Competența instanțelor judecătorești

a) abrogată;

b) procesele și cererile în materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de imparteala judiciara, a cererilor în materia succesorala, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de tertii vatamati în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;

c) conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instante;

d) procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curtilor de apel;

e) procesele și cererile în materie de creatie intelectuala și de proprietate industriala;

f) procesele și cererile în materie de expropriere;

g) cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;

h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite în procesele penale;

i) cererile pentru recunoasterea, precum și cele pentru incuviintarea executarii silite a hotărârilor date în tari straine;

(1) Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal.

(2) Cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanta, pentru oblibațiile ce urmeaza a fi executate în acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.

(3) Cererea împotriva unei asociații sau societăți fără personalitate juridica se face la instanța domiciliului persoanei careia, potrivit înțelegerii dintre asociați, i s-a încredințat presedentia sau directia asociației ori societatii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanța domiciliului oricaruia dintre asociați. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanței numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociatilor.

(1) Cererile indreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.

(2) Când mai multe judecatorii din circumscripția aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile în care figurează persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de reședința a județului, iar în Capitala, la judecatoria sectorului 4.

(1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția careia se afla:

(2) Alegerea competentei prin convenție este nula dacă a fost facuta înainte de nasterea dreptului la despăgubire.

(3) Dispozitiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime și fluviale.

(1) Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanța în circumscripția careia se afla nemișcătoarele.

(2) Când imobilul este situat în circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanța domiciliului sau resedintei paratului, dacă acestea se afla în vreuna din aceste circumscriptii, iar în caz contrar, la oricare din instantele în circumscriptiile cărora se afla imobilul .

(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

(2) Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281²a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum și ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părțile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."

(1) Conflictul ivit între doua judecatorii din circumscripția aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal.

(2) Dacă cele doua judecatorii nu țin de acelasi tribunal sau dacă conflictul s-a nascut între o judecatorie și un tribunal, sau între doua tribunale, competența este Curtea de Apel respectiva.

(3) Dacă cele doua instante în conflict nu se gasesc în circumscripția aceleiasi Curti de Apel, precum și conflictul între doua Curti de Apel, se judeca de Înaltă Curte de Casatie și Justiție.

(4) Exista conflict de competența, în sensul art. 20, și în cazul în care el se iveste între instante judecătorești și alte organe cu activitate jurisdictionala. În acest caz, conflictul de competența se rezolva de instanța judecătorească ierarhic superioara instanței în conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile.

(5) Instanța competența sa judece conflictul va hotari în camera de consiliu, fără citarea părților. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepția celei pronuntate de Înaltă Curte de Casatie și Justiție, care este irevocabila.

(1) Judecatorul care a pronuntat o hotărâre intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.

(2) De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeasi pricina.

(1) Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei institutii publice sau societăți comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.

(2) Nu se pot recuza toți judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.

(3) Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere împotriva aceluiasi judecator.

(1) Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecator în parte și înainte de începerea oricarei dezbateri.

(2) Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

(3) Judecatorul împotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.

(1) Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanța respectiva, în alcatuirea careia nu poate să între cel recuzat.

(2) În cazul când din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecată, cererea de recuzare se judeca de instanța ierarhic superioara.

(3) Abrogat.

(4) Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se solutioneaza de instanța în fața careia au fost formulate.

(1) Instanța decide asupra recuzarii, în camera de consiliu, fără prezenta părților și ascultand pe judecatorul recuzat.

(2) Nu se admite interogatoriul sau juramantul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.

(3) În cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.

(1) Incheierea asupra recuzarii se citește în sedinta publică.

(2) Dacă recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii.

(3) Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata în ce măsura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza să fie pastrate.

(1) Instanța superioara investita cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanța de acelasi grad, în cazul când găsește ca cererea de recuzare este intemeiata.

(2) Dacă cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instanței inferioare.

(1) Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca și aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.

(2) Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.

(3) Când instanța superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanța.

(1) Când una dintre părți are doua rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistenții judiciari ai instanței, cealalta parte poate să ceara stramutarea pricinii la o alta instanța de acelasi grad.

(2) Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranță publică. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi știrbită datorita imprejurarii pricinii, calității părților ori vrajmasiilor locale. Constituie motive de siguranță publică acele împrejurări care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanța competența ar putea produce tulburarea ordinii publice.

(1) Stramutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai înainte de începerea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau pe siguranța publică se poate cere în orice stare a pricinii.

(2) Stramutarea pentru siguranța publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție.

(1) Cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanța imediat superioara.

(2) Cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranță publică se depune la Înaltă Curte de Casatie și Justiție.

(1) Cererea de stramutare se judeca în camera de consiliu.

(2) Președintele instanței va putea cere dosarul pricinii și sa ordone, fără citarea părților, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta această măsură instanței respective.

(3) În caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad.

(4) Hotărârea asupra stramutarii se da fără motivare și nu este supusă nici unei cai de atac. Ea va arata în ce măsura actele indeplinite de instanța înainte de stramutare urmeaza să fie pastrate.

(5) Aceasta instanța va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare. În cazul în care instanța a savarsit acte de procedura sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii și hotărârea pronunțată sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.

(6) Abrogat.