Aspecte internaționale

Azi

Codul de procedură fiscală · 68 articole

A înlocuit Codul de procedură fiscală (2003) (până la 1 ianuarie 2016).

Capitolul I — Cooperarea administrativă în domeniul fiscal

Secțiunea 1 — Dispoziții generale

Articolul 284 — Scopul

(1) Prezentul capitol reglementează normele și procedurile potrivit cărora România cooperează cu celelalte state membre din cadrul Uniunii Europene, denumite în continuare state membre, în vederea realizării unui schimb de informații care este în mod previzibil relevant pentru administrarea și aplicarea legilor interne ale statelor membre în privința taxelor și impozitelor prevăzute la art. 285 .

(2) Prezentul capitol conține și dispoziții privind schimbul de informații prevăzut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum și norme și proceduri potrivit cărora România cooperează cu Comisia Europeană pe teme de coordonare și evaluare.

(3) Prezentul capitol nu afectează aplicarea în România a normelor privind asistența reciprocă în materie penală și nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligații a României în temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, în ceea ce privește cooperarea administrativă extinsă.

Articolul 285 — Sfera de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică tuturor tipurilor de taxe și impozite percepute de către stat, unitățile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori în numele acestora.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) , prezentul capitol nu se aplică:

a) taxei pe valoarea adăugată, taxelor vamale și accizelor, care fac obiectul unei alte legislații a Uniunii Europene privind cooperarea administrativă dintre statele membre;

b) contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială plătibile statului sau instituțiilor de securitate socială de drept public.

(3) Taxele și impozitele, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1) , nu se interpretează în niciun caz ca incluzând:

a) taxele, cum ar fi cele pentru certificate și alte documente emise de autoritățile publice;

b) contribuțiile de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitățile publice.

(4) Prezentul capitol se aplică taxelor și impozitelor prevăzute la alin. (1) , percepute în cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile în temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 286 — Definiții

În sensul prezentului capitol, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) autoritate competentă a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnată ca atare de către statul membru respectiv. În cazul în care acționează în temeiul prezentului capitol, un birou central de legătură, un departament de legătură sau un funcționar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competentă prin delegare, potrivit art. 287;

b) birou central de legătură - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperării administrative;

c) departament de legătură - orice birou, altul decât biroul central de legătură, care a fost astfel desemnat în vederea schimbului direct de informații în temeiul prezentului capitol;

d) funcționar autorizat - orice funcționar care este autorizat să facă schimb direct de informații în temeiul prezentului capitol;

e) autoritate solicitantă - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcționar autorizat al unui stat membru care înaintează o cerere de asistență în numele autorității competente;

f) autoritate solicitată - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcționar autorizat al unui stat membru care primește o cerere de asistență în numele autorității competente;

g) anchetă administrativă - toate controalele, verificările și alte acțiuni întreprinse de statele membre în exercitarea atribuțiilor lor, în scopul asigurării aplicării corecte a legislației fiscale;

h) schimb de informații la cerere - transmiterea de informații efectuată pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat într-un caz specific;

i) schimb de informații automat:

1. în sensul art. 291 alin. (1) , art. 291¹ , art. 291³-291⁷ , comunicarea sistematică a informațiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul art. 291 alin. (1) , prin informații disponibile se înțeleg informațiile din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, ce pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din acel stat membru;

2. în sensul art. 291 alin. (4) , comunicarea sistematică a informațiilor predefinite referitoare la rezidenții din alte state membre către statul membru de rezidență relevant, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite;

3. în sensul oricăror alte dispoziții din prezentul capitol, cu excepția prevederilor art. 291 alin. (1) și (4) , art. 291¹ , art. 291³-291⁷ , comunicarea sistematică de informații predefinite furnizate în conformitate cu pct. 1 și pct. 2 . În sensul art. 286 , art. 291 alin. (4) și (7) , art. 304 alin. (2) și al anexei nr. 4 , orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1 . În sensul art. 308 alineatele (2) și (3) , orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul corespunzător definițiilor prevăzute în anexa nr. 1 , anexa nr. 5 sau anexa nr. 6 . În sensul art. 291³ și al anexei nr. 3 , orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 3 . În sensul art. 291⁵ și al anexei nr. 5 , orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 5 . În sensul articolului 291⁶ și al anexei nr. 6 , orice termen scris cu inițială majusculă are înțelesul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 6 . În sensul art. 291⁷ și 291⁹ și al anexei nr. 7 , orice termen are același înțeles ca cel definit/prevăzut la art. 6 , art. 12 alin. (2) lit. (a) , art. 20 alin. (4) , (6) , (8) și (11) , art. 21 alin. (1) , art. 25 alin. (5) , art. 26 alin. (1) , art. 28 alin. (4) și (6) , art. 30 alin. (2) , art. 31 alin. (3)-(5) , art. 32 alin. (1) , art. 34 alin. (2) , art. 35 alin. (1) , art. 36 , art. 37 alin. (1) , art. 39 alin. (1) , art. 40 alin. (1) , art. 41 alin. (1) , art. 43 alin. (1) , art. 46 alin. (1) , art. 48 alin. (1) , art. 51 alin. (1) și art. 53 alin. (3) din Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni, cu modificările și completările ulterioare. În plus, orice termen scris cu inițială majusculă are același înțeles ca cel definit în secțiunea I din anexa nr. 7 .

j) schimb de informații spontan - comunicarea nesistematică, în orice moment și fără o cerere prealabilă, a unor informații către un alt stat membru;

k) persoană - orice persoană fizică ori juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, care deține ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului capitol;

l) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, și stocarea datelor și prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;

m) rețea CCN - platforma comună bazată pe rețeaua comună de comunicații (CCN) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autoritățile competente din domeniul vamal și fiscal.

n) decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acțiune cu efecte similare, inclusiv o decizie emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal și care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții: Tranzacțiile transfrontaliere pot include, fără a se limita la acestea, realizarea de investiții, furnizarea de bunuri, servicii, finanțare sau utilizarea unor active corporale sau necorporale și nu trebuie neapărat să implice în mod direct persoana căreia i se adresează decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;

1. este emisă, modificată sau reînnoită de către sau în numele guvernului sau al autorității fiscale a unui stat membru sau de către subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autoritățile locale, indiferent dacă aceasta este efectiv utilizată;

2. este emisă, modificată sau reînnoită la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane și pe care această persoană sau acest grup de persoane are dreptul să se bazeze;

3. se referă la interpretarea sau aplicarea unei dispoziții legale sau administrative privind administrarea sau aplicarea normelor legale naționale referitoare la impozitele din statul membru sau din subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autoritățile locale;

4. se referă la o tranzacție transfrontalieră sau la informația dacă activitățile desfășurate de o persoană într-o altă jurisdicție creează sau nu un sediu permanent sau la informația dacă o persoană fizică are sau nu domiciliul fiscal în statul membru care a emis decizia.

5. este luată anterior tranzacțiilor sau activităților dintr-o altă jurisdicție care au potențialul de a genera un sediu permanent sau anterior depunerii declarației fiscale pentru perioada în care a avut loc tranzacția sau seria de tranzacții sau activități.

o) acord prealabil privind prețul de transfer - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acțiune cu efecte similare, inclusiv unul(una) emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal și care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:

1. este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) de către sau în numele guvernului sau al autorității fiscale din unul sau mai multe state membre, inclusiv al oricărei subdiviziuni teritoriale sau administrative din acestea, inclusiv autorități locale, indiferent dacă acesta (aceasta) este efectiv utilizat (ă);

2. este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) la adresa unei anumite persoane sau a unui grup de persoane și pe care această persoană sau grup de persoane are dreptul să se bazeze; și

3. stabilește, anterior tranzacțiilor transfrontaliere între întreprinderi asociate, un set corespunzător de criterii pentru stabilirea prețurilor de transfer pentru aceste tranzacții sau determină atribuirea profiturilor către un sediu permanent;

p) întreprindere asociată:

1. în sensul art. 291¹ înseamnă o întreprindere care participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei alte întreprinderi sau când aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul întreprinderilor;

2. în sensul art. 291⁴ și al anexei nr. 4 înseamnă o persoană care se află în legătură cu altă persoană în cel puțin unul dintre următoarele moduri: Dacă mai multe persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)-(iv) , la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul aceleiași persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate. Dacă aceleași persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)-(iv) , la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul mai multor persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate. În sensul prezentei litere, o persoană care acționează împreună cu o altă persoană în ceea ce privește drepturile de vot sau în ceea ce privește proprietatea asupra capitalului unei entități este considerată deținătoare a unei participații la toate drepturile de vot sau la proprietatea asupra capitalului entității respective care sunt deținute de cealaltă persoană. În cazul participațiilor indirecte, îndeplinirea cerințelor de la subpct. (iii) se stabilește prin înmulțirea ratelor de participație pe nivelurile succesive. Se consideră că o persoană care deține mai mult de 50% din drepturile de vot deține 100% din drepturile de vot. O persoană fizică, soțul său/soția sa și descendenții sau ascendenții direcți sunt considerați o singură persoană;

(i) o persoană participă la gestionarea unei alte persoane prin faptul că se află în poziția de a exercita o influență semnificativă asupra celeilalte persoane;

(ii) o persoană participă la controlul asupra unei alte persoane printr-o participație care depășește 25% din drepturile de vot;

(iii) o persoană participă la capitalul unei alte persoane printr-un drept de proprietate care, direct sau indirect, depășește 25% din capital;

(iv) o persoană are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul unei alte persoane;

r) prețurile de transfer - prețurile la care o întreprindere transferă bunuri corporale și necorporale sau oferă servicii întreprinderilor asociate, iar "stabilirea prețurilor de transfer" se interpretează în consecință;

s) tranzacție transfrontalieră:

1. în sensul lit. n) - o tranzacție sau o serie de tranzacții în care:

(i) nu toate părțile la tranzacție sau la seria de tranzacții au rezidența fiscală în statul membru care emite, modifică sau reînnoiește decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;

(ii) oricare dintre părțile la tranzacție sau la seria de tranzacții are în același timp rezidența fiscală în mai mult de o jurisdicție;

(iii) una dintre părțile la tranzacție sau la seria de tranzacții își desfășoară activitatea într-o altă jurisdicție prin intermediul unui sediu permanent și tranzacția sau seria de tranzacții constituie o parte sau totalitatea activității la sediul permanent. O tranzacție sau o serie de tranzacții transfrontaliere include, de asemenea, măsurile luate de către o persoană în ceea ce privește activitățile comerciale din altă jurisdicție pe care persoana respectivă le desfășoară prin intermediul unui sediu permanent; sau

(iv) tranzacțiile sau seriile de tranzacții respective au un impact transfrontalier;

2. în sensul lit. o)-r) - o tranzacție sau o serie de tranzacții care implică întreprinderi asociate care nu își au toate rezidența fiscală pe teritoriul aferent unei singure jurisdicții sau o tranzacție sau o serie de tranzacții care au un impact transfrontalier;

ș) întreprindere - în sensul lit. o)-s) , orice formă de desfășurare a unei activități comerciale.

t) aranjament transfrontalier - un aranjament care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru și o țară terță, dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții: În sensul lit. t)-y) , al art. 291⁴ și al anexei nr. 4 , un aranjament transfrontalier include de asemenea o serie de aranjamente. Un aranjament transfrontalier poate cuprinde mai multe etape sau mai multe părți;

1. nu toți participanții la aranjament sunt rezidenți în scopuri fiscale în aceeași jurisdicție;

2. unul sau mai mulți participanți la aranjament au în același timp rezidența fiscală în mai mult de o jurisdicție;

3. unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică în altă jurisdicție prin intermediul unui sediu permanent situat în jurisdicția respectivă, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activității acelui sediu permanent;

4. unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică într-o altă jurisdicție fără a avea rezidența fiscală sau fără a institui un sediu permanent în acea jurisdicție;

5. un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informații sau asupra identificării beneficiarilor reali.

