Asemene este respundetoru pentru faptele și urmările comisionaralui celui de alu duoilea, către care elu adreseda mărfurile.

Articolul 96

Marfa esita din magadia vendetorului sau a espeditorului se calatoresce, afară de vre o împotriva tocmela în risicu-pericolu a stapinului ei, care însă poate se traga în judecata pe comisionarulu și carausulu insarcinatu cu transportu.

Articolul 97

Cartea de caratu inchipuesce unu contractu între espeditoru și carausu, sau între espeditorii, comisionaru și carausiu.

Articolul 98

Cartea de caratu trebuie se aibă data, - se arete firea și greutatea sau mesura lucruriloru de caratu, - soroculu în care are să se sevirsesca transportulu; - trebuie se arate - numele și locuinta comisionarului, de va fi, printr'a căruia mijlocire se face transportulu - numele aceluia la care este adresată marfa, - numele și loculu locuinței cărăușului; - către acestea pretiulu caratului, despăgubirea ce s'aru cuveni pentru intardierea caratului. - Se iscalesce de espeditoru sau de comisionaru. - Arata pe margine mărcile și numerele locuriloru de caratu. - Comisionarulu prescrie fără a lasă locu albu cartea de caratu într'unu registru datu de către tribunalu cu insemnare de suma foiloru și cu sahulu Presidentului lui trasu pe fia-care foia.

Articolul 99

Carausulu este respundetoru pentru perderea lucruriloru de caratu, afară de neaparate intemplari; - este asemene respnndetoru pentru tote stricaciunele, afară de cele ce vinu din chiaru smintela lucrului sau dintr'o neaperata intemplare.

Articolul 100

Candu din pricina unei neaperate intemplari, nu s'a sevirsitu transportulu la soroculu celu tocmitu, atunci nu se poate cere de la carausu nici o despăgubire cu cuventu de intardiere.

Articolul 101

Primirea lncrurilor transportate și plata prețului de caratu stinge ori ce reclamația împotriva cărăușului.

Articolul 102

Candu priimitorulu nu voiesce sau se impotrivesce a priimi lucrurile transportate, starea loru se adevereda și se dovedesce de omeni cu sciinta numiți de presidentulu tribunalului localu, sau de subu-carmuitori pe unde lipsesce tribunalulu. - Presidentulu tribunalului poate se hotărască depunerea, sau secuestrarea, și în urma transportarea mărfii într'o magazie publică. Asemenea poate porunci și ca se se venda dintr'însă în folosulu cărăușului pînă la împlinirea prețului chiriei de caratu.

Articolul 103

La legiuirile ce se cuprindu într'acestu titlu suntu supuși de obsce și stapinii de vase, intreprindetorii de deligentie și de trasuri publice.

Articolul 104

Tote cerile în potriva comisionarului și a cărăușului pentru perderea sau stricăciunea marfuriloru, se precurma prin (paragrafia) prescripție de sese luni, pentru tramiterile de mărfuri ce se făcut în coprinsulu terei Romanesci; și de unu anu, pentru cele ce se făcut afară din Principate, socotindu-se inceputulu paragrafiei pentru pierdere, din diua în care aru fi trebuitu să se sevirsesca transportulu marfuriloru, și pentru stricăciune, din diua în care se voru fi priimitu acele mărfuri; iar cererile cele pentru fapte viclene și de rea credința nu se supunu la aceste paragrafii.

Titlul U VII — PENTRU CUMPĂRĂRI ȘI VENDIERI

Articolul 105

Cumpărările și vendarile se dovedescu prin acte publice, (adică adeverite de vre o dregatorie), prin acte sub iscalitura în parte, prin prescurtare de socotela încheiată de mijlocitorulu de scambu sau de samsaru, și care trebuie a fi iscălită de tocmitorele părți, printr'o fatura, priimita dreptu buna de cumparatoru, prin corespondintia prin catastisele tocmitoreloru părți, și candu tribunalulu va găsi cu cale, prin dovada cu marturi.

