DESPRE AVARII ȘI DESPRE CONTRIBUȚII

Se socotesc avarii toate cheltuielile extraordinare făcute pentru vas și pentru povara, pentru amândouă împreună sau pentru fiecare în parte, și toate pagubele ce se întâmplă vasului și lucrurilor încărcate, după încărcare și plecare până la întoarcere și descărcare. Avariile sunt de doua feluri: avarii mari sau comune, și avarii simple sau particulare. Nu sunt avarii, ci numai cheltuieli în sarcina vasului: cheltuielile ce de ordinar se fac pentru intrarea în golfuri, rîuri sau canaluri, sau pentru a ieși dintr-însele, și cheltuielile pentru drepturi sau taxe de navigație. În lipsa de convenție specială între părți, avariile sunt reglementate după următoarele dispoziții.

Sunt avarii comune sau mari, cheltuielile extraordinare făcute și pagubele suferite de buna voie pentru binele și pentru scăparea comuna a vasului și a poverei. Astfel sunt: 1. Lucrurile date prin învoiala și sub titlul de răscumpărare a vasului și a poverei; 2. Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comuna; 3. Catarturile, pânzele, otgoanele și alte unelte tăiate sau sfărâmate, pentru scăparea comuna; 4. Ancorele, lanțurile și alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comuna; 5. Pagubele ce prin aruncare în mare s-a cauzat lucrurilor rămase pe vas; 6. Pagubele cauzate vasului prin operațiunea aruncarii în mare, de bunăvoie sau de necesitate, precum și pagubele aduse vasului pentru înlesnirea scaparii lucrurilor încărcate sau pentru a înlesni scurgerea și secarea apelor, și pagubele ce s-ar cauza, din aceasta, lucrurilor încărcate; 7. Daunele cauzate vasului și poverii cu ocazia stingerii incendiului de pe bord; 8. Cheltuielile făcute cu căutarea și hrana persoanelor ranite în apărarea vasului și cheltuielile funerarii, în caz de moarte a acelor persoane; 9. Salariile și hrana persoanelor echipajului în timpul opririi sau împiedicării, când vasul este oprit în călătorie prin faptul unui Stat străin sau este constrîns a sta într-un port din cauza unui rebel ce ar supraveni sau din o alta asemenea cauza ce împiedica călătoria la portul de destinație, până când vasul și povara sunt libere de obligațiile ce le privesc; 10. Cheltuielile de intrare sau ieșire și taxele de navigație plătite într-un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, goanei, inamicului sau piratilor, ori a intrării de apa, provenită din caz fortuit sau forta majoră; 11. Salariile și hrana persoanelor echipajului într-un port de oprire silită în timpul reparațiunilor necesare pentru continuarea călătoriei, când reparațiile constituie avaria comuna; 12. Cheltuielile de descărcare și reîncărcare a obiectelor puse pe uscat pentru înlesnirea sau facerea sus ziselor reparații ale vasului într-un port de oprire silită; cheltuielile pentru paza și chirie a magazinelor unde acele obiecte au stat în depozit; 13. Cheltuielile făcute pentru a se obține liberarea sau restituirea vasului oprit, când oprirea nu provine dintr-o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana căpitanului sau aceea a armatorului, precum și salariile și hrana persoanelor echipajului în timpul necesar pentru obținerea unei asemenea liberari sau restituiri, dacă ea a fost obținută; 14. Cheltuielile de descărcare pentru ușurarea vasului, când a trebuit să se facă în timp furtuna sau din alta cauza privitoare la scăparea comuna a vasului sau a poverei și daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocazia descărcării și reîncărcării; 15. Pagubele pe care vasul sau povara le-au încercat în cufundarea la mal de buna voie pentru scăparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent; 16. Cheltuielile făcute pentru scoaterea deasupra apei vasului cufundat în cazul mai sus, și recompensele datorite pentru lucrările și serviciile aduse în asemenea ocaziuni; 17. Pierderea și stricăciunile suferite de lucrurile puse în luntre sau barci pentru ușurarea vasului în cazurile arătate la numărul 14, cuprinzindu-se partea de contribuție ce s-ar datora chiar luntrelor sau barcilor; de asemenea și pagubele suferite de obiectele rămase pe vas, întrucît asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune; 18. Primele și interesele împrumuturilor maritime contractate pentru a face fața cheltuielilor considerate între avariile comune, și primele de asigurare ale acelorași cheltuieli, precum și pierderea ce trebuie să se plătească proprietarului mărfurilor vîndute, în timpul călătoriei într-un port de oprire silită, pentru acoperirea acelorași cheltuieli; 19. Cheltuielile regularei avariilor comune. Nu sunt considerate ca avarii comune, cu toate ca sunt făcute de bunăvoie, pentru binele și scăparea comuna: pagubele încărcate de vas sau cheltuielile făcute pentru dinsul, când provin din viciu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori neglijența căpitanului sau a echipajului. Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanțurile sau alte obiecte părăsite chiar de bunăvoie, pentru binele și scăparea comuna, nu pot fi trecute între avarii, dacă nu sunt descrise în inventariul bordului ținut conform dispozițiunilor art. 510. Aruncarea în mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici într-un caz, considerată ca avarie comuna.

