Codul comercial · 28 articole
Regulile stabilite în titlul XIII al cărții I, se aplică și la asigurările contra riscurilor navigației, întrucît ele nu vor fi incompatibile cu asigurările maritime și nu vor fi modificate prin dispozițiile următoare. Societățile de asigurare mutuala, maritima, sunt supuse și dispozițiilor titlului VIII din aceeași carte.
Polița de asigurare, afară de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde: 1. Numele, specia, naționalitatea și capacitatea vasului; 2. Numele și prenumele căpitanului sau patronului; 3. Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuie să fie încărcate; 4. Portul din care vasul a plecat sau trebuie să plece; 5. Porturile în care vasul trebuie să încarce și sa descarce și în care are să între. Dacă indicațiile de mai sus nu se pot face sau pentru ca asiguratul nu este în stare să le procure, sau din cauza naturii speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurării.
Asigurarea poate avea drept obiect: 1. Vasul, cu aburi sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat; 2. Mașinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotațiunea și proviziunile; 3. Navlul călătorilor și al lucrurilor încărcate, pe lângă care se poate prevedea și salariile oamenilor din echipaj; 4. Lucrurile încărcate; 5. Sumele date cu împrumut maritim; 6. Sumele plătite sau datorate pentru avarii comune și cheltuielile făcute sau datorate pentru avarii particulare, când nu ar fi acoperite prin un împrumut; 7. Și în general, orice lucruri care se pot prețul în bani și sunt supuse la riscurile navigatiunei. Asemenea poate fi făcuta asupra totalității sau a unei părți din sus-zisele lucruri împreună sau deosebit.
Asigurarea e nulă dacă are de obiect: Sumele luate cu împrumut maritim. Lucrurile care servesc drept garanție împrumutului maritim nu pot fi asigurate decît pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutată.
Dacă, fără frauda, s-au făcut mai multe asigurări asupra acelor lucruri de către deosebiți interesați sau de către mai mulți reprezentanți ai aceleiași persoane ce au lucrat fără însărcinare specială, toate asigurările sunt valabile până la concurenta valorii lucrurilor. Cei interesați au acțiune contra oricăruia dintre asiguratori după alegere, afară de recursul asiguratorului care a plătit contra celorlalți, în proportiune cu interesul fiecăruia.
Asigurarea poate fi făcuta în timp de pace sau în timp de război, înainte sau în cursul călătoriei vasului. Poate fi făcuta pentru o călătorie, sau pentru un timp determinat. Asigurarea pentru o călătorie poate fi făcuta numai pentru ducere sau numai pentru întoarcere, sau pentru ducere și întoarcere. Asigurarea pe un timp determinat se socotește făcuta pentru orice navigațiune sau stațiune a vasului în timpul convenit, afară de o convenție specială.
Adaogirea de prima convenită în timp de pace pentru timpul de război ce ar putea supraveni, și a carei suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilită de judecată, avîndu-se în vedere riscurile, împrejurările și convențiunile fiecărei polițe de asigurare.
Dacă contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile următoare: În asigurările pentru un timp determinat, riscurile încep de la data poliței și iau sfârșit în timpul convenit. În asigurările pentru o călătorie, riscurile încep și se sfârșesc la timpul arătat în art. 613. Dacă însă asigurarea e făcuta după începerea călătoriei, riscurile se socotesc de la data poliței. Dacă descărcarea lucrurilor asigurate este intirziata prin culpa destinatarului, riscurile încetează pentru asigurator după o luna de la ajungerea vasului la locul de destinație.
Lucrurile încărcate pot fi asigurate: Sau pentru prețul cu care s-au cumpărat, adaogindu-se cheltuelile de încărcare și navlul; Sau pentru prețul curent la locul de destinație, după ajungerea lor, fără avarii. Prețuirea făcuta prin contract lucrurilor încărcate fără o alta explicație, se poate referi la amândouă aceste cazuri, și nu vor fi aplicabile dispozițiunile art. 453, dacă ea nu trece peste cel mai mare din prețurile menționate. O asemenea prețuire se socotește în totdeauna ca s-a făcut după declarația asiguratului, dacă nu a fost precedată de o estimatie primită de asigurator, și pentru acest cuvint ea este supusă regulei stabilită în secundul aliniat al art. 460.
Dacă se stipulează prin contract ca prețul lucrurilor asigurate să fie plătit în moneda străină, lucrurile vor fi prețuite în moneda tarii după cursul ce va avea în timpul subscrierei poliței, afară de convenție contrarie.
Când chiar prin faptul asiguratului, călătoria, înainte de începerea riscurilor, nu are loc, asigurarea n-are nici un efect și asiguratorul primește, în acest caz, ca indemnitate jumătate de prima stipulată și nu mai mult de o jumătate la suta din suma asigurata.
Sunt în riscul asiguratorului pierderile și pagubele ce se întâmplă lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intimplatoare a vaselor, schimbări silite de cale, de călătorie sau de vas, din cauza de aruncare în mare, exploziune, foc, prindere, piraterie și, în general, din cauza oricărui alt accident de mare. Asiguratorul nu este responsabil de pierderile și pagubele provenind numai din vicii inerente al lucrului asigurat.
