Despre arbitraj

(1) Arbitrajul se organizeaza și se desfășoară potrivit convenției arbitrale, incheiata conform cu prevederile cap. II.

(2) Sub rezerva respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, părțile pot stabili prin convenția arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și inlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părți a cheltuielilor arbitrale, conținutul și forma hotărârii arbitrale și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului.

(3) În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.

(4) Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozitiile ce urmeaza.

(1) Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competența sa judece litigiul în fond, în prima instanța.

(2) În cazul în care părțile au incheiat convenția arbitrala în cursul judecarii litigiului la o instanța judecătorească, aceasta devine competența sa solutioneze cererile prevăzute în alin. 1.

(3) Instanța va solutiona aceste cereri de urgenta și cu precadere, cu procedura ordonantei președintele.

(1) Convenția arbitrala se incheie, în scris, sub sancțiunea nulitatii.

(2) Ea se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumita compromis.

(1) Prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul în care este inserata sau în legătură cu acesta să fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.

(1) Incheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.

(2) Tribunalul arbitral își verifica propria sa competența de a solutiona un litigiu și hotaraste în aceasta privinta printr-o încheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea în anulare introdusa împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364.

(1) În cazul în care părțile în proces au incheiat o convenție arbitrala, pe care una dintre ele o invoca în instanța judecătorească, aceasta își verifica competența.

(2) Instanța va retine spre solutionare procesul dacă:

a) pârâtul și-a formulat apararile în fond, fără nici o rezervă intemeiata pe convenția arbitrala;

b) convenția arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului în arbitraj.

(3) În celelalte cazuri, instanța judecătorească, la cererea uneia dintre părți, se va declara necompetenta, dacă va constata ca exista convenție arbitrala.

(4) În caz de conflict de competența, hotaraste instanța judecătorească ierarhic superioara instanței inaintea careia s-a ivit conflictul.

(1) Părțile stabilesc dacă litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulți arbitri.

(2) Dacă părțile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judeca de trei arbitri, cate unul numit de fiecare dintre părți, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei doi arbitri.

(3) Dacă exista mai mulți reclamanti sau mai mulți parati, părțile care au interese comune vor numi un singur arbitru.

(1) Arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform convenției arbitrale.

(2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiti prin convenția arbitrala și nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga la arbitraj invita cealalta parte, în scris, sa procedeze la numirea lor.

(3) În comunicare se arata numele, domiciliul și, pe cit posibil, datele personale și profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj, precum și enuntarea succinta a pretentiilor și a temeiului lor.

(1) În caz de neintelegere între părți cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeste arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere instanței judecătorești sa procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.

(2) Incheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părților. Ea nu este supusă cailor de atac.

(1) Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta și imparțialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute pentru recuzarea judecatorilor. Poate constitui o cauza de recuzare și neindeplinirea condițiilor de calificare sau a altor condiții privitoare la arbitraj, prevăzute în convenția arbitrala.

(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decit pentru cauze survenite după numire.

(3) Persoana care stie ca în privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze părțile și pe ceilalti arbitri mai înainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.

(4) Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului decit dacă părțile, instiintate potrivit alineatului precedent, comunică în scris ca înțeleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abtina de la judecarea litigiului, fără ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare.

(1) Recuzarea trebuie să fie ceruta, sub sancțiunea decaderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoștința de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.

(2) Cererea de recuzare se solutioneaza de instanța judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părților și a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Incheierea nu este supusă cailor de atac.

a) dacă, după acceptare, renunta în mod nejustificat la insarcinarea lor;

b) dacă, fără motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunță hotărârea în termenul stabilit de convenția arbitrala sau de lege;

c) dacă nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date de care iau cunoștința în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părților;

d) dacă încalcă în mod flagrant indatoririle ce le revin.

(1) Tribunalul arbitral se considera constituit pe data ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic.

(2) Data acceptarii este cea a expedierii prin posta a comunicarii prevăzute de art. 349.

(1) Dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunte hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.

(2) Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate instanței judecătorești prevăzute de art. 342.

(3) Părțile pot consimti în scris la prelungirea termenului arbitrajului.

(4) De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.

(5) Termenul se prelungeste de drept cu doua luni în cazul prevăzut de art. 360³, precum și în cazul decesului uneia dintre părți.

(6) Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părți a notificat celeilalte părți și tribunalului arbitral, până la primul termen de infatisare, ca înțelege sa invoce caducitatea.