ț) aranjament transfrontalier care face obiectul raportării - orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puțin unul dintre semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 ;

u) semn distinctiv - o caracteristică sau însușire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potențial risc de evitare a obligațiilor fiscale, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 4 ;

v) intermediar - orice persoană care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziție în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. De asemenea, înseamnă orice persoană care, având în vedere faptele și circumstanțele relevante și pe baza informațiilor disponibile, a cunoștințelor de specialitate relevante și a înțelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, știe sau ar fi rezonabil de așteptat să știe că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistență sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziție în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Orice persoană are dreptul să furnizeze A.N.A.F. dovezi că nu a știut și nu ar fi fost rezonabil de așteptat să știe că a fost implicată într-un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. În acest scop, persoana respectivă se poate raporta la toate faptele și circumstanțele relevante, la informațiile disponibile, precum și la cunoștințele sale de specialitate relevante și la capacitatea sa de înțelegere. Pentru a fi un intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții suplimentare:

1. să fie rezidentă în scopuri fiscale în România;

2. să aibă un sediu permanent pe teritoriul României prin intermediul căruia să fie furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

3. să fie constituită în România sau să fie reglementată de legislația națională a României;

4. să fie înregistrată într-o asociație profesională în legătură cu prestarea de servicii juridice, fiscale sau de consultanță din România;

w) contribuabil relevant - orice persoană căreia i se pune la dispoziție un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament;

x) aranjament comercializabil - un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregătit pentru implementare sau pus la dispoziție în vederea implementării, fără a fi necesară o personalizare substanțială a acestuia;

y) aranjament personalizat - un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.

z) control comun înseamnă o anchetă administrativă desfășurată de autoritatea competentă din România în comun cu una sau mai multe autorități competente din celelalte state membre și care are legătură cu una sau mai multe persoane care sunt de interes comun sau complementar pentru autoritatea competentă din România sau pentru autoritățile competente din statele membre respective;

aa) încălcarea securității datelor înseamnă o încălcare a securității care conduce la distrugerea, pierderea sau modificarea informațiilor la orice incident de acces, divulgare sau utilizare inadecvată, necorespunzătoare sau neautorizată a acestora, inclusiv, dar fără a se limita la date cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod, ca urmare a unor acte ilegale, neglijențe sau accidente săvârșite cu intenție. O încălcare a securității datelor poate viza confidențialitatea, disponibilitatea și integritatea datelor.

bb) venituri din dividende vărsate prin intermediul unor conturi, altele decât cele de custodie - dividende sau alte venituri considerate drept dividende în statul membru al plătitorului, care sunt plătite sau creditate în alt cont decât un cont de custodie, astfel cum este definit în anexa nr. 1 secțiunea VIII subsecțiunea C pct. 3 ;

cc) produse de asigurări de viață neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene privind schimbul de informații și de alte măsuri similare - contracte de asigurare, altele decât contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare care fac obiectul raportării în conformitate cu anexa nr. 1 secțiunea I , în care beneficiile din contracte sunt plătibile în cazul decesului unui deținător de poliță de asigurare;

dd) adresă a registrului distribuit - adresa unui registru distribuit, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) 2023/1.114 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind piețele criptoactivelor și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 1.095/2010 și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/1.937;

ee) client - în sensul art. 291⁴ , orice intermediar sau contribuabil relevant care primește servicii, inclusiv asistență, consiliere, îndrumare sau orientări, din partea unui intermediar care trebuie să respecte privilegiul profesional legal în legătură cu o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării.

Articolul 287 — Autoritatea competentă din România

(1) Autoritatea competentă din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol, precum și pentru contactele cu Comisia Europeană este A.N.A.F.

(2) Prin ordin al președintelui A.N.A.F., se desemnează biroul central de legătură. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene și a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legătură.

(3) Prin ordinul prevăzut la alin. (2) , biroul central de legătură poate fi desemnat responsabil și de contactele cu Comisia Europeană. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru.

(4) Autoritatea competentă din România poate desemna departamente de legătură cu competențe repartizate potrivit legislației sau politicii sale naționale. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legătură și de a o pune la dispoziția birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum și a Comisiei Europene.

(5) Autoritatea competentă din România poate desemna funcționari autorizați. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista acestor funcționari autorizați și de a o pune la dispoziția birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum și a Comisiei Europene.

(6) Funcționarii implicați în cooperarea administrativă în temeiul prezentului capitol sunt considerați, în orice situație, ca fiind funcționari autorizați în acest sens, potrivit condițiilor prevăzute de autoritățile competente.

(7) În cazul în care un departament de legătură ori un funcționar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5) , trimite ori primește o cerere sau un răspuns la o cerere de cooperare, acesta informează biroul central de legătură din România, potrivit procedurilor prevăzute de acesta din urmă.

(8) În cazul în care un departament de legătură ori un funcționar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5) , primește o cerere de cooperare care necesită o acțiune în afara competenței care i-a fost repartizată potrivit legislației ori politicii naționale din România, el transmite fără întârziere această cerere biroului central de legătură din România și informează autoritatea solicitantă. În acest caz, perioada prevăzută la art. 290 începe în ziua următoare transmiterii cererii de cooperare către biroul central de legătură.

Secțiunea a 2-a — Schimbul de informații

Paragraful §1. — Schimbul de informații la cerere

Articolul 288 — Procedura aplicabilă schimbului de informații la cerere

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată comunică acesteia orice informații prevăzute la art. 284 alin. (1) pe care le deține sau pe care le obține în urma anchetelor administrative.

Articolul 288¹ — Relevanța previzibilă

(1) În sensul unei cereri prevăzute la art. 288 , informațiile solicitate sunt relevante în mod previzibil dacă, la momentul transmiterii cererii, autoritatea solicitantă consideră că, în conformitate cu dreptul său intern, există o posibilitate rezonabilă ca informațiile solicitate să fie relevante pentru situația fiscală a unuia sau mai multor contribuabili identificați prin nume sau în alt mod și să fie justificate în scopul anchetei.

(2) În scopul demonstrării relevanței previzibile a informațiilor solicitate, autoritatea solicitantă furnizează autorității solicitate cel puțin următoarele informații:

a) scopul fiscal pentru care se solicită informația;

b) precizarea informațiilor necesare pentru aplicarea normelor legale în vigoare în privința taxelor și impozitelor prevăzute la art. 285 .

(3) În cazul în care o cerere prevăzută la art. 288 vizează un grup de contribuabili care nu pot fi identificați individual, autoritatea solicitantă furnizează autorității solicitate cel puțin următoarele informații:

a) o descriere detaliată a grupului;

b) o explicație privind legea aplicabilă și faptele pe baza cărora există motive să se considere că contribuabilii din grup nu au respectat legea aplicabilă;

c) o explicație privind modul în care informațiile solicitate ar ajuta să se stabilească dacă contribuabilii din grup s-au conformat cerințelor legale;

d) dacă este cazul, faptele și circumstanțele referitoare la implicarea unui terț care a contribuit în mod activ la eventuala nerespectare a legii aplicabile de către contribuabilii din grup.

Articolul 289 — Anchete administrative

(1) Autoritatea solicitată din România asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru a obține informațiile prevăzute la art. 288 .

(2) Cererea prevăzută la art. 288 poate conține solicitarea motivată de efectuare a unei anchete administrative. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nu este necesară o anchetă administrativă, aceasta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.

(3) Pentru a obține informațiile solicitate sau a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată din România urmează aceleași proceduri ca atunci când acționează din propria inițiativă ori la cererea unei alte autorități din România.

(4) În cazul în care autoritatea solicitantă din alt stat membru îi solicită în mod expres, autoritatea solicitată din România transmite documente originale, cu condiția ca acest lucru să nu contravină dispozițiilor în vigoare din România.

Articolul 290 — Termene pentru schimbul de informații la cerere

(1) Autoritatea solicitată furnizează informațiile prevăzute la art. 288 în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de trei luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă cererii în termenul stabilit, aceasta notifică autorității solicitante fără întârziere și, în orice caz, dar nu mai mult de trei luni de la primirea cererii, motivele nerespectării termenului și data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns. Acest termen nu poate depăși șase luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată deține deja informațiile cerute, transmiterea acestora se face în termen de două luni de la data primirii cererii.

(2) Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitantă din alt stat membru și cea solicitată din România pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la alin. (1) .

(3) Autoritatea solicitată din România confirmă autorității solicitante din alt stat membru, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.

(4) În termen de o lună de la primirea cererii, autoritatea solicitată din România notifică autorității solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum și nevoia unor eventuale informații suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevăzute la alin. (1) se calculează din ziua următoare celei în care autoritatea solicitată din România primește informațiile suplimentare necesare.

(5) Abrogat.

(6) În cazul în care autoritatea solicitată din România nu se află în posesia informațiilor solicitate și nu este în măsură să răspundă sau refuză să răspundă unei cereri de informații din motivele prevăzute la art. 300 , aceasta notifică autorității solicitante din alt stat membru motivele sale fără întârziere, dar nu mai mult de o lună de la data primirii cererii.

Paragraful §2. — Schimbul automat obligatoriu de informații

Articolul 291 — Sfera de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații

(1) Autoritatea competentă din România comunică autorității competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, toate informațiile care sunt disponibile referitoare la rezidenții din respectivul stat membru, cu privire la următoarele categorii specifice de venituri și de capital, astfel cum sunt acestea înțelese în temeiul normelor legale în vigoare:

a) venituri din muncă;

b) remunerații plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora;

c) venituri din produse de asigurări de viață neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene privind schimbul de informații și de alte măsuri similare;

d) pensii;

e) proprietatea asupra bunurilor imobile și venituri din bunuri imobile;

f) redevențe;

g) venituri din dividende, altele decât veniturile din dividende scutite de la plata impozitului pe profit în temeiul art. 24 alin. (1) lit. b) , alin. (3) și (4) din Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare, vărsate prin intermediul unor conturi, altele decât cele de custodie.

(1¹) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior datei respective, autoritatea competentă din România include în informațiile comunicate, conform alin. (1) , numărul de identificare fiscală (NIF) al rezidenților emis de statul membru de rezidență.

(1²) Autoritatea competentă din România informează anual Comisia Europeană cu privire la cel puțin două categorii de venituri și de capital prevăzute la alin. (1) , în legătură cu care comunică informații referitoare la rezidenții unui alt stat membru.

(2) Înainte de 1 ianuarie 2024, autoritatea competentă din România informează Comisia Europeană cu privire la cel puțin patru categorii prevăzute la alin. (1) , în legătură cu care comunică, prin schimb automat, autorității competente a oricărui alt stat membru informații referitoare la rezidenții respectivului alt stat membru. Informațiile respective vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior datei respective. Înainte de 1 ianuarie 2026, statele membre informează Comisia Europeană cu privire la cel puțin cinci categorii menționate la alin. (1) în legătură cu care autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică, prin schimb automat, autorității competente a oricărui alt stat membru informații referitoare la rezidenții respectivului alt stat membru. Aceste informații vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2026 sau ulterior datei respective.

(3) Autoritatea competentă din România poate indica autorității competente a oricărui alt stat membru faptul că nu dorește să primească informații referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri și de capital prevăzute la alin. (1) . În cazul în care autoritatea competentă din România nu informează Comisia Europeană despre oricare dintre categoriile de venituri și de capital, prevăzute la alin. (1) , cu privire la care deține informații disponibile, atunci România poate fi considerată drept stat care nu dorește să primească informații potrivit alin. (1) .