Se considera ca avarii comune: 1. Prețul sau indemnitatea pentru răscumpărarea oamenilor echipajului trimiși pe uscat în serviciul vasului și făcuți prizonieri sau ținuți ca ostatici; 2. Cheltuielile unei carantine neprevăzute la facerea contractului de închiriere, dacă ea privește și vasul și povara, precum și cheltuielile cu salariul și hrana persoanelor echipajului în timpul carantinei.

Dacă este necesitate de a se arunca în mare lucruri, trebuie a se începe cu cele mai puțin necesare, mai grele și de mai puțin preț, pe cît va fi cu putința, și apoi lucrurile după intiia podeala a vasului și succesiv celelalte.

Sunt avarii particulare toate pagubele încercate și toate cheltuielile făcute numai pentru vas, sau numai pentru povara. Astfel sunt: 1. Orice pierdere sau paguba suferită de lucrurile încărcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forta majoră; 2. Pierderea catartelor, pânzelor, franghiilor, ancorelor, sau orice alta paguba suferită de vas din cauzele menționate mai sus; 3. Orice paguba suferită din viciul însuși al vasului sau al mărfurilor; 4. Cheltuielile pentru orice oprire cauzată din viciul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de provizii pe bord, sau din orice alta cauza imputabilă proprietarului, ermatorului sau căpitanului; 5. Salariul și hrana marinarilor în timpul carantinei ordinare, sau în timpul reparațiilor provenite din viciul sau vechimea vasului, sau din o alta cauza imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului, sau în timpul opririi ori șederii într-un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, și cheltuielile pentru a obține în acest caz liberarea unuia sau alteia; 6. Cheltuielile pentru conservarea mărfurilor încărcate sau pentru repararea butoaielor, lăzilor sau sacilor în care sunt puse, când aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune; 7. Excedentul navlului în cazul prevăzut de art. 580. Pagubele intimplate mărfurilor prin accidente provenind din neglijența căpitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sunt avarii particulare în sarcina proprietarului acelor mărfuri, având acesta dreptul de acțiune pentru despăgubire contra căpitanului, sau asupra vasului și asupra navlului. Capitanul răspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lungă sau arbitrară ședere în porturi.

Avariile particulare se suporta și se plătesc de către proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocazie la o cheltuiala. Avariile comune sunt proporțional împărțite între povara și jumătate a vasului și a navlului. Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsă în formarea mesei ce urmează să contribuie.

Bagajele persoanelor echipajului și ale călătoriilor nu contribuie la avaria comuna, dacă sunt scapate; dau însă dreptul la contribuție, dacă sunt aruncate în mare, sau suferă vreo stricăciune.

Lucrurile ce nu se cuprind în polița de încărcare, sau pentru care nu exista declarația căpitanului, de se vor fi aruncat în mare, nu se plătesc; iar de au scăpat, contribuie.

