Codul de procedură civilă (1865) · 9 articole
Abrogat la 15 februarie 2013 · înlocuit de Codul de procedură civilă. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor de procedura mai jos aratate.
Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricina în curs la o instanța sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor inscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instante, se vor indrepta la acea instanța.
(1) Cererea va cuprinde numele și domiciliul celui care o face și ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate inaintea instanței, precum și aratarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii și semnatura.
(2) Ea va fi însoțită de inscrisurile pe care se sprijina.
(1) Instanța își verifica competența din oficiu, putand cere părții lamuririle necesare.
(2) Dacă instanța se declara necompetenta va trimite dosarul instanței în drept sa hotarasca.
Dacă cererea, prin insusi cuprinsul ei sau prin obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezinta caracter contencios, instanța o va respinge.
(1) Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este executorie. Ea este supusă recursului.
(2) Termenul de recurs va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fața, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
(3) Recursul poate fi facut de orice persoană interesata, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.
(4) Executarea incheierii poate fi suspendata de instanța de recurs cu sau fără cautiune.
(5) Recursul se judeca în camera de consiliu.
Incheierile nu au puterea lucrului judecat.
(1) Procedura prevăzută în articolele de mai sus se intregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
(2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură speciala rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor intregi cu cele prevăzute în cuprinsul cartii de fața.
(1) Procedura necontencioasa se aplică și în cazurile în care legea da în caderea presedintelui instanței luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
(2) În aceste cazuri, președintele este tinut sa pronunte incheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii.
(3) Recursul împotriva incheierii date de președintele judecatoriei se judeca de tribunal, iar recursul împotriva incheierii date de președintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un complet al instanței respective.