DESPRE CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE

Contractul de închiriere trebuie făcut prin act scris. Actul trebuie să cuprindă: 1. Numele, naționalitatea și capacitatea vasului; 2. Numele și prenumele inchirietorului și chiriașului; 3. Numele și prenumele căpitanului sau patronului; 4. Locul și timpul ce s-a stabilit pentru încărcare și descărcare; 5. Navlul (chiria); 6. Dacă închirierea se raporta la întregul vas sau numai la o parte a lui; 7. Indemnitatea ce s-ar cuveni în caz de întârziere. Proba prin scris nu este necesară dacă închirierea are de obiect vasele și călătoriile arătate la art. 511.

Schimbarea căpitanului sau a patronului arătat în act, chiar după concediul dat de proprietarul vasului nu face sa înceteze efectele contractului de închiriere, dacă nu s-a convenit într-altfel.

Timpul încărcării sau al descarcarei vasului se stabilește prin convenția părților; în lipsa de asemenea convențiuni, el se determina de oficiul maritim local.

Dacă închirierea este cu luna sau pe un timp oarecare și nu este hotarita când începe, ea curge din ziua când începe descărcarea lucrurilor ce sunt de transportat, până în ziua când sunt descărcate la locul de destinație.

Dacă înainte de plecarea vasului, călătoria pentru locul de destinație este împiedicată prin faptul vreunui guvern străin, contractul este desființat și nici una dintre părți nu datorează celeilalte vreo despăgubire. Cheltuielile pentru încărcare și descărcare privesc pe încărcător.

Dacă plecarea vasului sau continuarea călătoriei este împiedicată pentru câtva timp, din caz fortuit sau forta majoră, contractul subzistă și nu e loc de adaogire de navlu (chirie) sau la despăgubire din cauza intirzierii. Pe cît timp tine împiedicarea, încărcătorul poate descarca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligațiune însă de a le reincarca sau de a despăgubi pe căpitan; pentru îndeplinirea acestei obligațiuni el va da cauțiune.

În caz de blocus al portului de destinație sau alt caz fortuit ori de forta majoră, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, capitanul, dacă nu are ordine sau dacă ordinele primite nu se pot executa, este dator sa lucreze în cel mai bun mod pentru apărarea intereselor încărcătorului, ori intrînd în alt port vecin, ori intorcindu-se la portul de unde a plecat.

Dispozițiunile art. 440 se aplică și la contractul de închiriere prevăzut în acest capitol.

Polița de încărcare trebuie să cuprindă: natura, specia, calitatea și cantitatea lucrurilor încărcate. Ea va fi datată și va arata: 1. Persoana încărcătorului și reședința sa; 2. Persoana căreia este îndreptată expedițiunea și reședința sa; 3. Numele și prenumele căpitanului sau patronului; 4. Numele, naționalitatea și capacitatea vasului; 5. Locul plecării și acel al destinației; 6. Navlul (chiria). Vor fi însemnate, pe marginea poliței, mărcile și numerele lucrurilor încărcate. Polița poate fi la ordin sau la purtător; în primul caz, formele și efectele girului sunt regulate prin dispozițiunile titlului IX al primei cărți. Polița nu poate fi subscrisă de căpitan înainte de încărcare.

Polița de încărcare va fi făcuta în 4 originale, destinate căpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, încărcătorului și persoanei căreia lucrurile încărcate trebuiesc predate. Pe fiecare original se va arata persoana căreia este destinată. Dacă încărcătorul are unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei căreia sunt a se preda lucrurile încărcate, se vor aplica dispozițiunile art. 299 și 300. Originalele destinate căpitanului și proprietarului sau armatorului vasului sunt subscrise de către încărcător, celelalte de către căpitan. Subscrierea și predarea respectiva a originalelor vor avea loc în douăzeci și patru de ore după terminarea încărcării. Încărcătorul va preda în același termen căpitanului, facturile lucrurilor încărcate și chitanțele de plată sau certificatele de cauțiune ale vamei.

Capitanul va preda la locul de destinație mărfurile celui care-i va prezenta polița de încărcare, oricare ar fi numărul ei dacă nu i s-a notificat vreo opozițiune. În caz de opozițiune, sau dacă se prezintă mai mulți purtători ai poliței de încercare, capitanul, cu autorizația justiției, va depune mărfurile în locurile ce i se va desemna, el va putea să obțină autorizațiunea de a vinde o parte dintr-însele pentru plata navlului.

Polița de încărcare formată în modul stabilit mai sus, face proba fața cu toate părțile interesate în încărcare, precum și între ele și asiguratori.

În caz de deosebire între polițele aceleiași încărcări, face proba aceea ce se afla la căpitan, dacă este scrisă în întreg de către încărcător sau de către comisionarul sau; aceea ce este prezentată de către încărcător sau de către persoana căreia este adresată expedițiunea face proba, dacă este scrisă în întreg de căpitan.

Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile arătate în polița de încărcare sau în contractul de închiriere, este dator, la cerere, a da căpitanului chitanța de primire; altfel este răspunzător de cheltuielile făcute și de pagubele ocazionate chiar prin întârziere.

Capitanul care a făcut declarația ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decît cea adevărata, este răspunzător de orice daune către chiriașul vasului. Nu se socotește ca eroare în declarație, dacă diferența nu trece peste a doua-zecea parte, sau dacă declarația este conformă actului de naționalitate.

Dacă vasul este închiriat în întregul său și dacă chiriașul nu da toată povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriașul se folosește de navlul lucrurilor ce completează povara.

Chiriașul care, înainte de plecarea vasului, declara că nu mai face călătoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumătatea navlului. Dacă nu a declarat că nu mai voiește să facă călătoria sau dacă incarca o cantitate mai mica decît cea învoită, e dator a plati navlul întreg. Dacă incarca o cantitate mai mare, e dator sa plătească pentru excedent, în raport cu navlul convenit.

Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate, înainte de plecarea vasului, să-și retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumătatea navlului. În asemenea caz, cheltuielile de încărcare, de descărcare și de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum și cheltuielile pentru întârziere privesc pe încărcător.

Capitanul poate da afară din vas la locul încărcării lucrurile ce găsește că nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preț care se plătește în același loc pentru lucrurile de același fel.

Încărcătorul care, în timpul călătoriei, retrage lucrurile încărcate, e dator a plati navlul întreg și toate cheltuielile cauzate de descărcare. Dacă lucrurile sunt retrase prin faptul și din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune și cheltuieli.

Dacă vasul intirziaza la plecare, în cursul călătoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriașului, acesta este răspunzător de cheltuelile întârzierii. Dacă vasul închiriat pentru ducere și întoarcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datorește navlul întreg, afară de despăgubirea ce s-ar cuveni pentru întârziere.

Capitanul e dator chiriașului despăgubire, dacă prin faptul sau vasul a intirziat la plecare, în timpul călătoriei sau la locul descărcării.

Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, capitanul este silit să-și repare vasul în cursul călătoriei, chiriașul este dator sa aștepte sau sa plătească navlul întreg. Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datorește în proportiune cu călătoria făcuta. Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinațiune capitanul închiriază un alt vas, noua închiriere se socotește făcuta în contul încărcătorului.

Capitanul pierde navlul și e ținut la despăgubire către chiriași, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga când a plecat. Proba este admisă chiar contra actelor de vizita.

Când s-ar interzice comerțul cu țara către care călătorește vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg, cu toate ca vasul ar fi constrîns să se întoarcă încărcat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere și întoarcere, se datorește jumătatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.

Dacă vasul e închiriat pentru a merge într-un port spre a lua o povara și a o duce în alt port, și interdictiunea de comerț supravine pe când vasul călătorește spre a lua acea povara, capitanul are dreptul la cheltuielile făcute în executarea contractului și la o indemnitate ce se va hotărî după împrejurări.

Dacă vasul în cursul călătoriei este oprit din ordinul unui stat străin, sau constrîns a se adăposti într-un port pentru a-și repara stricăciunile, chiar cu voința suferite pentru scăparea comuna, nu se datorește vreun navlu în timpul opririi sau șederii în port, când vasul a fost închiriat cu luna; nici adăugire de navlu, când a fost închiriat cu călătoria.

Navlul este datorat pentru lucrurile încărcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj sau a le întrebuința pentru necesitățile urgente ale vasului. Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descărcării, dacă vasul a ajuns bine în port. Când vasul s-a pierdut, capitanul va restitui proprietarilor lucrurile vândute sau întrebuințate, prețul ce a luat pentru dânsele și pentru cele date în gaj suma luată în împrumut, retinind în același timp navlul arătat în polițele de încărcare. În ambele cazuri, proprietarii au dreptul să facă abandonul. Dacă din aceasta cauza rezultă vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuințate, vîndute sau date în gaj, pierderea este împărțită prin contribuții asupra valorilor acestora tuturor lucrurilor ajunse la destinație, sau a celor ce au fost scapate de naufraj, în urma evenimentelor maritime care au necesitat întrebuințarea, vânzarea sau gajul.

Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrînd la contribuție după regulile arătate în titlul VII, cap. II al acestei cărți.

Nu se datorește navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, și capitanul e dator sa restituie navlul ce i se va fi plătit înainte, dacă nu exista convențiune contrară.

Dacă vasul și lucrurile încărcate sunt răscumpărate sau sunt scapate de naufragiu, capitanul are dreptul la navlu până la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinației lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la răscumpărare. Contribuțiunea pentru răscumpărare se face după prețul curent al lucrurilor încărcate la locul descărcării, scăzându-se cheltuelile, și asupra jumătății vasului și navlului. Salariile marinarilor sunt scutite de contribuție.

Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refuza a le primi, capitanul poate, cu autorizația justiției, a face să se vinda cantitatea necesară pentru plata navlului și a pune în depozit ceea ce rămâne. Dacă prețul rezultat din vânzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.

Capitanul nu poate retine lucrurile încărcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însă, în timpul descărcării, sa ceara ca ele să se depună în o a treia mina până la plata navlului.

În nici un caz încărcătorul nu poate cere scăderea navlului. Încărcătorul nu poate lasă, drept prețul navlului, lucrurile încărcate scăzute în valoare, sau stricate prin viciul lor propriu, din caz fortuit sau forta majoră. Cu toate acestea, dacă vinul, uleiul sau alte lichide s-au scurs, butiile ce le contineau, rămase goale sau aproape goale, pot fi lăsate pentru navlul ce urma a se plati pentru dinsele.

Contractul de închiriere pentru transport de călători, în lipsa de convenție specială, se reglementează după următoarele dispozițiuni:

Când călătoria nu mai are loc, înainte de plecarea vasului: 1. Dacă călătorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datorește navlul întreg căpitanului; 2. Dacă călătoria nu se mai face după declarația călătorului sau din cauza de moarte, boala, ori alt caz fortuit sau de forta majoră, privind persoana sa, navlul se datorează pe jumătate, scăzându-se cheltuelile de hrana pentru cît trebuia sa țină călătoria, dacă acestea au fost cuprinse în navlu; 3. Dacă călătoria se împiedica prin faptul căpitanului, călătorul are dreptul la despăgubire; 4. Dacă nu mai are loc din caz fortuit sau forta majoră privind vasul, contractul este desființat și navlul plătit înainte se restituie, dar fără drept de despăgubire, nici pentru o parte nici pentru cealaltă.

Când călătoria încetează după plecarea vasului: 1. Dacă capitanul debarca în vreun port de buna voie, plătește navlul întreg; 2. Dacă capitanul nu vrea sa continue călătoria sau, prin culpa sa, face pe călător sa debarce în alt port, e dator despăgubire; 3. Dacă călătoria încetează din caz fortuit sau forta majoră, privind vasul sau persoana călătorului, navlul se datorește în proporție cu calea făcuta. Nu se plătește nici un navlu de către moștenitorii călătorului mort în naufragiu dar nici navlul plătit nu se restituie.

În caz de întârziere a plecării vasului, călătorul are dreptul la locuința și chiar hrana pe bord în timpul intirzierii, dacă hrana e cuprinsă în navlu, afară de dreptul la despăgubire când intirzierea nu provine din caz fortuit sau forta majoră. Dacă intirzierea trece peste zece zile, călătorul poate rezilia contractul; în acest caz trebuie să i se restitue navlul întreg. Dacă intirzierea este cauzată de timp rau, călătorul nu poate desființa contractul decît pierzând a treia parte din navlu. Faptul ca timpul este rau, se recunoaște și se declara de către capitanul portului respectiv.

Vasul închiriat exclusiv pentru transport de călători, trebuie să-i ducă direct, ori în ce număr ar fi, la portul de destinație, oprindu-se în stațiunile anunțate înaintea contractului de închiriere sau la cele obișnuite. Dacă vasul se abate din cale sau se oprește din voința sau faptul căpitanului, călătorii continua a primi locuința și hrana în socoteala vasului și au drept la despăgubire, pe lângă facultatea de a rezilia contractul. Dacă vasul, afară de călători, are încărcate mărfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, în timpul călătoriei pentru descărcare.

Dacă vasul, în timpul călătoriei, intimpina vreo întârziere în urma unei opriri ordonată de un Stat străin, sau pentru trebuințe de reparațiuni: 1. Călătorul, când nu voiește sa aștepte ca sa înceteze oprirea sau ca să se facă și să se termine reparațiile, poate rezilia contractul, plătind navlul în proporție cu călătoria făcuta; 2. Dacă prefera a aștepta sa continue călătoria, nu datorește nici o adaogire de navlu, dar urmează a se hrani cu cheltuiala sa, în timpul opririi sau a reparațiunilor.

Hrana călătorului în timpul călătoriei se presupune ca se cuprinde în navlu; dacă s-a convenit într-altfel, capitanul este dator, în timpul călătoriei și la caz de trebuința, sa i-o procure pe adevăratul preț.

Dacă vasul este în totul sau în parte închiriat pentru a transporta călători, deși numărul lor nu e indicat, drepturile chiriașului și ale inchirietorului sunt reglementate după dispozițiunile capitolului III din acest titlu, dacă nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.

Se aplica, în privința lucrurilor ce călătorul aduce cu sine pe vas, dispozițiunile contractului de navlu, dar nu se datorește, dacă nu s-a stipulat altfel, plata deosebită.