(4) Instituțiile financiare raportoare sunt obligate să aplice procedurile de raportare și de diligență fiscală incluse în anexele nr. 1 și 2 . În temeiul procedurilor de raportare și de diligență fiscală aplicabile, prevăzute în anexele nr. 1 și 2 , autoritatea competentă din România comunică autorității competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, în termenul prevăzut la alin. (6) lit. b) , următoarele informații aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2016 referitoare la un cont care face obiectul raportării:

a) numele/denumirea, adresa, numărul/numerele de identificare fiscală - NIF, precum și data și locul nașterii, în cazul unei persoane fizice, ale fiecărei persoane care face obiectul raportării și care este titular de cont al contului respectiv și, în cazul unei entități care este titular de cont și care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală prevăzute în anexele nr. 1 și 2 , este identificată ca având una sau mai multe persoane care exercită controlul și care sunt persoane care fac obiectul raportării, denumirea, adresa și NIF ale entității, precum și numele, adresa, NIF și data și locul nașterii fiecărei persoane care face obiectul raportării;

b) numărul de cont sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont;

c) numele și numărul de identificare, dacă este cazul, al instituției financiare raportoare;

d) soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de răscumpărare în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, valabil/ă la sfârșitul anului calendaristic relevant sau la sfârșitul altei perioade de raportare adecvate sau închiderea contului în cazul în care contul a fost închis în cursul anului calendaristic relevant;

e) în cazul oricărui cont de custodie:

(i) cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor și cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deținute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont, în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și

(ii) încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituția financiară raportoare a acționat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;

f) în cazul oricărui cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;

g) în cazul oricărui alt cont decât cele prevăzute la lit. e) sau f) , cuantumul brut total plătit sau creditat titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituția financiară raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată oricăror răscumpărări plătite titularului de cont în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate;

h) dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare titular de cont;

i) rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora fiecare persoană care face obiectul raportării și care este o persoană care exercită controlul asupra unui titular al unui cont de entitate este o persoană care exercită controlul asupra entității și dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare astfel de persoană care face obiectul raportării;

j) tipul de cont, menționându-se dacă contul este un cont preexistent sau un cont nou, precum și dacă este un cont comun, inclusiv numărul de titulari ai contului comun; și

k) în cazul oricărei participații în capitalurile proprii deținute într-o entitate de investiții care este o construcție juridică, rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora persoana care face obiectul raportării este un deținător de participații în capitalurile proprii.

(4¹) În scopul schimbului de informații prevăzut la alin. (4) , în absența unor dispoziții contrare prevăzute la același alineat sau în anexa nr. 1 sau anexa nr. 2 , cuantumul și descrierea plăților efectuate în legătură cu un cont care face obiectul raportării se stabilesc în conformitate cu legislația națională.

(4²) Prevederile alin. (4) au prioritate față de alin. (1) lit. c) sau orice alt instrument juridic al Uniunii Europene în măsura în care schimbul de informații în cauză intră sub incidența alin. (1) lit. c) sau a oricărui alt instrument juridic al Uniunii Europene.

(4³) Autoritatea competentă din România comunică informațiile menționate la alin. (4) lit. h)-k) cu privire la perioadele impozabile începând cu 1 ianuarie 2026.

(5) Abrogat.

(6) Comunicarea informațiilor se desfășoară după cum urmează:

a) în cazul categoriilor prevăzute la alin. (1) : cel puțin o dată pe an, în termen de 6 luni de la sfârșitul anului fiscal din statul membru respectiv pe parcursul căruia au devenit disponibile informațiile;

b) în cazul informațiilor prevăzute la alin. (4) : anual, în termen de 9 luni de la sfârșitul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate la care se referă informațiile.

(7) Autoritatea competentă din România se asigură de faptul că entitățile și conturile care urmează să fie considerate drept instituții financiare nonraportoare și, respectiv, conturi excluse îndeplinesc toate cerințele enumerate la subsecțiunea B pct. 1 lit. c) și subsecțiunea C pct. 19 lit. g) din secțiunea VIII a anexei nr. 1 și, în special, că statutul unei instituții financiare drept instituție financiară nonraportoare sau statutul unui cont drept cont exclus nu aduce atingere obiectivelor prezentului capitol.

(8) În cazul în care România convine cu alte state membre să facă automat schimb de informații referitoare la categorii suplimentare de venituri și de capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le încheie, România comunică acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispoziția tuturor celorlalte state membre.

(9) Fără a aduce atingere pct. 1 și 6¹ din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 1 , în ceea ce privește fiecare cont care face obiectul raportării și care este administrat de o instituție financiară raportoare la 31 decembrie 2025 și pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informațiile cu privire la rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora fiecare persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul sau un deținător de participații în capitalurile proprii ale entității trebuie raportate numai dacă aceste informații sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de instituția financiară raportoare.

Articolul 291¹ — Domeniul de aplicare și condițiile schimbului obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer

(1) În cazul în care autoritatea competentă din România emite, modifică sau reînnoiește o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind prețul de transfer după data de 31 decembrie 2016, aceasta comunică, prin schimb automat, informații cu privire la acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9) , în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304 .

(2) În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304 , autoritatea competentă din România comunică informații și autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9) , referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu 5 ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017, astfel:

a) pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer care au fost emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2013, comunicarea are loc dacă acestea erau valabile la data de 1 ianuarie 2014;

b) pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer care sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016, comunicarea are loc indiferent dacă acestea sunt valabile la data de 1 ianuarie 2017.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , autoritatea competentă din România nu va comunica informațiile privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane care nu desfășoară în principal activități financiare sau de investiții, dar care are o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiției de la art. 2 pct. 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului, care nu depășește echivalentul în lei a 40.000.000 euro pe parcursul exercițiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acorduri prealabile privind prețul de transfer.

(4) Acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale cu țări terțe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informații în cazul în care acordul internațional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer nu permite divulgarea sa către terți. Aceste acorduri prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul art. 292 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a țării terțe acordă permisiunea ca informațiile să fie divulgate.

(5) În cazul în care acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale sunt excluse de la schimbul automat de informații potrivit alin. (4) , informațiile prevăzute la alin. (8) , menționate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind prețul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul alin. (1)-(3) .

(6) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică și se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepția cazului în care una dintre aceste decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră a fost emisă, modificată sau reînnoită după 1 ianuarie 2026 și dacă:

a) valoarea tranzacției sau a seriei de tranzacții aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră depășește 1.500.000 euro (sau valoarea echivalentă în orice altă monedă), dacă o astfel de valoare este menționată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră; sau

b) decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră stabilește dacă o persoană este sau nu rezidentă fiscal în statul membru care emite decizia.

(6¹) În sensul alin. (6) lit. a) și fără a aduce atingere cuantumului menționat în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră, într-o serie de tranzacții referitoare la diferite bunuri, servicii sau active, cuantumul deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră cuprinde valoarea totală subiacentă. Sumele nu sunt agregate în cazul în care aceleași bunuri, servicii sau active sunt tranzacționate de mai multe ori.

(6²) Fără a aduce atingere alin. (6) lit. b) , schimbul de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră referitoare la persoane fizice nu include astfel de decizii privind impozitarea la sursă în ceea ce privește veniturile din muncă, remunerațiile plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora sau pensiile nerezidenților.

(7) Schimbul de informații se desfășoară după cum urmează:

a) în ceea ce privește informațiile comunicate în conformitate cu alin. (1) , fără întârziere, după emiterea, modificarea sau reînnoirea deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer și în termen de trei luni de la sfârșitul semestrului anului calendaristic în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau acordul prealabil privind prețul de transfer;

b) pentru informațiile comunicate potrivit prevederilor alin. (2) și (3) , înainte de data de 1 ianuarie 2018.

(8) Informațiile comunicate de către autoritatea competentă din România în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) cuprind următoarele:

a) identitatea persoanei, alta decât o persoană fizică, cu excepția cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică și se comunică potrivit alin. (1) și (6) și, după caz, cea a grupului de persoane din care aceasta face parte;

b) un rezumat al deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordului prealabil privind prețul de transfer, inclusiv o descriere a activităților comerciale sau a tranzacției sau seriei de tranzacții relevante, precum și orice alte informații care ar putea ajuta autoritatea competentă din alt stat membru să evalueze un posibil risc fiscal, fără a conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informații a căror divulgare ar fi contrară politicii publice;

c) data emiterii, modificării sau reînnoirii deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer;

d) data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;

e) data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind prețul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;

f) tipul de decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acord prealabil privind prețul de transfer;

g) valoarea tranzacției sau a seriei de tranzacții aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau acordului prealabil privind prețul de transfer dacă o astfel de valoare este menționată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau în acordul prealabil privind prețul de transfer;

h) descrierea setului de criterii utilizate pentru a stabili prețurile de transfer sau prețul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind prețul de transfer;

i) identificarea metodei utilizate pentru a stabili prețurile de transfer sau prețul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind prețul de transfer;

j) identificarea celorlalte state membre, dacă există, care pot fi vizate de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind prețul de transfer;

k) identitatea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică, cu excepția cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică și se comunică potrivit alin. (1) și (6) , din celelalte state membre, dacă există, care este probabil să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind prețul de transfer, indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate.

l) precizarea dacă informațiile comunicate se bazează pe decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau pe acordul prealabil privind prețul de transfer în sine sau sunt furnizate ca urmare a cererii menționate la alin. (5) .

(9) Informațiile definite la alin. (8) lit. a) , b) , h) și k) nu se comunică Comisiei Europene.

(10) Autoritatea competentă din România confirmă primirea informațiilor comunicate în temeiul alin. (8) lit. j) , dacă este posibil prin mijloace electronice, autorității competente care le-a furnizat, fără întârziere și, în orice caz, în cel mult 7 zile lucrătoare de la primire. Această măsură se aplică până când registrul central securizat la nivel de stat membru devine funcțional.

(11) Autoritatea competentă din România poate, în conformitate cu art. 288 și art. 304 alin. (3) , să solicite informații suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al unui acord prealabil privind prețul de transfer.

Articolul 291² — Statistici privind schimburile automate

Autoritatea competentă din România pune la dispoziția Comisiei Europene, anual, statistici cu privire la volumul schimburilor automate prevăzute la art. 291 alin. (1) și (4) și la art. 291³ , 291⁵ și 291⁷ și informații cu privire la costurile și beneficiile administrative și la alte costuri și beneficii relevante legate de schimburile care au avut loc și cu privire la orice potențiale modificări, atât pentru administrația fiscală din România, cât și pentru terți.

Articolul 291³ — Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații cu privire la raportul pentru fiecare țară în parte

(1) O societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale care își are rezidența fiscală în România sau o altă entitate raportoare, în conformitate cu secțiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod, au obligația să depună un raport pentru fiecare țară în parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaționale, în conformitate cu secțiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod.

(2) Autoritatea competentă din România care primește raportul pentru fiecare țară în parte prevăzut la alin. (1) transmite, prin intermediul schimbului de informații automat și în termenul stabilit la alin. (4) , raportul pentru fiecare țară în parte oricărui altui stat membru în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale al entității raportoare își au rezidența fiscală sau sunt supuse impozitării pentru activitatea economică desfășurată prin intermediul unui sediu permanent.

(3) Raportul pentru fiecare țară în parte trebuie să conțină următoarele informații cu privire la grupul de întreprinderi multinaționale:

a) informații agregate referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile anterioare impozitării veniturilor, impozitul pe venit plătit, impozitul pe venit acumulat, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariați și imobilizările corporale, altele decât numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdicție în care își desfășoară activitatea grupul de întreprinderi multinaționale;

b) identificarea fiecărei entități constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale, precizând jurisdicția în care își are rezidența fiscală respectiva entitate constitutivă și, în cazul în care este diferită de respectiva jurisdicție de rezidență fiscală, jurisdicția potrivit legislației în temeiul căreia este organizată respectiva entitate constitutivă și natura principalei sau principalelor activități economice ale respectivei entități constitutive.

(4) Transmiterea are loc în termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului de întreprinderi multinaționale la care se referă raportul pentru fiecare țară în parte. Primul raport pentru fiecare țară în parte se transmite pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaționale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, în termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.

Articolul 291⁴ — Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării

(1) În termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A.F. informații, de care au luat cunoștință sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.

(2) În funcție de momentul la care survine mai întâi oricare dintre cazurile de mai jos, termenul de 30 de zile de la alin. (1) începe să curgă:

a) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziție în vederea implementării; sau

b) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sau

c) din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(3) Prin excepție de la alin. (1) , intermediarii prevăzuți la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) au obligația de a raporta A.N.A.F. informațiile relevante în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistență sau consiliere în mod direct sau prin intermediul altor persoane.

(4) În cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmește la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A.F. informațiile noi sau actualizate care fac obiectul raportării, prevăzute la alin. (19) lit. a) , d) , g) și h) , devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.

(5) În cazul în care intermediarul are obligația de raportare a informațiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, atunci aceste informații vor fi raportate numai la autoritățile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) statul membru în care intermediarul își are rezidența fiscală;

b) statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

c) statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislație este reglementat;

d) statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociație profesională în legătură cu servicii de natură juridică, fiscală sau de consultanță.

