A înlocuit Codul comercial (1840) (până la 1 septembrie 1887).
Avariile particulare se suporta și se plătesc de către proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocazie la o cheltuiala. Avariile comune sunt proporțional împărțite între povara și jumătate a vasului și a navlului. Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsă în formarea mesei ce urmează să contribuie.