Titlul U VIII — PENTRU POLIȚIE, BILETURI DE ORANDUIALA ȘI PENTRU
Paragraful I — - Pentru forma poliței

Articolul 106

Polița se trage dintr'unu locu într'altulu are data sa; arata suma de a se plati, numele celui ce trebuie să platesca, vremea și loculu unde trebuie să se platesca, pretiulu datu în bani, în mărfuri, în socotela, sau în veri-ce felu de chipu; este în ordinulu unui alu treilea obrazu, sau în ordinulu însuși a tragatorului; arata de este polița de anteia, de a doua, de a treia, de a patra s.c.l.

Articolul 107

O polița poate fi trasa asupra unui obrazu ca sa o platesca la loculu locuinței unui alu treilea obrazu. Poate fi trasa prin ordinulu și pe socotela altuia.

Articolul 108

Se socotescu ca nisce simple fagadueli de plată tote polițele făcute cu supositia sau de nume, sau de calitate, sau de locuinta, precumu și cele făcute cu supositia, de locurile de unde sînt trase sau în care au să se platesca. *) Supositia se înțelege candu se scria altu nume, ori alta calitate, ori alta locuinta, ori alte locuri de catu cele adeverate.

Articolul 109

Polițele iscălite de femei și de fete, ce nu sînt negutatorese cunoscute de obște, au, despre dinsele, putere numai de o simpla fagaduiala de plată.

Articolul 110

Polițe iscălite de nevirsnici, carii nu sînt negutatori, n'au, catu despre dinsii, nici o tărie, remaindu inse întregi și neclintite drepturile fia-carei părți prigonitore, după coprinderea condicei civile pentru virsnici și nevirsnici.

Paragraful II — - Pentru Provisie

Articolul 111

Provisia trebuie să o facă tragatorulu sau acela pe a căruia sema și socotela va fi trasa polița, fără inse a inceta tragatorulu de a fi indatoratu chiaru elu însuși.

Articolul 112

Provisia se înțelege facuta, dacă, la împlinirea sorocului de plată, acela, asupra căruia s'a trasu polița, este datoru tragetorului seu aceluia pe a cărui socotela s'a trasu o sumă celu putinu de o potriva cu ceea ce se cuprinde în poliția.

Articolul 113

Priimirea poliței da a înțelege ca provisia este facuta, și slujesce pentru giranti, dreptu dovada a ființei acestei provisii. ori va fi priimita polița, ori nu, tragetorulu e datoru, intemplandu-se a se tagadui provisia, se dovedesca ca aceia, asupra cărora se trasese polița, aveu provisia la împlinirea sorocului platei; iaru într'altu chipu, este datoru se o asigureze, macaru și de se va fi facutu protestulu în urma soroceloru hotărâte.

Paragraful III — - Pentru priimire

Articolul 114

Tragetorulu și girantii unei polițe sînt unulu pentru altulu respundetori de a ei priimire și plata la sorocu.

Articolul 115

Nevointa de priimire se dovedesce printr'unu actu ce se numesce protestu de nepriimire.

Articolul 116

După incunosciintarea protestului de nepriimire, girantii și tragetorulu sînt datori fia-care pe sema sa seu a da chedasia pentru siguranța platei la împlinirea sorocului, seu se numere îndată pretiulu ei dinpreuna cu chieltuielile de protestu și de preschimbarea poliței. - Chiedasulu ori alu tragetorului, ori alu girantului, este împreună respundetoru numai cu acela pe care a chiedasuitu.

Articolul 117

Cine priimesce o polița, se indatoreza a plati suma ce se coprinde intrinsa. Priimitorulu nu e volnicu a'și lua înapoi priimirea sa, și chiaru candu, înaintea priimirei și în nesciinta sa, va fi facutu tragetorulu falimentu.

Articolul 118

Priimirea unei polițe trebuie să fia iscălită. - Priimirea se arata prin cuventulu priimitu. Priimirea trebuie se aibă data, dacă polița are să se platesca după una sau mai multe dile ori luni de la înfățișarea ei; - și la acesta din urma intemplare, lipsa datei de priimire face a se plati polița a soroculu celu pusu într'însă, socotindu-se de la data ei.