(1) Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa care va cuprinde:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de inmatriculare în Registrul comerțului, numărul de telefon, contul bancar;

b) numele și calitatea celui care angajează sau reprezinta partea în litigiu, anexandu-se dovada calității;

c) menționarea convenției arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul în care este inserata, iar dacă s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta;

d) obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt și de drept, precum și probele pe care se intemeiaza cererea;

f) numele și domiciliul membrilor tribunalului arbitral;

g) semnatura părții.

(2) Cererea se poate face și printr-un proces-verbal incheiat în fața tribunalului arbitral și semnat de părți sau numai de reclamant, precum și de arbitri.

(1) În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face intampinare cuprinzand excepțiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt și în drept la aceasta cerere, probele propuse în aparare, precum și, în mod corespunzător, celelalte mențiuni prevăzute în art. 355, pentru cererea de arbitrare.

(2) Excepțiile și alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie ridicate, sub sancțiunea decaderii, cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Dispozitiile art. 358¹² alin. 3 rămân aplicabile.

(3) Dacă prin nedepunerea intampinarii litigiul se amana, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin aminare.

(4) Dispozitiile art. 356 se aplică în mod corespunzător.

(1) Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala.

(2) Cererea reconventionala va fi introdusa în cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu până la primul termen de infatisare și trebuie să indeplineasca aceleasi condiții ca și cererea principala.

(1) Comunicarea între părți sau către părți a inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotărârilor arbitrale și incheierilor de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire. Informațiile și instiintarile pot fi facute și prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicarii și a textului transmis.

(2) Inscrisurile pot fi inminate și personal părții, sub semnatura.

(3) Dovezile de comunicare se depun la dosar.

(1) Îndată după expirarea termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere și, dacă va socoti necesar, va dispune masurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.

(2) După aceasta verificare și, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a litigiului și dispune citarea părților.

(1) Inaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părți poate cere instanței judecătorești competente sa incuviinteze măsuri asiguratoare și măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.

(2) La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cerea de arbitrare sau, în lipsa, dovada comunicarii prevăzute de art. 347 alin. 2 și 3, precum și convenția arbitrala.

(3) Incuviintarea acestor măsuri va fi adusa la cunoștința tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.

(1) Fiecare dintre părți are sarcina sa dovedeasca faptele pe care își intemeiaza în litigiu pretentia sau apararea.

(2) În vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere părților explicatii scrise cu privire la obiectul cererii și faptele litigiului și poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.

(1) Administrarea probelor se efectueaza în sedinta tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuata în fața unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.

(2) Ascultarea martorilor și a expertilor se face fără prestare de juramint.

(3) Tribunalul arbitral nu poate să recurga la mijloace de constringere și nici să aplice sancțiuni martorilor sau expertilor. Pentru luarea acestor măsuri părțile se pot adresa instanței judecătorești prevăzute de art. 342.

(4) Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.

(1) Orice excepție privind existenta și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de infatisare, trebuie ridicata, sub sancțiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.

(2) Orice cereri ale părților și orice inscrisuri vor fi depuse cel mai tarziu până la primul termen de infatisare.

(3) Probele care nu au fost cerute cel mai tarziu până la prima zi de infatisare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care:

a) necesitatea probei ar reiesi din dezbateri;

b) administrarea probei nu pricinuieste amanarea solutionarii litigiului.

(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în incheierea de sedinta.

(2) Orice dispoziție a tribunalului arbitral va fi consemnata și va fi motivata.

(3) Incheierea de sedinta va cuprinde, pe linga mențiunile prevăzute la art. 361 lit. a) și b), și urmatoarele mențiuni:

a) o scurta descriere a desfășurării sedintei;

b) cererile și sustinerile părților;

c) motivele pe care se sprijina masurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 360².

(4) Părțile au dreptul sa ia cunoștința de conținutul incheierilor și de actele dosarului. La cererea părților sau din oficiu tribunalul arbitral poate indrepta sau completa incheierea de sedinta, printr-o alta încheiere. Părților li se comunică, la cerere, copie de pe incheierea de sedinta.

(1) Cheltuielile pentru organizarea și desfășurarea arbitrajului, precum și onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părților, arbitrilor, expertilor, martorilor, se suporta potrivit înțelegerii dintre părți.

(2) În lipsa unei asemenea înțelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisa în totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisa în parte.