(6) În cazul în care, potrivit alin. (5) , există o obligație de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de la îndeplinirea acesteia în România dacă deține și prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care reiese că aceleași informații au fost raportate autorității competente într-un alt stat membru.

(7) În cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac obiectul unei obligații de păstrare a secretului profesional, aceștia raportează aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant.

(8) În lipsa acordului prevăzut la alin. (7) :

a) intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, oricărui alt intermediar obligația de raportare a informațiilor prevăzute la alin. (19) , cu excepția avocatului care are calitatea de intermediar;

b) intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, contribuabilului relevant obligația de raportare a informațiilor prevăzute la alin. (19) , în cazul în care nu există un alt intermediar.

(9) În cazul în care nu există niciun intermediar, obligația de raportare a informațiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine contribuabilului relevant.

(10) Contribuabilul relevant căruia îi revine obligația de raportare raportează informațiile prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. în termen de 30 de zile. Termenul de 30 de zile începe să curgă din ziua următoare datei în care survine mai întâi oricare dintre momentele următoare:

a) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziția respectivului contribuabil relevant în vederea implementării;

b) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementarea de către contribuabilul relevant;

c) momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare în legătură cu contribuabilul relevant.

(11) În cazul în care contribuabilul relevant are obligația de raportare a informațiilor privind aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, aceste informații sunt raportate numai autorităților competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) statul membru în care contribuabilul relevant își are rezidența fiscală;

b) statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de aranjamentul în cauză;

c) statul membru în care contribuabilul relevant obține venituri sau generează profituri, deși nu își are rezidența fiscală și nici nu are un sediu permanent într-un stat membru;

d) statul membru în care contribuabilul relevant desfășoară o activitate, deși nu își are rezidența fiscală și nici nu are un sediu permanent într-un stat membru.

(12) În cazul în care, potrivit alin. (11) , există o obligație de raportare în mai multe state membre, contribuabilul relevant este exonerat de obligația de a raporta dacă prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care să rezulte că obligația de raportare a fost îndeplinită prin raportarea informațiile prevăzute la alin. (19) autorității competente dintr-un alt stat membru.

(13) În cazul în care există mai mulți intermediari, obligația de raportare a informațiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicați în același aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Oricare dintre intermediarii implicați în același aranjament transfrontalier care face obiectul raportării poate fi exonerat de la obligația de raportare a informațiilor prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. dacă deține dovezi concludente, din care să rezulte dincolo de orice dubiu că informațiile prevăzute la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. sau către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru de un alt intermediar.

(14) În cazul în care obligația de raportare revine contribuabilului relevant, dar există mai mulți contribuabili relevanți, contribuabilul relevant care raportează informațiile potrivit alin. (8) și (9) este cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

b) contribuabilul relevant care gestionează implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(15) Sunt exonerați de la îndeplinirea obligației de raportare contribuabilii relevanți care dețin dovezi concludente din care rezultă dincolo de orice dubiu că informațiile menționate la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. sau către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru de un alt contribuabil relevant.

(16) Contribuabilul relevant raportează A.N.A.F. informațiile cu privire la utilizarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării în fiecare an în care acesta a fost utilizat.

(17) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, în vederea raportării informațiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării, potrivit alin. (1)-(16) .

(18) Ulterior raportării informațiilor de către intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, potrivit alin. (1)-(16) , A.N.A.F. comunică autorităților competente din celelalte state membre, prin intermediul schimbului automat, informațiile prevăzute la alin. (19) , utilizând formularele-tip și procedurile specifice în conformitate cu art. 303 și 304 .

(19) Informațiile comunicate de A.N.A.F. în temeiul alin. (18) includ, după caz, următoarele:

a) identitatea intermediarilor, alții decât intermediarii exonerați de obligația de raportare ca urmare a privilegiului profesional legal pe care trebuie să îl respecte potrivit alin. (7) , precum și a contribuabililor relevanți, inclusiv numele, data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice), rezidența fiscală, NIF ale acestora, și, dacă este cazul, identitatea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;

b) detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier;

c) un rezumat al conținutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, și o descriere generală a aranjamentelor relevante și a oricăror alte informații care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informații a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;

d) data la care prima etapă pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării a fost efectuată sau urmează a fi efectuată;

e) detalii privind dispozițiile din legislația națională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

f) valoarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

g) identificarea statului membru al contribuabilului relevant și a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

h) identificarea oricărei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil să fie afectată de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.

(20) Lipsa de reacție a A.N.A.F. cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validității sau tratamentul fiscal al respectivului aranjament.

(21) Schimbul automat de informații are loc în termen de o lună de la sfârșitul trimestrului în care au fost raportate informațiile prevăzute la alin. (19) . A.N.A.F. comunică, prin intermediul schimbului automat, primele informații până la data de 31 octombrie 2020.

(22) A.N.A.F. emite și publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor anexei nr. 4 .

Articolul 291⁵ — Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații raportate de Operatorii de platforme

(1) Operatorii de platforme cărora le revine obligația de raportare trebuie să îndeplinească procedurile de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 .

(2) În temeiul procedurilor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 , autoritatea competentă din România comunică, prin intermediul schimbului automat și în termenul prevăzut la alin. (5) , autorității competente a statului membru de rezidență al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul subsecțiunii D din secțiunea II a anexei nr. 5 , iar în cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, autorității competente a statului membru în care sunt situate bunurile imobile următoarele informații referitoare la fiecare Vânzător raportabil:

a) numele, adresa sediului social, NIF-ul și, dacă este cazul, numărul individual de identificare alocat în temeiul alin. (10) ale Operatorului de platformă care are obligația de raportare, precum și denumirea comercială/denumirile comerciale a(le) Platformei/Platformelor pentru care Operatorul de platformă care are obligația de raportare în cauză raportează informații;

b) prenumele și numele Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică și denumirea juridică a Vânzătorului raportabil care este o Entitate;

c) adresa principală;

d) orice NIF al Vânzătorului raportabil, inclusiv fiecare stat membru emitent, sau, în absența unui NIF, locul nașterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;

e) numărul de înregistrare în Registrul Comerțului al Vânzătorului raportabil care este o Entitate;

f) numărul de identificare în scopuri de TVA al Vânzătorului raportabil, dacă există;

g) data nașterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;

h) Numărul de identificare a contului financiar în care se plătește sau se creditează Contraprestația, în măsura în care acesta este disponibil pentru Operatorul de platformă care are obligația de raportare și dacă autoritatea competentă din statul membru de rezidență al Vânzătorului raportabil, în sensul subsecțiunii D din secțiunea II a anexei nr. 5 , nu a informat autoritățile competente din toate celelalte state membre că nu intenționează să utilizeze Numărul de identificare a contului financiar în acest scop;

i) în cazul în care este diferit de numele Vânzătorului raportabil, pe lângă Numărul de identificare a contului financiar, numele titularului contului financiar în care se plătește sau se creditează Contraprestația, în măsura în care Operatorul de platformă căruia îi revine obligația de raportare cunoaște acest nume, precum și orice alte informații de identificare financiară a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platformă care are obligația de raportare;

j) fiecare stat membru de rezidență al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul subsecțiunii D din secțiunea II a anexei nr. 5 ;

k) Contraprestația totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare și numărul de Activități relevante pentru care aceasta a fost plătită sau creditată;

l) orice onorarii, comisioane sau taxe reținute sau percepute de Operatorul de platforme care are obligația de raportare în fiecare trimestru al Perioadei de raportare.

m) identificatorul Serviciului de Identificare și statul membru emitent, în cazul în care Operatorul de Platformă care are obligația de raportare se bazează pe confirmarea directă a identității și a reședinței Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a Vânzătorului; în astfel de cazuri, nu este necesar să se comunice statului membru emitent al identificatorului Serviciului de Identificare informațiile menționate la lit. c)-g) .

(3) În cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, se comunică următoarele informații suplimentare:

a) adresa fiecărui Bun imobil listat, stabilită pe baza procedurii prevăzute în subsecțiunea E din secțiunea II a anexei nr. 5 și numărul cărții funciare respective sau echivalentul acestuia în temeiul dreptului intern al statului membru în care se află Bunul imobil respectiv, dacă este disponibil;

b) Contraprestația totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare și numărul de Activități relevante corespunzător fiecărui Bun imobil listat;

c) dacă este disponibil, numărul de zile pentru care a fost închiriat fiecare Bun imobil listat în timpul Perioadei de raportare și tipul fiecărui Bun imobil listat.

(4) În cazul în care un Operator de platformă care are obligația de raportare comunică informații incorecte sau incomplete, autoritatea competentă din România îi trimite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informațiile necesare astfel încât să își poată îndeplini obligația prevăzută la alin. (2) .

(5) Comunicarea în temeiul alin. (2) se efectuează prin intermediul formularului-tip prevăzut la art. 303 alin. (5) , în termen de două luni de la încheierea Perioadei de raportare aferente procedurilor de raportare aplicabile Operatorului de platformă care are obligația de raportare. Autoritatea competentă din România comunică primele informații, în temeiul alin. (2) , pentru Perioadele de raportare care încep la 1 ianuarie 2023.

(6) În cazul în care un Vânzător nu comunică informațiile prevăzute în secțiunea II din anexa nr. 5 nici după primirea a două atenționări transmise ulterior solicitării inițiale din partea Operatorului de platformă care are obligația de raportare, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea inițială, Operatorul de platformă care are obligația de raportare închide contul Vânzătorului și nu îi permite acestuia să se înregistreze din nou pe platformă sau reține plata Contraprestației către Vânzător atât timp cât Vânzătorul nu comunică informațiile solicitate.

(7) Operatorii de platforme care au obligația de raportare trebuie să păstreze evidența măsurilor întreprinse și orice informații pe care s-au bazat pentru efectuarea procedurii de diligență fiscală și a procedurilor de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 . Operatorii de platforme care au obligația de raportare păstrează aceste evidențe pentru o perioadă suficient de lungă și, în orice caz, pentru cel puțin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea Perioadei de Raportare la care se referă informațiile.

(8) În vederea verificării respectării de către Operatorii de platforme, care au obligația de raportare, a procedurii de diligență fiscală și a procedurilor de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 , Agenția Națională de Administrare Fiscală poate efectua verificări și controale în acest sens. Procedurile administrative și de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(9) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se elaborează proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Operatorul de platformă care are obligația de raportare în situațiile în care informațiile raportate sunt incomplete sau incorecte.

(10) Operatorul de platformă care are obligația de raportare, în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecțiunea A, secțiunea I din anexa nr. 5 , trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru în vederea respectării procedurilor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 . În cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A al secțiunii I din anexa nr. 5 solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare și notifică acest număr autorităților competente din toate statele membre prin mijloace electronice. Un Operator de platformă care are obligația de raportare poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintrun singur stat membru.

(11) Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de platformă care are obligația de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (15) numai dacă acesta furnizează garanții adecvate privind angajamentul său, respectiv declarații pe propria răspundere și garanții financiare, de a respecta cerințele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită. Procedura de aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(12) În cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10) , comunică autorității competente din România următoarele informații:

a) numele;

b) adresa poștală;

c) adresele electronice, inclusiv site-urile web;

d) orice NIF care i s-a emis Operatorului de platformă care are obligația de raportare;

e) o declarație cu informații privind identificarea Operatorului de platformă care are obligația de raportare în scopuri de TVA în Uniunea Europeană, în temeiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare;

f) statele membre în care Vânzătorii Raportabili sunt rezidenți în sensul subsecțiunii D, secțiunea II .

(13) După înregistrare, Operatorul de platformă informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (12) .

(14) Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare nu respectă obligația de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (15) , autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporționale și disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ț)-ff) și alin. (2) lit. k¹)-r) , pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorități ale statelor membre își coordonează acțiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanță, să împiedice Operatorul de platformă care are obligația de raportare să își desfășoare activitatea în cadrul Uniunii.

(15) Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecțiunea A, secțiunea I din anexa nr. 5 , nu respectă obligația de raportare prevăzută în anexa nr. 5 după două atenționări din partea autorității competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ț)-ff) și alin. (2) lit. k¹)-r) , aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10) . Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenționare.

(16) În situația prevăzută la alin. (14) autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.

(17) Furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice sunt obligați să oprească accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (16) .