Articolul 119

Priimirea unei polițe de a sa plati într'altu locu deosebitu de acela alu locuinței priimitorului, arata loculu și locasulu unde are să se sevirsesca plata, seu miscarile ce au să se facă pentru acesta.

Articolul 120

Priimirea nu poate fi cu condiția, daru se poate margini la o sumă mai mica de catu cea coprinsa în polița. - La acesta din urma intemplare, infatisatorulu este datoru se facă protestu pentru partea sumei celei nepriimite.

Articolul 121

O polița trebuie să fia priimita la înfățișarea sa sau celu multu în sorocu de doue-deci și patru ore de la înfățișarea ei. - După acele doue-deci și patru ore, de nu se va da înapoi priimita ori nepriimita, celu ce a ținut'o este respundetoru către infatisatoru pentru pagube și interesuri.

Paragraful IV — - Pentru priimirea prin mijlocire

Articolul 122

La intemplare de protestu pentru nepriimire, polița poate fi priimita de unu alu treilea obrazu ce intra mijlocitoru pentru tragetoru sau pentru unulu din giranti. Mijlocirea se pomenesce în actulu de protestu, și se iscalesce de către mijlocitoru.

Articolul 123

Mijlocitorulu este datoru a face în data cunoscută mijlocirea sa la acela pentru care s'a pusu mijlocitoru.

Articolul 124

Infatisatorulu poliței, de și s'a priimitu acesta prin mijlocire, își pastreda însă tote drepturile sale în potriva tragetorului și a giratiloru, pentru singurulu cuventu de nepriimire din partea acelui asupra căruia s'a fostu trasu.

Paragraful V — - Pentru împlinirea sorocului poliței (scadinta)

Articolul 125

O polița poate fi trasa ca să se platesca sau a vista adică, îndată ce se va infatita, sau: după una sau mai multe dile──| |─ de la înfățișare; după una sau mai multe luni──| după una sau mai multe dile──| |─ de la data după una sau mai multe luni──| la di hotărâtă a lunei, sau într'o di însemnată, sau în cursulu unui balciu.

Articolul 126

Polița a vista trebuie să se platesca la înfățișarea ei.

Articolul 127 — Împlinirea soroculul unei polițe,

după una sau mai multe dile──| |─ de la înfățișare după una sau mai multe luni──| se hotaresce prin data priimirei, sau protestului de nepriimire.

Articolul 128

Soroculu unei polițe de a se plati în cursulu unui balciu se implinesce în diua ajunului spargerei balciului, sau în diua de balciu, dacă acesta nu tine mai multu de o di.

Articolul 129

De se implinesce soroculu poliței într'o di de duminica sau de serbatore mare, se platesce în ajunulu loru.

Articolul 130

Ori ce prelingire de sorocu, legiuita sau obicinuita pînă acumu pentru plata politeloru se desfiinteza.

Paragraful VI — - Pentru Giru

Articolul 132

Girulu are data sa. Arata pretulu sau suma data. Coprinde numele aceluia într'a caruli ordinu s'a trecutu.

Articolul 133

Candu girulu nu este facutu întocmai după coprinderea articolului de mai susu, nu stramuta stăpânirea poliței, ci este o simpla procura (vechiletu).

Articolul 134

Este opritu de a pune în giru alta di de catu aceea în care s'a scrisu girulu; iaru cine va urma în potriva, se va pedepsi ca unu plastografu.

Paragraful VII — - Pentru împreună răspundere

Articolul 135

Toți cei ce au iscalitu, au priimitu sau au giratu o polița, suntu respundetori platnici unulu pentru altulu către infatisatoru. Toți cei ce au iscalitu, au priimitu sau au giratu o polița, suntu respundetori platnici unulu pentru altulu către infatisatoru.

Paragraful VIII — - Pentru avalu, sau chezasia de plată poliței

Articolul 136

Plata unei polițe, osebitu de priimire și de giru se poate asigura printr'unu avalu.