(1) Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor și poate obliga părțile sa consemneze suma respectiva prin contribuție egala.

(2) Părțile pot fi obligate solidar la plata.

(3) Dacă pârâtul nu-și indeplineste obligația care îi revine potrivit alin. 1, în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga suma, urmand ca prin hotărârea arbitrala să se stabileasca cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum și modul de suportare de către părți.

(4) De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga părțile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale.

(1) Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părți a hotărârii arbitrale.

(2) Dacă arbitrajul se intrerupe, fără a se pronunță hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc în mod corespunzător.

(1) Tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal și al normelor de drept aplicabile, ținând seama, când este cazul, și de uzanțe sau reguli profesionale.

(2) Pe baza acordului expres al părților, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul în echitate.

(1) În toate cazurile, pronuntarea trebuie să fie precedata de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoana, consemnandu-se în hotărâre aceasta participare.

(2) Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 21 de zile, sub condiția încadrării în termenul arbitrajului.

a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul și data pronuntarii hotărârii;

b) numele părților, domiciliul sau reședința lor sau, după caz, denumirea și sediul, numele reprezentantilor părților, precum și al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menționarea convenției arbitrale în temeiul careia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului și sustinerile pe scurt ale părților;

e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect intemeiaza solutia;

f) dispozitivul;

g) semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 360².

(1) Dacă prin hotărârea pronunțată tribunalul arbitral a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere, oricare dintre părți poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se da cu citarea părților.

(2) Greselile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum și greselile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricareia dintre părți, formularea în termenul prevăzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de indreptare.

(3) Hotărârea de completare sau incheierea de indreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrala.

(4) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau indreptarea hotărârii.

(1) Hotărârea arbitrala va fi comunicata părților în termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.

(2) La cererea oricareia dintre părți, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condițiile alin. 1.

(3) Hotărârea arbitrala comunicata părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.

(4) În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanței judecătorești ori notarului public pentru a obține o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial. După verificarea de către instanța judecătorească ori de către notarul public a respectării condițiilor și îndeplinirea procedurilor impuse de lege și după achitarea de către părți a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară și se va realiza transferul de proprietate și/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză.

(1) În termen de 20 de zile de la data comunicarii hotărârii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanța judecătorească prevăzută de art. 342 atasand și dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.

(2) În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se păstrează la acea institutie.

a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fără sa existe o convenție arbitrala sau în temeiul unei conventii nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrala;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal indeplinita;

e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353³.

f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decit s-a cerut;

g) hotărârea arbitrala nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arata data și locul pronuntarii, nu este semnata de arbitrii;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire;

i) hotărârea arbitrala încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

(1) Părțile nu pot renunta prin convenția arbitrala la dreptul de a introduce actiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.

(2) Renuntarea la acest drept se poate face, însă, după pronuntarea hotărârii arbitrale.

(1) Competența de a judeca în prima instanța actiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripția careia a avut loc arbitrajul.

(2) Actiunea în anulare poate fi introdusa în termen de o luna de la data comunicarii hotărârii arbitrale.

(3) Instanța judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva careia a fost introdusa actiunea în anulare, numai după depunerea unei cautiuni fixate de ea. Dispozitiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

(1) Instanța judecătorească, admitand actiunea, va anula hotărârea arbitrala, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunță și în fond, în limitele convenției arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotari în fond este nevoie de noi probe, instanța judecătorească se va pronunță în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decit o dată cu hotărârea asupra fondului.

(2) Hotărârea instanței judecătorești cu privire la actiunea în anulare poate fi atacata numai cu recurs.

(1) La cererea părții castigatoare, hotărârea arbitrala se investeste cu formula executorie.

(2) Incheierea de investire se da de către instanța judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părților, în afară de cazul în care exista indoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părțile.

(1) În arbitrajul international care se judeca în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un numar impar de arbitri, fiecare dintre părți având dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri. Dispozitiile art. 369³ rămân aplicabile.

(2) Partea străină poate numi arbitri de cetatenie străină.

(3) Părțile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetatean al unui al treilea stat.

(1) Dezbaterea litigiului în fața tribunalului arbitral se face în limba stabilita prin convenția arbitrala sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o înțelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limbă de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.

(2) Dacă o parte nu cunoaste limba în care se desfășoară dezbaterea, la cererea și pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigura serviciile unui traducator.

(3) Părțile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.