A înlocuit Codul comercial (1840) (până la 1 septembrie 1887).
Sunt privilegiate asupra navlului și admise la plata, în ordinea aici arătată, următoarele creanțe: 1. Cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare și urmărire; 2. Cheltuielile, indemnizațiile și primele de scăpare, datorite pentru ultima călătorie; 3. Salariile, retribuțiunile și indemnizațiile datorate persoanelor echipajului pentru călătoria în care s-a câștigat navlul; 4. Sumele datorate ca contributiune la avarii comune; 5. Primele de asigurare; 6. Capitalul și procentele datorate pentru obligațiunile contractate de căpitan asupra navlului, în cazurile prevăzute de art. 519 și cu îndeplinirea formalităților prescrise; 7. Pentru despăgubirile datorate chiriașilor vasului pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avarii suferite de dânsele din culpa căpitanului sau persoanelor echipajului în ultima călătorie; 8. Orice alta datorie cu împrumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisă și adnotata pe actul de naționalitate.