Articolul 137

Acesta siguranța o da unu alu treilea obrazu sau în polița, sau prin actu osebitu. Datatorulu de avalu este supusu la aceeași răspundere, și de o potriva cu tragatorulu și girantii, padindu-se inse osebitele tocmeli ce voru fi mijlocitu.

Paragraful IX — - Pentru plata

Articolul 138

O polița trebuie să se platesca în moneda arătată anume într'însă.

Articolul 139

Cine platesce o polița mai înainte de împlinirea sorocului ei, este raspundetoru pentru netinerea în sema a acei plati, de se va ivi vr'o pira în potriva.

Articolul 140

Cine platesce o polița, la împlinirea sorocului ei și fără împotrivire despre partea cuiva, se socotesce bine platitu și slobodu despre ori-ce cerere.

Articolul 141

Infatisatorulu unei polițe nu se poate indatora se priimesca plata ei mai înainte de împlinirea sorocului.

Articolul 142

Plata unei polițe făcute asupra infatisarei unei a 2-a, a 3-a, a 4-a s.c.l este buna și cu tăria, candu cea de a 2-a, a 3-a, a 4-a polița s.c l. va cuprinde ca acesta plata desfiinteda puterea celoru-l-lalte.

Articolul 143

Cine platesce o polița asupra infatisarei de a 2-a, a 3-a, a 4-a s.c.l. fără a lua înapoi pe acea în care se afla înscrisă a sa priimire, nu remane aperatu de pretenția aceluia ce se va infatisa cu acea polița priimita de dinsulu.

Articolul 144

Împotrivirea la plata nu este priimita de catu numai la intemplare de perderea poliței, sau de falimentu a infatisatorului.

Articolul 145

Intemplandu-se a se perde o polița nepriimita, stapanulu ei poate se cera plata ei cu o a 2-a, a 3-a, a 4-a, polița și c.l.t.

Articolul 146

Candu polița cea perduta va fi fostu priimita, atunci stapanulu ei nu poate cere plata prin înfățișare de o a 2-a, a 3-a, a 4-a polița s.c.l. de catu numai cu porunca judecatei, și prin dare de chiedasia.

Articolul 147

Dacă acela ce a perdutu polița ori priimita, ori nepriimita, nu este în putinta sa infatisese a 2-a, a 3-a, a 4-a polița s.c.l. poate să cera plata poliței celei perdute, și se o dobandesca prin porunca judecatei, facendu dovada prin catastisele sale ca era stapanu pe dinsa, și dându chezasie pentru acesta.

Articolul 148

Candu trasulu nu va voi sa platesca în urma cererii făcute în puterea celoru din urma doue articole, atunci stapanulu poliței perdute 'și pastreda tote drepturile sale printr'unu actu de proiestatia. - Acestu actu trebuie să se facă a doua di după împlinirea sorocului poliței perdute. - Trebue să se facă cunoscutu tragetorului și girantiloru, după formele și la sorocele hotărâte aci mai josu pentru incunosciintarea protestului.

Articolul 149

Stapanulu poliței perdute, voindu a lua alta a 2-a, trebuie să se indreptede către celu de-a dreptulu alu seu girantu; acesta este neaperatu datoru a'i înlesni a lui cerere mijlocindu prin alu seu nume și a sa îngrijire către alu seu iarăși de-adreptulu girantu; asemenea se va urma din girantu în girantu pînă la tragetorulu poliței. Stapinulu politel celei perdute va trage și va face tote cheltuelile ei.

Articolul 150

Îndatorirea chedasuirei poliței, însemnate la articolile 147 și 148, se precurma după trei ani, dacă, în acesta vreme, nu s'au facutu nici cereri, nici porniri prin judecata.

Articolul 151

Plățile, făcute în socotela sumei unei polițe, suntu spre ușurarea tragetorului, și a girantiloru. - Infatisatorulu este datoru se facă protestu pentru remasita poliței.

Articolul 152

Judecata nu poate prelungi nici cumu soroculu platei unei polițe.