(18) Atunci când Operatorul de platformă pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (16) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă în termen de 24 de ore de la notificare.

(19) Autoritatea competentă din România elimină din registrul central un Operator de platformă care are obligația de raportare în următoarele cazuri:

a) Operatorul de platformă informează autoritatea competentă din România că nu mai desfășoară nicio activitate în calitate de Operator de platformă;

b) în absența unei notificări în temeiul lit. a) , autoritatea competentă din România are motive să creadă că activitatea unui Operator de platformă a încetat;

c) Operatorul de platformă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 ;

d) autoritatea competentă din România a revocat înregistrarea în temeiul alin. (15) .

(20) Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia Europeană cu privire la orice Operator de platformă în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , care își începe activitatea de Operator de platformă fără să se înregistreze în conformitate cu prezenta subsecțiune.

(21) În cazul în care autoritatea competentă din România consideră un Operator de Platformă Exclus, în conformitate cu pct. 3 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , notifică acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, inclusiv orice modificări ulterioare.

(22) Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească prin intermediul unor acte de punere în aplicare dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii, în sensul pct. 7 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , sunt echivalente cu cele precizate în subsecțiunea B a secțiunii III din anexa nr. 5 .

(23) În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (22) , trimite Comisiei Europene o cerere motivată.

(24) La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informații suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23) .

Articolul 291⁶ — Domeniul de aplicare și condițiile pentru schimbul automat obligatoriu de informații raportate de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori

(1) Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să îndeplinească cerințele de raportare și procedurile de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6 . Formularul utilizat de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori pentru îndeplinirea cerințelor de raportare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(2) În temeiul cerințelor de raportare aplicabile și al procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6 , autoritatea competentă din România comunică informațiile menționate la alin. (3) aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2026, prin intermediul unui schimb automat și în termenul stabilit la alin. (5) , către autoritățile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu măsurile practice adoptate în temeiul art. 304 .

(3) Autoritatea competentă din România comunică următoarele informații cu privire la fiecare persoană care face obiectul raportării:

a) numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidență, după caz, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și, în cazul unei persoane fizice, data și locul nașterii fiecărui Utilizator care face obiectul raportării, iar în cazul oricărei entități care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunea III din anexa nr. 6 , este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidență, după caz, și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale entității, precum și numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidență, după caz, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii fiecărei persoane care face obiectul raportării, împreună cu rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare persoană care face obiectul raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra entității. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorități competente care utilizează un Serviciu de Identificare și se bazează pe confirmarea directă a identității și a rezidenței Persoanei care face obiectul raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a Persoanei care face obiectul raportării, informațiile ce se raportează de către autoritatea competentă cu privire la Persoana care face obiectul sunt: numele, identificatorul din Serviciul de Identificare și statul membru emitent, precum și rolul (rolurile) în virtutea căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entității;

b) numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) și, dacă este disponibil, numărul individual de identificare menționat la alin. (10) și Identificatorul global al entității juridice ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor;

c) pentru fiecare tip de Criptoactiv care face obiectul raportării și cu care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat Tranzacții care fac obiectul raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:

1. denumirea completă a tipului de Criptoactiv care face obiectul raportării;

2. suma brută agregată plătită, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul monedei fiduciare;

3. suma brută agregată încasată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul monedei fiduciare;

4. valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

5. valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

6. valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții de Plată cu Amănuntul care fac obiectul raportării;

7. valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri către Utilizatorul care face obiectul raportării care nu intră sub incidența pct. 2 și 4 ;

8. valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri din partea Utilizatorului care fac obiectul raportării care nu intră sub incidența pct. 3 , 5 și 6 ;

9. valoarea justă de piață agregată, precum și numărul agregat de unități de Transferuri efectuate de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor către adresele registrelor distribuite, menționate în Regulamentul (UE) 2023/1.114, despre care nu se știe că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituție financiară.

10. Suma plătită sau încasată prevăzută la lit. c) pct. 2 și 3 se raportează în moneda fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe monede fiduciare, sumele se comunică într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei tranzacții care face obiectul raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

11. Valoarea justă de piață prevăzută la lit. c) pct. 4-9 se determină și se comunică într-o singură monedă fiduciară, evaluată la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.

12. În cadrul informațiilor comunicate se specifică Moneda Fiduciară în care este raportată fiecare sumă.

(4) În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor comunică informații incorecte sau incomplete în ceea ce privește Utilizatorul său de Criptoactive, autoritatea competentă din România îi transmite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informațiile necesare, în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării, astfel încât să-și poată îndeplini obligația prevăzută la alin. (3) .

(5) Comunicarea în temeiul alin. (3) se efectuează prin intermediul formularului-tip electronic prevăzut la art. 303 alin. (5) , anual, în termen de 9 luni de la sfârșitul anului calendaristic sau a altei perioade de raportare adecvate la care se referă informațiile. Primele informații se comunică pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026.

(6) În cazul în care un Utilizator de Criptoactive nu furnizează informațiile prevăzute în secțiunea III din anexa nr. 6 nici după primirea a două atenționări transmise ulterior solicitării inițiale din partea Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea inițială, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi permite Utilizatorului de Criptoactive să efectueze Tranzacții de Schimb.

(7) Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să păstreze evidența măsurilor întreprinse și a oricăror informații pe care s-au bazat în îndeplinirea procedurilor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6 . Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori păstrează aceste evidențe pentru o perioadă suficient de lungă și, în orice caz, pentru cel puțin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea perioadei în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are obligația de a raporta informațiile în cazul în care informațiile fac obiectul obligației de raportare conform secțiunii II din anexa nr. 6 .

(8) În vederea verificării respectării de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a procedurilor de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6 , Agenția Națională de Administrare Fiscală poate efectua verificări și controale în acest sens. Procedurile administrative și de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(9) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în situațiile în care informațiile raportate sunt incorecte sau incomplete.

(10) Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6 , trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru, determinată în conformitate cu secțiunea I subsecțiunea A pct. 2 lit. a) , b) , c) sau d) sau subsecțiunea B din anexa nr. 6 , înainte de sfârșitul perioadei în care trebuie să raporteze informațiile prevăzute la secțiunea II subsecțiunea B din anexa nr. 6 , în vederea respectării procedurilor de raportare prevăzute la alin. (1) . În cazul în care Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6 , solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare și notifică acest număr autorităților competente din toate statele membre prin mijloace electronice. Un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru. Fără a aduce atingere, un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit în secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6 , nu se înregistrează la autoritatea competentă a unui stat membru în care Operatorul de Criptoactive respectiv nu are obligația de a îndeplini cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în temeiul secțiunii I subsecțiunile C , D , E , F , G sau H din anexa nr. 6 , în temeiul faptului că cerințele respective sunt îndeplinite de către Operatorul de Criptoactive respectiv în orice alt stat membru.

(11) Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (17) numai dacă acesta furnizează garanții adecvate privind angajamentul său, respectiv declarații pe propria răspundere și garanții financiare, de a respecta cerințele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită.

(12) Prevederile alin. (10) nu se aplică Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori definiți conform secțiunii IV subsecțiunea B pct. 1 din anexa nr. 6 .

(13) Autoritatea competentă care acordă autorizația Furnizorilor de Servicii de Criptoactive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1.114 comunică, în mod regulat și cel târziu până la data de 31 decembrie a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare, A.N.A.F. o listă a tuturor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive autorizați.

(14) În cazul în care Operatorul de Criptoactive care are obligația de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10) , comunică autorității competente din România următoarele informații:

a) numele;

b) adresa poștală;

c) adresele electronice, inclusiv site-urile web;

d) orice NIF care s-a emis Operatorului de Criptoactive;

e) statele membre în care Utilizatorii care fac obiectul Raportării sunt rezidenți în sensul secțiunii III subsecțiunile A și B din anexa nr. 6 ;

f) orice Jurisdicție Calificată din afara Uniunii Europene menționată la secțiunea I subsecțiunile C , D , E , F sau H din anexa nr. 6 .

(15) După înregistrare, Operatorul de Criptoactive informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (14) .

(16) Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de Criptoactive, în sensul secțiunii IV subsecțiunii B pct. 2 din anexa nr. 6 , care are utilizatori care fac obiectul Raportării rezidenți în Uniune fără să fie înregistrat în conformitate cu prezentul articol.

(17) Dacă un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare nu respectă obligația de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (18) , autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporționale și disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. nn) și alin. (2) lit. v) , pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorități ale statelor membre își coordonează acțiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanță, să împiedice Operatorul de Criptoactive care are obligația de raportare să își desfășoare activitatea în cadrul Uniunii Europene.

(18) Dacă un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare în sensul secțiunii II subsecțiunea B din anexa nr. 6 nu respectă obligația de raportare prevăzută în anexa nr. 6 , după două atenționări din partea autorității competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) și (2) , aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10) . Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenționare.

(19) În situația prevăzută la alin. (17) , Autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicația Operatorului de Criptoactive care are obligația de raportare în sensul subsecțiunii B a secțiunii II din anexa nr. 6 , până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.

(20) Furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice sunt obligați să oprească accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de criptoactive care are obligația de raportare în sensul subsecțiunii B a secțiunii II din anexa nr. 6, în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (19) .

(21) Atunci când Operatorul de criptoactive pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (19) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de criptoactive în termen de 24 de ore de la notificare.

(22) Autoritatea competentă din România elimină un Operator de Criptoactive din registrul Operatorilor de Criptoactive în următoarele cazuri:

a) Operatorul de Criptoactive informează autoritatea competentă din România cu privire la faptul că nu mai are Utilizatori care fac obiectul Raportării în Uniunea Europeană;

b) în absența unei notificări conform lit. a) există motive pentru a presupune că activitatea Operatorului de Criptoactive a încetat;

c) Operatorul de Criptoactive nu mai îndeplinește condițiile prevăzute în secțiunea IV subsecțiunea B pct. 2 din anexa nr. 6 ;

d) autoritatea competentă din România a revocat înregistrarea în temeiul alin. (17) .

(23) Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii Europene corespund celor indicate în secțiunea II punctul B din anexa nr. 6 , în sensul secțiunii IV subsecțiunea F pct. 5 din aceeași anexă .

(24) În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (23) trimite Comisiei Europene o cerere motivată.

(25) La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informații suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23) .

(26) A.N.A.F. emite și publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la anexa nr. 6 , cu luarea în considerare a comentariilor la Cadrul de raportare privind criptoactivele publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Articolul 291⁷ — Formatul pentru depunerea declarațiilor și schimbul de informații cu privire la Declarațiile informative privind impozitul suplimentar în temeiul art. 48 din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare

(1) Entitatea Constitutivă care depune declarația din cadrul unui Grup de Întreprinderi Multinaționale, precum și Societatea-Mamă care deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei Asocieri în Participație sau ale unei filiale a unei Asocieri în Participație care face obiectul unui Impozit Suplimentar Național Calificat într-un alt stat membru din cadrul unui Grup Național de Mari Dimensiuni, în conformitate cu prevederile secțiunii III din anexa nr. 7, trebuie să utilizeze modelul standard în vederea îndeplinirii obligațiilor de declarare în temeiul art. 48 din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Autoritatea competentă din România care a primit Declarația informativă privind impozitul suplimentar depusă de Societatea-Mamă Finală sau de Entitatea Desemnată care depune declarația, astfel cum se menționează la art. 48 alin. (3) din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare, comunică prin intermediul schimbului automat și în conformitate cu următoarea abordare în materie de diseminare următoarele:

a) Secțiunea generală din Declarația informativă privind impozitul suplimentar către Statul membru de punere în aplicare în care sunt situate Societatea-Mamă Finală sau Entitățile Constitutive ale Grupului de Întreprinderi Multinaționale;

b) Secțiunea generală din Declarația informativă privind impozitul suplimentar, cu excepția sintezei generale a informațiilor din secțiunea 1.4 din cadrul acesteia, către statele membre care aplică doar un Impozit Suplimentar Național Calificat și:

1. în care sunt situate Entitățile Constitutive ale Grupului de Întreprinderi Multinaționale;

2. în care este situată o Asociere în Participație sau un membru al unui grup de Asocieri în Participație ale Grupului de Întreprinderi Multinaționale, dacă Impozitul Suplimentar Național Calificat este impus Asocierilor în Participație din statele membre respective;

3. dacă, în statele membre respective, Impozitul Suplimentar Național Calificat este impus unei Entități Constitutive Apatride sau unei Asocieri în Participație Apatride a Grupului de Întreprinderi Multinaționale;

c) una sau mai multe Secțiuni Jurisdicționale din Declarația informativă privind impozitul suplimentar către statele membre care au drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2.523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune, inclusiv dreptul de a aplica Impozitul Suplimentar Național Calificat, în cazul statelor membre vizate de respectivele Secțiuni Jurisdicționale.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. c) , autoritatea competentă din România pune la dispoziție jurisdicțiilor care aplică regula profiturilor subimpozitate, denumită în continuare UTPR, cu un procent alocat în temeiul UTPR egal cu zero, doar partea din Declarația informativă privind impozitul suplimentar care conține informații privind atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR în ceea ce privește jurisdicția respectivă, aceste informații fiind în concordanță cu un extras din secțiunea 3.4.3 din Declarația informativă privind impozitul suplimentar. Statului membru de punere în aplicare în care este situată Societatea-Mamă Finală i se pun la dispoziție toate Secțiunile Jurisdicționale.

