Stingerea creanțelor fiscale prin alte modalități

Azi

Codul de procedură fiscală (2003) · 5 articole

Abrogat la 1 ianuarie 2016 · înlocuit de Codul de procedură fiscală. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 175 — Darea în plată

(1¹) În cazul creanțelor fiscale stinse prin dare în plată, data stingerii este data emiterii deciziei prevăzute la alin. (3). (1²) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și persoanelor care devin debitori potrivit art. 25 alin. (2) lit. d). În acest caz, prin excepție de la prevederile alin. (1), bunurile imobile oferite în vederea stingerii prin dare în plată trebuie să nu fie supuse executării silite și să nu fie grevate de alte sarcini, cu excepția ipotecii constituite în condițiile art. 25. (4¹) În cazul în care operațiunea de transfer al proprietății bunurilor imobile prin dare în plată este taxabilă, cu valoarea stabilită, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adăugată, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunii de dare în plată.

(1) Creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu excepția celor cu reținere la sursă și a accesoriilor aferente acestora, precum și creanțele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unității administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executării silite.

(2) În scopul prevăzut la alin. (1), organul fiscal transmite cererea, însoțită de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanțelor publice sau, după caz, prin act administrativ emis în condițiile legii de către autoritățile administrației publice locale. În aceleași condiții se stabilește și documentația care însoțește cererea.

(3) Comisia prevăzută la alin. (2) va analiza cererea numai în condițiile existenței unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri și va hotărî, prin decizie, asupra modului de soluționare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil și stingerea creanțelor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situația în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.

(4) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

(5) Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform alin. (1) sunt date în administrare în condițiile legii, cu condiția menținerii, pe o perioadă de 5 ani, a uzului și a interesului public. Până la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se află în custodia instituției care a solicitat preluarea în administrare. Instituția care are bunul în custodie are obligația inventarierii acestuia, potrivit legii.

(6) La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunului imobil încetează măsura de indisponibilizare a acestuia, precum și calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacă este cazul.

(7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsă între data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile și preluarea în administrare prin hotărâre a Guvernului sunt suportate de instituția publică solicitantă. În cazul în care Guvernul hotărăște darea în administrare către altă instituție publică decât cea solicitantă, cheltuielile de administrare se suportă de instituția publică căreia i-a fost atribuit bunul în administrare.

(8) În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform prezentului cod au fost revendicate și restituite, potrivit legii, terțelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate. Creanțele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terțului.

(9) În cazul în care, în interiorul termenului de prescripție a creanțelor fiscale, comisia prevăzută la alin. (3) ia cunoștință despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobării cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situației de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanțe fiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publică, dispozițiile alin. (8) aplicându-se în mod corespunzător.

(10) În situațiile prevăzute la alin. (8) și (9), pentru perioada cuprinsă între data trecerii în proprietatea publică și data la care au renăscut creanțele fiscale, respectiv data revocării deciziei prin care s-a aprobat darea în plată, nu se datorează dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.

Articolul 175¹

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Agenția Națională de Administrare Fiscală poate cesiona creanțele fiscale principale și accesorii pe care le are în administrare, datorate de contribuabili, astfel cum acestea sunt individualizate prin titluri de creanță și confirmate prin certificate de atestare fiscală.

(2) Cesiunea creanțelor fiscale se face prin licitație, selecție de oferte sau încredințare directă, după caz.

(3) Procedura de cesiune a creanțelor fiscale este demarată la inițiativa Agenției Naționale de Administrare Fiscală sau a unităților sale subordonate și începe prin transmiterea spre publicare a unui anunț de intenție.

(4) Publicarea anunțului de intenție nu creează Agenției Naționale de Administrare Fiscală obligația de a efectua respectiva cesiune de creanțe.

(5) Intenția de cesionare a creanței fiscale se va notifica debitorului fiscal. Începând cu data eliberării certificatului de atestare fiscală, orice plată efectuată de debitor sau în numele său se consideră a fi efectuată în contul obligațiilor fiscale curente sau viitoare. În cazul în care nu se realizează procedura cesiunii creanțelor fiscale, organul fiscal va proceda la stingerea creanțelor fiscale cu sumele achitate în condițiile prezentului alineat, cu respectarea prevederilor art. 114 și 115 din prezentul cod.