Paragraful X — - Pentru plata prin mijlocire

Articolul 153

O polița protestata poate să se platesca de ori-care mijlocitoru pentru tragetoru, sau pentru unulu din giranti. Mijlocirea și plata se voru dovedi și se voru insemna în actulu de protestu sau din josulu lui.

Articolul 154

Cine platesce prin mijlocire o polița, intră în tote drepturile infatisatorului, și se supune la acelesi îndatoriri pentru împlinirea formalitailoru cerute. Dacă plata prin mijlocire s'a facutu pe socotela tragetorului, remanu slobodi toți girantii. - De s'a facutu pentru unu girantu, girantii următori remanu slobodi. - De se infatiseza mai mulți mijlocitori ca se platesca o polița, se protimisesce, celu ce slobode de sub răspundere pe cei mai mulți giranti. - Candu acela, către care era trasa din inceputu polița, și împotriva căruia se făcuse protestulu din pricina de nepriimire, se infatiseda ca s'o platesca, va fi protimisitu din toți ceia-l-anti.

Paragraful XI — - Pentru drepturile și datoriile infatisatorului

Articolul 155

Infatisatorulu unei polițe trase din Europa și din schelile Levantului ca să se platesca în tera Romanesca, sau a vista, sau după una ori mai multe dile sau luni, trebuie să cera plata sau priimirea poliței în sorocu de sese luni de la data ei; căci urmandu în potriva, va perde dreptulu de a se porni cu cerere împotriva girantiloru, și chiaru a tragetorului, dacă acești din urma va fi facutu provisia. - Soroculu pentru o polița trasa din Egiptu, Siria și alte locuri depărtate, va fi de optu luni.

Articolul 156

Infatisatorulu unei polițe trebuie să cera plata ei în diua implinirei sorocului.

Articolul 157

Nevointa de a plati trebuie să se dovedesca, a doua di după împlinirea sorocului poliței, printr'unu actu ce se numesce protestu de neplata. - Dacă diua acesta este di de duminica sau de sarbatore mare, protestulu se face a doua di.

Articolul 158

Infatisatorulu este neaperatu datoru a face protestulu de neplata, de și s'a facutu mai înainte protestulu de neprimiire, sau a muritu ori a facutu falimentu acela, asupra căruia este polița trasa. - Intemplendu-se a face falimentu priimitorulu înaintea scadentei, atunci infatisatorulu poate se facă protestu și se apuce prin judecata pe tragetoru și pe giranti.

Articolul 159

Infatisatorulu unei poliție potestate din pricina de neplata, poate se cera siguranța sau în parte de la tragetoru și de la fia-care din giranti, sau de o dată de la toți împreună giranti și tragetori. Aceeași voia are fiecare din giranti împotriva tragetorului și a girantiloru celoru înainte de dinsulu.

Articolul 160

Dacă, infatisatorulu apuca numai în parte pe celu de-a-dreptulu alu seu girantu, trebuie se'i incunosciinteze protestulu cu chipu oficialu, și neplatiudu'i banii ce e datoru, sa'lu traga la judecata în sorocu de cinspre-dece dile de la data protestului, dacă cade în depărtare de dece ore. - Iar catu pentru girantulu ce se afla locuindu în depărtare mai multu de dece ore de loculu unde trebuia să se platesca polița, acestu sorocu se va immulti cu o di pentru fia-care sese ore.

Articolul 161

Polițele trase din tera Romanesca ca să se platesca în Europa, sau în schelile Levantului, intamplandu-se a se protesta, tragetorii și girantii sedetori în tera Romanesca voru fi trași în judecata în sorocu de sese luni de la data protestului; iar pentru polițele trase în Egiptu, în Siria sau în alte locuri depărtate, soroculu va fi de optu luni.

Articolul 162

De pornesce infatisatorulu jalba sa de odată împotriva și a girantiloru și a tragetorului, are către fia-care dintr'înșii, soroculu celu hotaritu prin articolile de mai susu. - Fia-care din giranti are dreptulu de a porni o asemenea jalba, sau împotriva fia-căruia în parte, sau împotriva tuturoru împreună, totu într'același sorocu de vreme. - Pentru dinsii, soroculu începe a doua di de la data priimirei chiemarei în judecata.