(4) Autoritatea competentă din România comunică Declarația informativă privind impozitul suplimentar primită în temeiul alin. (2) în termen de cel mult 90 de zile de la termenul de depunere pentru Anul fiscal de raportare.

(5) În cazul în care autoritatea competentă din România primește Declarația informativă privind impozitul suplimentar după termenul de depunere, aceasta comunică respectiva declarație în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii.

(6) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și pentru Grupurile Naționale de Mari Dimensiuni a căror Societate-Mamă deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei Asocieri în Participație sau ale unei filiale a unei Asocieri în Participație care face obiectul unui Impozit Suplimentar Național Calificat într-un alt stat membru, în conformitate cu prevederile secțiunii III din anexa nr. 7 .

Articolul 291⁸ — Primul An fiscal de raportare și comunicarea de informații în temeiul art. 291^7

(1) Primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291⁷ este primul an fiscal care începe de la 31 decembrie 2023.

(2) Pentru statele membre care au optat să nu aplice regula de includere a veniturilor, denumită în continuare IIR, și UTPR în temeiul art. 50 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523, primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România trebuie să comunice informații în temeiul art. 291⁷ este primul an fiscal de după încheierea perioadei unei astfel de opțiuni a respectivelor state membre.

(3) Prin excepție de la alin. (2) , pentru statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul art. 50 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523 și care au optat să aplice un Impozit Suplimentar Național Calificat în temeiul art. 11 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523, primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291⁷ este primul an fiscal în care respectivele state membre aplică Impozitul Suplimentar Național Calificat.

(4) Autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291⁷ cu privire la primul An fiscal de raportare la cel mult 180 de zile de la termenul de depunere prevăzut la art. 48 alin. (9) din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare.

(5) Autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291⁷ pentru prima dată cel mai devreme la 1 decembrie 2026.

Articolul 291⁹ — Colaborarea în ceea ce privește corecțiile, respectarea și aplicarea normelor în legătură cu Declarațiile informative privind impozitul suplimentar

(1) În cazul în care autoritatea competentă din România are motive să creadă că informațiile, comunicate în temeiul art. 291⁷ , din Declarația informativă privind impozitul suplimentar depusă de o Societate-Mamă Finală sau de o Entitate Desemnată care depune declarația situată în jurisdicția altui stat membru necesită corectarea unor erori evidente, aceasta transmite o notificare, fără întârzieri nejustificate, autorității competente a celuilalt stat membru.

(2) În cazul în care autoritatea competentă din România este notificată și este de acord că informațiile din Declarația informativă privind Impozitul suplimentar necesită corecții, aceasta ia, fără întârzieri nejustificate, măsuri adecvate pentru a obține o Declarație informativă privind impozitul suplimentar corectată din partea Societății-Mamă Finale sau a Entității Desemnate care depune declarația.

(3) Autoritatea competentă din România notificată comunică, fără întârzieri nejustificate, Declarația informativă privind impozitul suplimentar corectată tuturor autorităților competente pentru care informațiile respective fac obiectul schimbului, în conformitate cu prevederile art. 291⁷ și cu anexa nr. 7 .

(4) Când autoritatea competentă din România primește o notificare din partea uneia sau mai multor Entități Constitutive care sunt situate în România, conform art. 48 alin. (4) din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare, dar informațiile nu au fost comunicate în termenele specificate la art. 291⁷ alin. (4) sau la art. 291⁸ alin. (4) și (5) , autoritatea competentă din România notifică, fără întârzieri nejustificate, celeilalte autorități competente faptul că informațiile nu au fost primite.

(5) Autoritatea competentă din România este notificată de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru că informațiile din Declarația informativă privind impozitul suplimentar nu au fost comunicate în termenele specificate la art. 8ae alin. (3) sau la art. 27d alin. (3) și (4) din Directiva (UE) 2025/872 a Consiliului din 14 aprilie 2025 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, după ce una sau mai multe Entități Constitutive care sunt situate în statul membru respectiv au notificat că Declarația informativă privind impozitul suplimentar pentru respectivele Entități Constitutive trebuia să fie depusă de Societatea-Mamă Finală sau de Entitatea Desemnată care depune declarația situată în România. În această situație, autoritatea competentă din România notifică Societatea-Mamă Finală sau Entitatea Desemnată din România care are obligația să depună Declarația informativă privind impozitul suplimentar că trebuie să transmită această Declarație în termen de 90 de zile, de la data comunicării notificării.

(6) Autoritatea competentă din România notificată conform alin. (5) stabilește, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care Declarația privind impozitul suplimentar în cauză nu a fost comunicată și informează autoritatea competentă din celălalt stat membru în termen de 30 de zile de la primirea notificării, indicând inclusiv data preconizată a schimbului de informații referitor la declarația respectivă, dacă este cazul.

(7) Autoritatea competentă din România comunică informațiile din Declarația informativă privind impozitul suplimentar, depusă de Societatea-Mamă Finală sau de o Entitatea Desemnată care are sediul în România, către autoritatea competentă care a transmis notificarea, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.

Paragraful §3. — Schimbul spontan de informații

Articolul 292 — Sfera de aplicare și condițiile schimbului spontan de informații

(1) Autoritatea competentă din România comunică autorității competente din orice alt stat membru interesat informațiile prevăzute la art. 284 alin. (1) , în oricare dintre următoarele situații:

a) autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;

b) o persoană impozabilă obține o reducere sau o scutire de impozit în România, care ar putea determina o mărire a impozitului ori o obligație de plată a impozitului într-un alt stat membru;

c) afacerile între o persoană impozabilă din România și o persoană impozabilă din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe țări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului în România ori în celălalt stat membru sau în amândouă;

d) autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;

e) informațiile transmise unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obținerea unor informații care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.

(2) Autoritatea competentă din România poate să comunice, prin schimb spontan, autorităților competente din celelalte state membre orice informații de care are cunoștință și care pot fi utile acestora.

Articolul 293 — Termene pentru schimbul spontan de informații

(1) Autoritatea competentă din România căreia i se pun la dispoziție informațiile prevăzute la art. 292 alin. (1) transmite informațiile respective autorității competente a oricărui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data la care informațiile au fost puse la dispoziție.

(2) Autoritatea competentă din România căreia i se comunică informațiile în temeiul art. 292 confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informații autorității competente care le-a furnizat, fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.

Secțiunea a 3-a — Alte forme de cooperare administrativă

Paragraful §1. — Prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative

Articolul 294 — Sfera de aplicare și condiții

(1) În scopul realizării schimbului de informații prevăzut la art. 284 alin. (1) , autoritatea solicitantă a unui stat membru poate cere autorității solicitate a unui alt stat membru ca, în conformitate cu normele procedurale prevăzute de cea din urmă, funcționarii autorizați de cea dintâi:

a) să fie prezenți în birourile în care își desfășoară activitatea autoritățile administrative ale statului membru solicitat;

b) să fie prezenți în timpul anchetelor administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;

c) să participe la anchetele administrative desfășurate de statul membru solicitat prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, după caz.

(2) Autoritatea solicitată răspunde la cererea prevăzută la alin. (1) în termen de 60 de zile de la primirea acesteia pentru ași da acordul sau a-și comunica refuzul motivat autorității solicitante. În cazul în care informațiile solicitate sunt incluse în documente la care funcționarii autorității solicitate au acces, funcționarii autorității solicitante primesc copii ale acestor documente.

(3) În cazul în care funcționarii autorității solicitante sunt prezenți în timpul anchetelor administrative sau participă la anchetele administrative prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, aceștia pot să intervieveze persoane și să examineze evidențe, sub rezerva normelor procedurale stabilite de autoritatea solicitată. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta măsurile de control luate de funcționarii autorității solicitante este tratat de către autoritatea solicitată drept un refuz împotriva propriilor săi funcționari.

(4) Funcționarii împuterniciți de autoritatea solicitantă prezenți în România potrivit alin. (1) trebuie să fie în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea și calitatea oficială.

Paragraful §2. — Cooperarea administrativă prin efectuarea de controale simultane

Articolul 295 — Controale simultane

(1) În cazul în care România convine cu unul sau mai multe state membre să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane care prezintă un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informațiile astfel obținute, sunt aplicabile prevederile alin. (2)-(4) .

(2) Autoritatea competentă din România identifică în mod independent persoanele pentru care intenționează să propună un control simultan. Ea notifică autorităților competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan și indică motivele acestei alegeri, precum și perioada în care trebuie efectuate aceste controale.

(3) Autoritatea competentă din România decide dacă dorește să participe la controalele simultane și confirmă autorității competente care a propus controlul simultan acordul său sau îi comunică refuzul său motivat în termen de 60 de zile de la primirea propunerii.

(4) Autoritatea competentă din România desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea și coordonarea operațiunii de control.

Articolul 295¹ — Controale comune

(1) Autoritatea solicitantă dintr-unul sau mai multe state membre poate cere autorității solicitate din unul sau mai multe state membre să desfășoare un control comun într-un mod coordonat, convenit în prealabil, inclusiv în ceea ce privește regimul lingvistic.

(2) Autoritatea solicitată din România răspunde la cererea de efectuare a controlului comun în termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Autoritatea solicitată din România poate respinge o cerere de efectuare a unui control comun din partea unei autorități solicitante dintr-un stat membru din motive justificate.

(3) Atunci când controlul are loc pe teritoriul României, acesta se desfășoară în conformitate cu normele legale în vigoare. În acest caz, autoritatea solicitată din România desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea și coordonarea operațiunii de control.

(4) Drepturile și obligațiile funcționarilor desemnați de statele membre care participă la controlul comun desfășurat pe teritoriul României se stabilesc în conformitate cu normele legale în vigoare, fără a depăși sfera competențelor care le sunt conferite în temeiul legislației propriului stat membru.

(5) Drepturile și obligațiile funcționarilor, desemnați de autoritatea competentă din România, care participă la un control comun desfășurat pe teritoriul altui stat membru sunt cele prevăzute de dreptul intern al statului membru respectiv, cu condiția ca aceștia să nu exercite nicio competență care ar depăși sfera competențelor care le sunt conferite în temeiul normelor legale în vigoare din România.

(6) Fără a aduce atingere alin. (1)-(5) , atunci când controlul comun se desfășoară pe teritoriul României:

a) funcționarii desemnați de alte state membre care participă la activitățile controlului comun pot intervieva persoane și examina evidențe împreună cu funcționarii publici ai autorității solicitate din România, cu respectarea normelor legale în vigoare;

b) probele colectate în timpul activităților controlului comun sunt evaluate în conformitate cu normele legale în vigoare, inclusiv în ceea ce privește admisibilitatea lor, precum și în ceea ce privește eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac; și

c) persoana sau persoanele care fac obiectul unui control comun sau care sunt afectate de acesta beneficiază de aceleași drepturi și au aceleași obligații ca în cazul unui control la care ar participa numai funcționarii publici din România, inclusiv în cursul unor eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac.

(7) Atunci când autoritatea competentă din România și autoritatea competentă din unul sau mai multe state membre desfășoară un control comun, acestea convin asupra faptelor și circumstanțelor relevante și ajung la un acord privind situația fiscală a persoanei sau a persoanelor controlate pe baza rezultatelor controlului comun. Constatările controlului comun sunt incluse într-un raport final.