(6) Agenția Națională de Administrare Fiscală poate cesiona creanțele fiscale principale și accesorii pe care le administrează, ale debitorilor prevăzuți la alin. (1), la un preț care nu va putea fi mai mic decât valoarea creanțelor fiscale principale, parcurgând următoarele etape:

a) se publică anunțul de participare la cesionarea creanțelor fiscale prin licitație publică cu strigare, la un preț ce nu va putea fi mai mic decât valoarea creanțelor fiscale astfel cum acestea sunt individualizate prin titlurile de creanță și confirmate prin certificate de atestare fiscală;

b) în situația în care există un singur ofertant pentru care oferta a fost declarată calificată, Agenția Națională de Administrare Fiscală poate să treacă la încredințarea directă, cu condiția ca prețul din ofertă să nu fie mai mic decât valoarea totală a creanțelor fiscale. În situația în care există mai multe oferte declarate calificate este declarată câștigătoare oferta cea mai avantajoasă;

c) în cazul în care nu există nicio ofertă, licitația în vederea cesiunii creanțelor fiscale se va organiza la un alt termen, pentru care se va publică un nou anunț în care prețul nu va putea fi mai mic decât valoarea creanțelor fiscale principale plus 75% din valoarea creanțelor fiscale accesorii;

d) în cazul în care nu există nicio ofertă, licitația în vederea cesiunii creanțelor fiscale se va organiza la un alt termen, pentru care se va publică un nou anunț în care prețul nu va putea fi mai mic decât valoarea creanțelor fiscale principale la care se adaugă 50% din valoarea creanțelor fiscale accesorii;

e) în cazul în care în cadrul etapei prevăzute la lit. c) sau d) există un singur ofertant, Agenția Națională de Administrare Fiscală poate să treacă la încredințarea directă, cu condiția ca prețul din ofertă să nu fie mai mic decât valoarea creanțelor fiscale înscrisă în anunț. Dacă există mai multe oferte calificate, este declarată câștigătoare oferta cea mai avantajoasă;

f) dacă nu se obține prețul înscris în anunț, cesiunea creanțelor fiscale va fi făcută la cel mai mare preț oferit, dacă acesta depășește valoarea creanțelor fiscale principale.

(7) Distribuirea prețului cesiunii creanțelor fiscale se face de organul fiscal competent, mai întâi pe obligațiile fiscale principale și apoi, după caz, diferența se va distribui pe obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii acestora.

(8) Cesionarul creanței fiscale preia ca urmare a cesiunii de creanță toate drepturile cedentului, inclusiv garanțiile deținute de creditorul bugetar.

(9) Contractul de cesiune a creanțelor încheiat în aplicarea prezentului articol constituie titlu executoriu, fără a fi necesară transmiterea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii.

(10) După realizarea cesiunii creanțelor fiscale, acestea devin creanțe comerciale.

(11) Cesiunea creanțelor fiscale nu poate fi făcută persoanelor afiliate cu debitorul cedat. Creanțele fiscale cesionate în condițiile prezentului cod nu pot fi cesionate de către cesionar către debitorul cedat sau persoanelor afiliate cu debitorul cedat, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 571/2003

(12) În situația în care ulterior realizării cesiunii creanțelor fiscale, potrivit prezentului cod, au fost încălcate prevederile alin. (11), cesionarul are obligația de plată a diferenței dintre creanța fiscală totală cesionată și valoarea la care s-a realizat cesiunea. Această diferență se stabilește prin decizie întocmită de organul fiscal competent în administrarea cesionarului, dispozițiile art. 28 aplicându-se în mod corespunzător.

(13) În situația în care nu se realizează cesiunea de creanță, debitorul va fi notificat asupra acestui fapt, prevederile art. 114 și 115 aplicându-se în mod corespunzător.

(14) Procedura și condițiile de realizare a cesiunii creanțelor fiscale se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Articolul 176 — Insolvabilitatea

(1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

(2) Pentru creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență separată.

(3) În cazul debitorilor prevăzuți la alin. (2), prin excepție de la dispozițiile art. 148 alin. (3), executarea silită se întrerupe. Organele fiscale au obligația ca cel puțin o dată pe an să efectueze o investigație asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.

(4) În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidență separată în evidența curentă și de executare silită.

(5) Dacă la sfârșitul perioadei de prescripție nu se constată dobândirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanțelor fiscale din evidența analitică pe plătitor, potrivit art. 134. Scăderea se face și în cursul perioadei de prescripție în cazul debitorilor, persoane fizice, decedați sau dispăruți, pentru care nu există moștenitori care au acceptat succesiunea.

(6) Creanțele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii se scad din evidența analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligațiilor fiscale, în condițiile legii.

Articolul 177 — Deschiderea procedurii insolvenței

(1) În vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, vor declara lichidatorilor creanțele existente, la data declarării, în evidența fiscală pe plătitor.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii aflați în lichidare în condițiile legii.

(3) Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenței se vor înainta instanțelor judecătorești și sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.

(4) În situația în care organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agenția Națională de Administrare Fiscală de către judecătorul-sindic se va face în cadrul primei ședințe, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 , cu modificările ulterioare.

(5) În dosarele în care organul fiscal deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, acesta are dreptul să verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului și să îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfășurată și onorariile încasate.

Articolul 178 — Anularea creanțelor fiscale

(1) În situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poștă, sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somației și a adresei de înființare a popririi sunt suportate de organul fiscal.

(2) Creanțele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează. Plafonul se aplică totalului creanțelor fiscale datorate și neachitate de debitori.

(3) În cazul creanțelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevăzută la alin. (2) reprezintă limita maximă până la care, prin hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanțelor fiscale care pot fi anulate.