Articolul 163

După trecerea soroceloru de mai susu pentru înfățișarea poliței de a se se plati a vista, sau după una ori mai multe dile sau luni, - pentru protestulu din pricina de neplata, - pentru pornirea petiției spre cerere de sigurantia, - infatisatorulu poliței perde tote drepturile împotriva girantiloru.

Articolul 164

Girantii perdu asemene dreptulu de orice cerere de siguranță împotriva celoru ce le-au datu polița după trecerea soroceloru de mai susu, fia-care în ceea ce se atinge de dinsulu.

Articolul 165

Asemenea perdu dreptulu loru infatisatorulu și girantii, împotriva însuși a tragetorului, dacă acesta din urma va dovedi ca, la scadinta poliței, avea provisie facuta. - La acesta intemplare, infatisatorulu are dreptu a porni jalba numai împotriva aceluia asupra căruia era polița trasa.

Articolul 166

Infatisatorulu dobandesce iarăși drepturile ce le va fi perdutu prin cele din urma trei articole, cînd tragetorulu sau unulu din giranti, în urma soroceloru hotărîte pentru protestu, pentru incunosciintarea protestului, sau pentru chiemarea în judecata, a priimitu prin ori-ce chipu refuitoru, banii randuiti spre plata poliței.

Articolul 167

Osebitu de formalitățile prescrise pentru pornirea jalbei spre cererea de asiguranta, infatisatorul unei polițe protestate din pricina de neplata, poate prin hotărîre de judecată, se opresca plata baniloru ce voru fi avendu sa ia, de la alții, tragetorulu, priimitorii și girantii.

Paragraful XII — - Pentru protesturi

Articolul 168

După jalbe ce va da infatisatorulu împotriva nepriimirei sau a neplatei poliței, judacatoria va tramite îndată spre întocmirea actulul de protestu pe vatafulu de aprodi sau pe altu impiegatu împreună cu infatisatorulu și cu doui marturi gasiti de acestu dim urma. Protestulu trebuie să se facă la salasluinta trasului, sau ori unde se va afla atunci cu locuinta, - la salasluinta feteloru arătate în polița și însărcinate ca la trebuinta sa o platesca, - la a celui ce a priimitu prin mijlocire. - Tote aceste se voru face printr'unulu și același actu. Dacă arătare salasluintei însemnate în polița este gresita, și nu se va dovedi unde se afla atunci cu șederea mai susu insemnatii, protestulu se va urma după ce mai antei tramisulu judecătoriei va în credința resultatulu cercetării sale printr'unu actu, pe care'lu va inscria în capulu protestului.

Articolul 169

În actulu de protestu se cuprindu: Prescrierea din cuvintu în cuvenitu a poliței, a priimirei, a giruriloru și a recomandatiiloru ce voru fi însemnate într'însă, cererea ce se face pentru plata sumei coprinse în polița. - De este de fața, sau de lipsesce acela ce trebuie să platesca. - Pricinile nepriimirei de a plati și neputință sau nevointa de a iscăli.

Articolul 170

Nici unu actu din partea infatisatorului poliței, nu poate împlini loculu actului de protestu afară de intemplarea preveduta de articolile 146 și urmatorele, atingetore de perderea poliței.

Articolul 171

Actele de protestu de carii se vorbesce în articolulu 170, se voru aduce la tribunalu și adeverindu-se de către Președinte sau locotenentulu seu, se voru da infatisetorului; iar copie întocmai după dinsele se voru trece din di în di și după randulu datei, într'unu registru osebitu, snuruitu, innumeratu pe foi și pecetluitu, sub osinda, pentru nepadirea vre unia din formele prescrise, de a se scote din slujba și de a se supune la plata pagubiloru și cheltuieliloru celu nu 'și va fi implinitu îndatoririle sale.

Paragraful XIII — - Pentru preschimbarea poliței

Articolul 172

Preschimbarea poliței se face prin tragerea unei contra polițe.