(8) Aspectele asupra cărora autoritățile competente convin sunt reflectate în raportul final și sunt luate în considerare în cadrul instrumentelor relevante emise de autoritatea competentă din România.

(9) Sub rezerva alin. (7) și (8) , acțiunile întreprinse în urma unui control comun, de autoritatea competentă din România sau de către funcționarii desemnați să participe la controlul comun, precum și orice alte proceduri, cum ar fi o decizie a autorității fiscale, o procedură privind o cale de atac sau soluționarea aferentă, se desfășoară conform normelor legale în vigoare.

(10) Persoana sau persoanele supuse unui control comun sunt informate de autoritatea competentă din România cu privire la rezultatul controlului comun, primind inclusiv o copie a raportului final, în termen de 60 de zile de la data emiterii raportului final.

Paragraful §3. — Notificări administrative

Articolul 296 — Cereri de notificare

(1) La cererea autorității competente a unui stat membru, autoritatea competentă din România comunică destinatarului, potrivit art. 47 , toate actele și deciziile emise de autoritățile administrative ale statului membru solicitant și care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislației privind taxele și impozitele reglementate de prezentul capitol.

(2) Cererile de notificare precizează obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificat(ă) și indică numele și adresa destinatarului, precum și orice alte informații care pot facilita identificarea acestuia.

(3) Autoritatea solicitată din România informează de îndată autoritatea solicitantă din alt stat membru cu privire la răspunsul său la cererea respectivă și îi comunică, în special, data la care actul sau decizia a fost notificat(ă) destinatarului.

(4) Autoritatea solicitantă din România formulează o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să efectueze notificarea potrivit normelor care reglementează notificarea instrumentelor în cauză în România sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultăți disproporționate. Autoritatea competentă din România poate transmite orice document, prin scrisoare recomandată sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță, în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.

Paragraful §4. — Rezultatul utilizării informațiilor

Articolul 297 — Condiții

(1) În cazul în care autoritatea competentă din România furnizează informații în temeiul art. 288 sau art. 292 , aceasta poate solicita autorității competente care primește informațiile să transmită rezultatul utilizării informațiilor primite. În cazul în care i se solicită un asemenea răspuns, autoritatea competentă din România care a primit informațiile transmite autorității competente care a furnizat informațiile rezultatul utilizării informațiilor, fără a aduce atingere normelor privind secretul fiscal și protecția datelor, aplicabile în România, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 luni de la momentul în care se cunoaște rezultatul utilizării informațiilor solicitate.

(2) Autoritatea competentă din România transmite anual celorlalte state membre rezultatul utilizării informațiilor ce fac obiectul schimbului automat de informații, potrivit măsurilor practice convenite bilateral.

Paragraful §5. — Schimbul de experiență și de bune practici

Articolul 298 — Sfera de aplicare și condiții

(1) Împreună cu Comisia Europeană și celelalte state membre, autoritatea competentă din România examinează și evaluează cooperarea administrativă prevăzută de prezentul capitol și fac schimb de experiență în scopul îmbunătățirii acestei cooperări și, dacă este cazul, al elaborării unor norme în domeniile respective.

(2) Alături de Comisia Europeană și celelalte state membre, autoritatea competentă din România poate elabora orientări cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici și schimbul de experiență.

Secțiunea a 4-a — Condiții aplicabile cooperării administrative

Articolul 299 — Transmiterea de informații și documente

(1) Informațiile comunicate între România și alte state membre potrivit prezentului capitol intră sub incidența secretului profesional și se bucură de protecția conferită informațiilor de acest tip în temeiul legislației din România. Astfel de informații pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea și aplicarea legislației din România referitoare la taxele și impozitele prevăzute la art. 285 , la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale și la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Aceste informații pot fi utilizate, de asemenea, pentru stabilirea și recuperarea altor taxe și impozite prevăzute la art. 311 sau pentru stabilirea și recuperarea contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială. De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare și administrative care pot implica sancțiuni, inițiate ca urmare a încălcării legislației fiscale, fără a aduce atingere normelor și dispozițiilor generale care reglementează drepturile făptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum și ale martorilor în cadrul acestor proceduri.

(2) Informațiile și documentele primite de România potrivit prezentului capitol pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1) , cu permisiunea autorității competente a statului membru care comunică informații potrivit prezentului capitol și numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul legislației din România. O astfel de permisiune se acordă de România dacă informațiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în România.

(2¹) Autoritatea competentă din România poate comunica autorităților competente din toate celelalte state membre o listă cu scopurile pentru care se pot utiliza informațiile și documentele, în afară de cele prevăzute la alin. (1) , în conformitate cu legislația din România. Autoritatea competentă din orice alt stat membru poate utiliza informațiile transmise de autoritatea competentă din România pentru oricare dintre aceste scopuri, fără a mai fi necesară permisiunea prevăzută la alin. (2) .

(2²) Atunci când autoritatea competentă din România primește informații și documente, aceasta le poate utiliza fără permisiunea prevăzută la alin. (2) pentru oricare dintre scopurile enumerate într-o listă comunicată de către statul membru care transmite informațiile.

(2³) Autoritatea competentă din România poate să utilizeze informațiile și documentele primite fără permisiunea menționată la alin. (2) în orice scop care face obiectul unui act întemeiat pe art. 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și să le comunice în acest scop autorității competente responsabile cu măsurile restrictive din statul membru în cauză.

(3) Dacă autoritatea competentă din România consideră că informațiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile prevăzute la alin. (1) , autorității competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiția ca această partajare să respecte normele și procedurile prevăzute de prezentul capitol. Autoritatea competentă din România informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informațiile cu privire la intenția sa de a partaja informațiile respective unui stat membru terț. În situația în care România este stat membru din care provin informațiile, aceasta se poate opune partajării informațiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care dorește să transmită informațiile.

(4) Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informațiile transmise în temeiul alin. (3) poate fi acordată numai de către autoritatea competentă din România.

(5) Informațiile, rapoartele, declarațiile și orice alte documente, precum și copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obținute de autoritatea solicitată din alt stat membru și comunicate autorității solicitante din România în temeiul prezentului capitol, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente din România, în același mod ca informațiile, rapoartele, declarațiile și orice alte documente similare furnizate de o autoritate din România.

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (1)-(4) , informațiile comunicate de statele membre între ele în temeiul art. 291³ sunt utilizate în scopul evaluării riscurilor de nivel înalt aferente prețurilor de transfer și a riscurilor aferente erodării bazei impozabile și transferului profiturilor, inclusiv al evaluării riscului de neconformare de către membrii grupului de întreprinderi multinaționale la normele aplicabile în materie de prețuri de transfer și, după caz, în scopul analizelor economice și statistice.

(7) Ajustarea prețurilor de transfer de către autoritățile fiscale din statul membru destinatar nu se bazează pe informațiile care fac obiectul schimbului în temeiul art. 291³ .

(8) Autoritatea competentă din România poate utiliza informațiile primite, în temeiul art. 291³ , de la celelalte autorități competente din statele membre, ca bază pentru efectuarea de cercetări suplimentare ale acordurilor prealabile privind prețul de transfer prevăzute la art. 52 , ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale altor aspecte de natură fiscală în cursul unui control fiscal și pot fi făcute ajustări corespunzătoare ale venitului impozabil al entității constitutive.

Articolul 300 — Limite

(1) Autoritatea solicitată din România furnizează autorității solicitante dintr-un alt stat membru informațiile prevăzute la art. 288 , cu condiția ca autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele uzuale de informații pe care le-ar fi putut utiliza în această situație pentru a obține informațiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit. Autoritatea solicitantă din România solicită informațiile prevăzute la art. 288 autorității solicitate din alt stat membru numai în situația în care au fost epuizate sursele uzuale de informații pe care le-ar fi putut utiliza în această situație pentru a obține informațiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit.

(2) Prezentul capitol nu impune României obligația de a efectua anchete sau de a comunica informații, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obținerea informațiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrară legislației din România.

(3) Autoritatea competentă din România poate refuza să furnizeze informații, în cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive juridice, să furnizeze informații similare.

(4) Furnizarea de informații poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

(5) Autoritatea solicitată din România comunică autorității solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a răspunde la cererea de informații.

Articolul 301 — Obligații

(1) În cazul în care un stat membru solicită informații în temeiul prezentului capitol, România recurge la mecanismul său de colectare de informații pentru a obține informațiile solicitate, chiar dacă acestea nu îi sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Această obligație nu aduce atingere art. 300 alin. (2)-(4) , ale căror dispoziții nu pot fi în niciun caz interpretate în sensul autorizării României să refuze furnizarea informațiilor pentru motivul că acestea nu prezintă un interes național.

(2) Prevederile art. 300 alin. (2) și (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca permițând autorității solicitate din România să refuze furnizarea de informații pentru motivul că aceste informații sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de o persoană desemnată sau care acționează în calitate de agent ori de administrator sau că informațiile respective se referă la participațiile la capitalul unei persoane.

(3) Fără a aduce atingere alin. (2) , România poate refuza transmiterea informațiilor solicitate în cazul în care aceste informații se referă la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informații ar fi putut fi refuzată în temeiul art. 8 alin. (1) din Directiva 77/799/CEE din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare, dacă ar fi fost solicitate înainte de data de 11 martie 2011.

(4) Autoritatea competentă din România elaborează proceduri interne în vederea instituirii unui mecanism eficace prin care se garantează utilizarea și valorificarea informațiilor obținute în urma raportării sau a schimbului de informații prevăzute la art. 291-291⁷ .

Articolul 302 — Lărgirea cooperării extinse oferite unei țări terțe

În cazul în care România oferă unei țări terțe o cooperare mai extinsă decât cea prevăzută de prezentul capitol, România nu poate refuza o astfel de cooperare extinsă cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc să inițieze o astfel de cooperare extinsă reciprocă cu România.

Articolul 303 — Formulare-tip și formate electronice

(1) Cererile de informații și de anchete administrative formulate potrivit art. 288 și răspunsurile aferente, confirmările de primire, cererile de informații generale suplimentare și declarațiile de incapacitate sau de refuz formulate în temeiul art. 290 se trimit, în măsura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 și 10 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie. Formularele-tip pot fi însoțite de rapoarte, declarații sau orice alte documente, precum și de copii certificate ori de extrase din acestea.

(2) Formularul-tip prevăzut la alin. (1) include cel puțin următoarele informații care trebuie furnizate de către autoritatea solicitantă:

a) identitatea persoanei care face obiectul examinării sau al anchetei și, în cazul cererilor referitoare la grupuri, astfel cum sunt prevăzute la art. 288¹ alin. (3) , o descriere detaliată a grupului;

b) scopul fiscal pentru care se solicită informația.

(3) În măsura în care se cunosc și în acord cu evoluțiile internaționale, autoritatea solicitantă din România poate furniza numele și adresa oricărei persoane despre care se crede că deține informațiile solicitate, precum și orice element care poate facilita colectarea de informații de către autoritatea solicitată din alt stat membru.

(4) Informațiile comunicate în mod spontan și confirmarea primirii acestora, prevăzute la art. 292 și, respectiv, la art. 293 , cererile de notificări administrative prevăzute la art. 296 , rezultatul utilizării informațiilor prevăzut la art. 297 și comunicările prevăzute la art. 299 alin. (2) și (3) și la art. 307 alin. (2) , se transmit prin intermediul formularelor-tip adoptate de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(5) Schimbul automat obligatoriu de informații prevăzut la art. 291 , art. 291⁵ și art. 291⁷ se efectuează utilizând un format electronic standardizat elaborat pentru facilitarea unui astfel de schimb automat de informații, adoptat de Comisia Europeană în conformitate cu procedura prevăzută la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(5¹) Autoritatea competentă din România comunică informațiile în temeiul art. 291⁷ alin. (2)-(5) prin intermediul formatului electronic standardizat prevăzut la art. 303 alin. (5) .

(6) Schimbul automat de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer în temeiul art. 291¹ se efectuează utilizând formularul-tip adoptat de Comisia Europeană.

(6¹) Schimbul automat de informații privind criptoactivele care fac obiectul raportării în temeiul art. 291⁶ se efectuează utilizând formularul-tip electronic stabilit de Comisia Europeană.