Riscurile de război nu sunt în sarcina asiguratorului, dacă nu este convenție expresă. Dacă asiguratorul și-a luat asupra-și riscurile de război, fără a le determina precis, el răspunde de pierderile și pagubele intimplate lucrurilor asigurate din cauza ostilităților, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexațiunilor de orice natura din partea vreunui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, și în general pentru toate faptele și accidentele de război.
Orice schimbare de cale, de călătorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sunt în sarcina asiguratorului, acesta are drept la prima dacă au început riscurile. Schimbarea căpitanului sau patronului chiar prin concediul dat de către proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurării, afară însă de dispozițiunile articolului următor.
Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile căpitanului sau oamenilor echipajului, dacă nu s-a convenit într-altfel. O asemenea convenție însă este nulă, dacă se raporta la un căpitan anume arătat prin contract, când asiguratul îl concediază și-l înlocuiește printr-altul fără consimțământul asiguratorului.
Asiguratul nu participa la cheltuielile de navigațiune, de calauzie, de ernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, și nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.
Dacă contractul are de obiect asigurarea mărfurilor pentru ducere și întoarcere, și ajungând vasul la prima destinație se întoarce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul la două treimi din prima de asigurare convenită, dacă nu exista convenția contrară.
Dacă asigurarea s-a făcut separat pentru lucruri ce trebuie încărcate pe mai multe vase cu arătare de câtă anume suma s-a asigurat în fiecare, și povara întreaga este pusă pe un singur vas sau pe un număr de vase mai mic decît cel arătat în contract, asiguratorul nu răspunde mai mult decît suma asigurata din vasul care a primit povara, deși s-ar pierde toate celelalte vase arătate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilită prin art. 626 pentru sumele în privința cărora asigurarea rămâne fără efect.
Dacă capitanul are facultatea de a intră în mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul răspunde de riscurile la care sunt supuse lucrurile asigurate, numai cît timp ele sunt pe vas, afară dacă nu s-a stipulat într-alt fel.
Asiguratorul nu mai răspunde de riscuri și are dreptul la prima, dacă asiguratul expediază vasul într-un loc mai departat decît cel arătat în contract, deși aflat pe aceeași cale. Asigurarea își produce efectele, dacă călătoria se scurteaza, oprindu-se vasul într-un loc mai apropiat, în care putea sa staționeze.
Obligațiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata. Dacă în timpul cît tine asigurarea, lucrurile asigurate suferă mai multe sinistre succesiv, asiguratul trebuie în totdeauna sa tie socoteala, chiar în caz de abandon, de sumele ce i s-a plătit sau i se datorește pentru sinistrele precedente.
Clauza "fără de avarie" liberează pe asigurator de orice avarie comuna sau particulară, exceptându-se cazurile de abandon. În aceste cazuri, asiguratul poate alege între abandon și exercițiul acțiunii pentru avarie.
Pentru verificarea pagubelor de care este răspunzător asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificarea trebuie făcuta în trei zile de la primirea încunoștiințării, sub pedeapsa de despăgubire. Aceeași obligație are asiguratul pentru povara, când vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricăciune din cauza sinistrului intimplat.
Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei zile de la primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor și ca s-au pierdut. Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezultă din actele prezentate de asigurat. Admiterea probei contrarie nu suspenda însă condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurate, dacă asiguratul da cauțiune. Dacă în timp de patru ani nu a fost făcuta cererea în judecata, cauțiunea este liberată.
În caz de pierdere de mărfuri încărcate pe vas în contul căpitanului, acesta e dator să justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercială, și povara cu o polița de încărcare, subscrisă de doi dintre fruntasii echipajului. Orice om al echipajului sau călătorul care aduce din străinătate mărfuri asigurate în țara, trebuie să consemneze polița de încărcare la consulul român din locul unde se face încărcarea, sau, în lipsa, la autoritatea locală.
În orice caz de sinistru, capitanul și asiguratul sau insarcinatul sau sunt datori sa dea ajutor pentru scăparea și conservarea lucrurilor asigurate, fără prejudiciu drepturilor lor fața cu asiguratorul. Cheltuelile făcute trebuiesc plătite până la concurenta valorii lucrurilor scapate. Asiguratorii și agenții sau insarcinatii lor pot, în înțelegere cu capitanul, cu asigurații și cu insarcinatii lor, sau cu fiecare din ei, sa ia măsuri pentru scăparea lucrurilor asigurate și pentru conservarea lor, fără prejudiciul vreunui drept.
Asiguratul, notificând asiguratorului incunostiintarile primite, își poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datorează prin asigurare.
Asiguratorul este dator sa plătească sumele datorate: În caz de simpla avarie, în termen de treizeci zile de când i s-a notificat lichidarea relativă; În caz de abandon, în termen de doua luni de la abandon. Asiguratul este dator însă sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acțiunii de avarie sau dreptului de abandon. Dacă este opunere, fiecare dintre oponenți și asiguratul chiar pot cere ca suma să se consemneze la Casa de depuneri și consemnațiuni.