Articolul 173

Contra-polița este o polița noua, prin care infatisatorulu 'și ia înapoi de la tragetoru sau de la unulu din giranti, suma ce se coprinde în polița cea protestata, cheltuelile urmaie și despagabirea pentru scadamintulu ce va fi cercatu la preschimbarea poliței.

Articolul 174

Preschimbarea poliței se reguleda, catu despre tragetoru după osebirea cursului între loculu unde era să se platesca polița, și loculu de unde se trasese. - Catu despre giranti, după osebirea cursului intra loculu unde s'a giratu polița, și loculu unde, era randuita a se sevirsi plata.

Articolul 175

Contra-polița se insotesce d'o socotela de intorcere.

Articolul 176

În socotela de intorcere, se coprinde - suma baniloru din polița cea protestata, cheltuelile proiestulul și alte cheltuieli legiuite, precumu comisioane, plata samsarului și portulu de scrisori; - se arata numele aceluia asupra căruia s'a trasu contra-polița, și pretulu tocmelei schimbului. - Acesta socotela se adevereda de unu mijlocitoru de schimbu. Pe unde nu suntu mijlocitori de schimbu, se adevereda de duoi negutatori; - se insotesce de polița cea protestata, de protestu sau de o copia a actului de protestu. - Candu se intempla a se trage contra-polița catra unulu din giranti, atunci se insotesce, osebitu de cele de mai susu, de o adeverinta doveditore de osebirea cursului de schimbu între loculu unde era să se platesca polița, și loculu de unde s'a trasu.

Articolul 177

Nu se potu face mai multe socoteli de intorcere pentru una și aceeași polița. - Acesta socotela de intorcere se platesce pe randu din girantu în girantu, și în fine de tragetorulu poliței.

Articolul 178

Osebirile cursuriloru la preschimbarile de polița nu se potu gramadi pe unulu și același obradu, ci fia-care girantu are sa platesca numai osebirea privitore pe sema girului seu, precumu asemenea și tragetorulu.

Articolul 179

Dobînda pentru suma cuprinsă în polița cea protestata din pricina de neplata se socotesce din diua protestului.

Articolul 180

Dobinda pentru cheltuelile de protestu, de preschimbarea poliței și de alte cheltuieli legiuite, are să se platesca numai din diua de candu se voru cere prin judecata.

Articolul 181

Osebirea cursului la preschimbarea poliței nu se platesce, candu socotela de intorcere nu este însoțită cu adeverinta de mijlocitoru de schimbu sau de negutatori, legiuita la Art. 177

Articolul 182

Tote dispositiile atingetore, de polițe fi privitore, - la scadinta, - la giru, - la împreună-răspundere, - la avalu, - la plata, - la plata prin mijlocire, - la protestu, - la datoriile și drepturile infatisatorului, la preschimbarea de polița, seu la dobândi, - au întocmai aplicatia și asupra bileturiloru la ordinu, fără a sa stramuta catu de putinu dispositiile ce privescu la intemplarile prevetute de Art. 308 alu Regulamentului organicu.

Articolul 183

Biletulu la ordinu are data sa, - arata suma de plată, - numele aceluia la alu cărui ordinu este datu, - vremea candu are se se sevirsesca plata, - pretulu ce s'a datu în bani, în mărfuri, în socotela, seu în ori-ce altu chipu.

Articolul 184

Ori-ce pornire de judecată pentru polița și biletu la ordinu sub-semnătu de negutatori, negutatorasi ori bancheri, sau făcute pentru fapte de negotu au paragrafia de cinci ani, socotiți din diua protestului, sau de la cea după urma cerere prin judecata, de nu se va fi urmatu vr'o hoiarare judecatoresca, sau de nu se va fi recunoscutu datoria de buna prin actu osebitu. - Cu tote aceste, dacă după cererea reclamantului se va găsi cu cale de catra judecata, cei socotiți datornici se voru supune a incredinta prin juramentu în pretoriulu judecătoriei că nu mai sînt datori; și veduvele loru, moscenitorii loru sau câți aducu obradulu loru, ca socotescu cu buna credința a nu mai fi datori nimicu.