Lucrurile încărcate pe podeala de sus a vasului, contribuie întotdeauna la avariile comune, dacă nu sunt scapate. Dacă lucrurile sunt aruncate în mare sau stricate prin aruncare, afară de cazul călătoriilor prevăzute de ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despăgubire pentru pierderea sau stricarea lor, decît de la capitanul care le-a încărcat pe podeala vasului fără învoirea scrisă a încărcătorului. În caz contrariu, o specială contributiune are loc între vas, navlu și celelalte lucruri încărcate pe podeala, deosebit de contributiunea generală pentru avariile comune la toată povara.

Dacă aruncarea în mare nu scapa vasul, nu e loc la contribuție. Lucrurile scapate nu sunt supuse la plata și nici la despăgubirea celor aruncate în mare sau stricate. Dacă aruncarea în mare scapa vasul, și acesta, urmindu-și călătoria, se pierde, lucrurile scapate contribuie la aruncarea după valoarea lor în starea în care se afla, scăzându-se cheltuielile făcute pentru scăpare. Lucrurile aruncate în mare nu contribuie în nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi intimplat în urma aruncarii lucrurilor scapate. Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns în stare de a nu mai putea naviga.

În caz de pierdere a lucrurilor puse în luntre sau în barci pentru ușurarea vasului, repartitiunea pierderii se face asupra vasului și asupra întregii poveri. Dacă vasul se pierde cu restul de poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse în barci sau luntre, deși acestea ar ajunge bine în port.

Dacă, după repartitiune, lucrurile aruncate în mare sunt redobândite de proprietarii lor, aceștia vor restitui căpitanului și persoanelor interesate ceea ce au primit din contribuție, scăzându-se pagubele cauzate prin aruncare și cheltuielile făcute pentru redobindire.

Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru prețul cu care ar putea fi vîndut, scapindu-se avariile particulare chiar posterioare avariei comune. Navlul ce, prin faptul convenției arătate la art. 587, e câștigat chiar în caz de pierdere a lucrurilor încărcate, nu este supus la contributiune.

Lucrurile scapate și cele aruncate în mare sau în orice alt chip sacrificate, contribuie în proporție cu valoarea ce au locul descărcări. Dacă a avut loc convenția arătată în articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.

Natura, specia și calitatea lucrurilor ce urmează să contribuie și a celor aruncate sau sacrificate, se stabilește prin polițele de încărcare, facturi și, în lipsa, prin orice mijloace de proba admise de lege. Când în polița de încărcare calitatea sau valoarea lucrurilor încărcate nu este cea adevărata și în realitatea lucrurilor sunt de o valoare mai mare, ele contribuie după valoare mai mare, ele contribuiesc după valoarea lor reală, dacă sunt scapate, și se plătesc după calitatea și valoarea indicată, dacă sunt aruncate în mare sau stricate. Dacă însă lucrurile sunt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin polița de încărcare, ele contribuie după calitatea și valoarea indicată, dacă sunt scapate, și se plătesc după valoarea lor reală, dacă sunt aruncate în mare sau stricate.

Capitanul va încheia proces-verbal despre orice hotărâre va lua și despre operațiunile urmate pentru scăparea comuna, îndată cu aceasta îi va fi cu putința. Procesul-verbal va cuprinde motivele hotărârii și va arata în mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arata motivele nevoinței lor de a subscrie și va fi transcris în registrul vasului. O copie de pe acest proces-verbal, subscrisă de căpitan, va fi alăturată la raportul prevăzut de art. 526.

Descrierea, prețuirea și repartiția pierderilor și pagubelor va fi făcuta, în locul de descărcare al vasului, prin îngrijirea căpitanului, de către experți, numiți, în țara, de președintele tribunalului respectiv și, în lipsa de tribunal, de către judecătorul de ocol; iar în țara străină, de autoritatea consulară română și, în lipsa, de autoritatea locală. Repartiția propusă de experți va fi supusă, în țara, cercetării tribunalului respectiv sau judecătorului de ocol și, în țara străină, autorității locale competente.

Acțiunea pentru avarie contra chiriașului vasului și contra destinatorului nu poate avea loc dacă capitanul a primit navlul și a predat lucrurile încărcate fără a protesta, chiar când plata navlului ar fi fost făcuta înainte.