(7) A.N.A.F. comunică informațiile prevăzute la art. 291¹ , 291³ , 291⁴ și 291⁶ în limba română. În funcție de regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeană, în temeiul art. 20 alin. (5) primul paragraf din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/881 din 25 mai 2016 și, respectiv, Directiva (UE) 2018/822 din 25 mai 2018 și, respectiv, Directiva (UE) 2023/2.226 din 17 octombrie 2023, A.N.A.F. comunică elementele esențiale ale informațiilor respective și într-o altă limbă oficială a Uniunii Europene.

(8) Schimbul de informații automat cu privire la raportul pentru fiecare țară în parte în conformitate cu prevederile art. 291³ se efectuează utilizând formularul-tip aprobat prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Articolul 304 — Măsuri practice

(1) Informațiile comunicate în temeiul prezentului capitol se furnizează, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, utilizând rețeaua CCN.

(2) În situația în care Comisia Europeană efectuează orice adaptare a rețelei CCN, România este responsabilă să efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesară pentru a permite schimbul de informații de acest tip prin intermediul rețelei CCN și să asigure securitatea sistemelor sale. Autoritatea competentă din România notifică fiecărei persoane care face obiectul raportării încălcarea securității datelor sale atunci când respectiva încălcare este de natură să afecteze în mod negativ protecția datelor cu caracter personal sau a vieții private a persoanei în cauză. România renunță la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului capitol, exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite experților.

(3) Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, și documentele anexate pot fi redactate în orice limbă aleasă de comun acord de autoritatea solicitată și autoritatea solicitantă. Cererile respective sunt însoțite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru al autorității solicitate numai în situații speciale, când autoritatea solicitată motivează cererea de traducere.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , informațiile comunicate în temeiul art. 291³ alin. (2) se furnizează exclusiv prin mijloace electronice utilizând rețeaua CCN.

(4¹) Informațiile comunicate în temeiul art. 291¹ alin. (1) și (2) , art. 291⁴ alin. (18) și (19) și art. 291⁶ alin. (2) și (3) se furnizează în conformitate cu alin. (1) .

(5) Autoritatea competentă din România are acces la interfața centrală securizată dezvoltată de Comisia Europeană în temeiul art. 21 alin. (7) din Directiva 2011/16/UE.

Articolul 305 — Obligații speciale

Autoritatea competentă din România dispune toate măsurile necesare pentru:

a) a asigura o coordonare internă eficace a măsurilor de organizare prevăzute la art. 287;

b) a stabili o cooperare directă cu autoritățile celorlalte state membre, prevăzute la art. 287;

c) a asigura buna funcționare a sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul capitol.

d) a păstra evidențele informațiilor primite prin intermediul schimbului automat de informații în temeiul art. 291-291⁷ , pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară, dar în orice caz nu mai puțin de cinci ani de la data primirii lor.

Articolul 305¹

(1) Autoritatea competentă din România se asigură că unei entități raportoare i se permite să obțină confirmarea prin mijloace electronice a valabilității informațiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informații în temeiul art. 291-291⁷ . Confirmarea informațiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menționate la art. 291 alin. (1) și (4) , art. 291¹ alin. (8) , art. 291³ alin. (3) , art. 291⁴ alin. (19) , art. 291⁵ alin. (2) , art. 291⁶ alin. (3) și la art. 291⁷ alin. (2) .

(2) Autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune ca NIF al persoanelor sau entităților raportate, emis de statul membru de rezidență, să fie raportat de entitatea raportoare sau de persoana raportoare și să fie comunicat acesteia atunci când se impune.

(3) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2030 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligația ca NIF al rezidenților emis de statul membru de rezidență să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce privește informațiile menționate la art. 291 alin. (1) lit. a) , b) și d) , în măsura în care aceste informații se referă la categorii de venituri și de capital cu privire la care ar fi fost comunicate informații chiar dacă NIF nu ar fi fost disponibil.

(4) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligația ca NIF al persoanelor și entităților emise de statul membru de rezidență să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce privește informațiile menționate la art. 291¹ alin. (8) lit. a) și k) , precum și al persoanelor și entităților raportate în ceea ce privește informațiile menționate la art. 291³ alin. (3) lit. b) și la art. 291⁴ alin. (19) lit. h) .

(5) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România include, în cazul în care a fost obținut, NIF al persoanelor și entităților emis de statul membru de rezidență, în comunicarea informațiilor menționate la art. 291¹ alin. (8) lit. a) și k) , precum și al persoanelor și entităților raportate în comunicarea informațiilor menționate la art. 291³ alin. (3) lit. b) și la art. 291⁴ alin. (19) lit. h) .

(6) Procedurile administrative corespunzătoare ducerii la îndeplinire a prevederilor alin. (3)-(5) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Secțiunea a 5-a — Relațiile cu Comisia Europeană

Articolul 306 — Evaluare

(1) Autoritatea competentă din România examinează și evaluează funcționarea sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul capitol.

(2) Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene orice informații pertinente necesare pentru evaluarea eficacității cooperării administrative prevăzute de prezentul capitol în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale.

(3) Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacității cooperării administrative prevăzute de prezentul capitol, inclusiv în scopul combaterii evaziunii fiscale și al evitării obligațiilor fiscale, precum și rezultatele practice obținute, utilizând formularul și condițiile de transmitere adoptate de către Comisia Europeană, conform art. 23 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011.

(3¹) Autoritatea competentă din România transmite datele statistice prevăzute în lista elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 23 alin. (4) din Directiva 2011/16/UE.

(4) Abrogat.

Articolul 306¹ — Confidențialitatea informațiilor

(1) Informațiile comunicate Comisiei Europene de către autoritatea competentă din România în temeiul art. 306 , precum și orice raport sau document elaborat de Comisia Europeană pe baza acestor informații pot fi transmise altor state membre. Informațiile transmise intră sub incidența secretului de serviciu și beneficiază de protecția acordată informațiilor asemănătoare conform legislației interne a statului membru care le-a primit.

(2) Rapoartele și documentele întocmite de Comisia Europeană, prevăzute la alin. (1) , pot fi utilizate de România doar în scopuri analitice, nu se publică și nici nu se pun la dispoziția unei alte persoane sau a unui alt organism fără acordul expres al Comisiei Europene.

Secțiunea a 6-a — Relațiile cu țările terțe

Articolul 307 — Schimbul de informații cu țările terțe

(1) În cazul în care autoritatea competentă din România primește de la o țară terță informații care sunt în mod previzibil relevante pentru administrarea și aplicarea legislației române în privința taxelor și impozitelor prevăzute la art. 285 , autoritatea competentă din România poate, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul unui acord cu țara terță respectivă, să comunice aceste informații autorităților competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile și oricărei autorități solicitante din alt stat membru.

(2) Autoritatea competentă din România poate transmite unei țări terțe, potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal către țările terțe, informații obținute în temeiul prezentului capitol, dacă toate condițiile de mai jos sunt îndeplinite:

a) autoritatea competentă a statului membru din care provin informațiile și-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora;

b) țara terță în cauză s-a angajat să coopereze pentru strângerea dovezilor care să ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzacțiilor care sunt susceptibile să contravină legislației fiscale ori să constituie o încălcare a acesteia.

Secțiunea a 7-a — Dispoziții generale și finale

Articolul 308 — Protecția datelor

(1) Orice schimb de informații efectuat în temeiul prezentului capitol se realizează cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare. Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentului capitol, operatorii de date din România prevăzuți la alin. (2) restrâng domeniul de aplicare a obligațiilor și drepturilor prevăzute la art. 13, la art. 14 alin. (1) și la art. 15 din Regulamentul (UE) 2016/679 în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. (e) din regulamentul respectiv.

(2) Instituțiile financiare raportoare, intermediarii, Operatorii de platforme care au obligația de raportare, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori și autoritățile competente din România sunt considerați operatori de date care acționează individual sau în comun atunci când, acționând individual sau în comun, stabilesc scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2016/679.

(3) Fără a aduce atingere alin. (1) , fiecare Instituție financiară raportoare, intermediar, Operator de platformă, sau, după caz, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să:

a) informeze fiecare persoană vizată că informațiile care o privesc vor fi colectate și transferate în conformitate cu prezentul capitol; și

b) comunice fiecărei persoane vizate toate informațiile pe care aceasta are dreptul să le primească de la operatorul de date, în timp util, astfel încât persoana respectivă să aibă suficient timp să își exercite drepturile în materie de protecție a datelor și, în orice caz, înainte de raportarea informațiilor.

(4) Fără a aduce atingere alin. (3) lit. b) , Operatorii de platforme care au obligația de raportare trebuie să informeze Vânzătorii raportabili în legătură cu Contraprestația raportată.

(5) În cazul în care în România are loc o încălcare a securității datelor, autoritatea competentă din România raportează fără întârziere Comisiei Europene încălcarea securității datelor și eventuale măsuri de remediere ulterioare.

(6) În cazul în care în România are loc o încălcare a securității datelor, autoritățile competente din România investighează, opresc și remediază încălcarea securității datelor și solicită Comisiei Europene, printr-o cerere scrisă, suspendarea accesului la platforma comună bazată pe rețeaua comună de telecomunicații (CCN) în sensul prezentului capitol, dacă încălcarea securității datelor nu poate fi oprită imediat și în mod corespunzător. Autoritatea competentă din România raportează Comisiei Europene remedierea încălcării securității datelor pentru ca aceasta să îi poată restabili accesul la CCN.

(7) Autoritatea competentă din România poate suspenda schimbul de informații către statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene în care a avut loc încălcarea securității datelor, notificând în scris Comisia Europeană și statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene în cauză. O astfel de suspendare are efect imediat. Autoritatea competentă din România poate solicita Comisiei Europene să verifice în comun dacă încălcarea securității datelor a fost remediată cu succes de către statul în care a avut loc încălcarea securității datelor.

(8) Autoritatea competentă din România împreună cu autoritățile competente din celelalte state membre, asistate de Comisia Europeană, convin asupra modalităților practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv asupra unor proceduri de gestionare a încălcărilor securității datelor care sunt aliniate la bunele practici recunoscute la nivel internațional, și, după caz, asupra unui acord comun între operatori de date, a unui acord între operatorul de date și persoana împuternicită de operator sau a unor modele ale acestora.

Articolul 309 — Păstrarea informațiilor

Informațiile prelucrate în conformitate cu prezentul capitol se păstrează o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru atingerea obiectivelor prezentului capitol și, în orice caz, în conformitate cu legislația din România referitoare la termenele de prescripție, ale fiecărui operator de date.

Capitolul II — Asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri

Secțiunea 1 — Dispoziții generale

Articolul 310 — Scopul

Prezentul capitol stabilește norme privind asistența în vederea recuperării în România a unor creanțe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și asistența în vederea recuperării într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanțelor stabilite în România.

Articolul 311 — Sfera de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică următoarelor creanțe:

a) tuturor taxelor, impozitelor și drepturilor de orice fel prelevate de către un stat membru sau în numele acestuia ori de către subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autorități locale, sau în numele acestora ori în numele Uniunii Europene;

b) rambursărilor, intervențiilor și altor măsuri care fac parte din sistemul de finanțare integrală sau parțială a Fondului European de Garantare Agricolă (FEGA) și a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), inclusiv sumelor care se percep în legătură cu aceste acțiuni;

c) prelevărilor și altor drepturi prevăzute în cadrul organizării comune a pieței din sectorul zahărului.

(2) Prezentul capitol se aplică și pentru:

a) sancțiunile administrative, amenzile, taxele și suprataxele în legătură cu creanțele pentru care se poate solicita asistență reciprocă potrivit alin. (1) , care sunt stabilite de autoritățile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor în cauză ori de desfășurarea de anchete administrative în privința acestora sau care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autorităților administrative menționate;

b) taxele pentru certificate și alte documente similare emise în legătură cu procedurile administrative privind taxele, impozitele și drepturile;

c) obligațiile fiscale accesorii și costurile în legătură cu creanțele pentru care poate fi solicitată asistență reciprocă potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, după caz.

(3) Prezentul capitol nu se aplică:

a) contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială care trebuie plătite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituțiilor de securitate socială de drept public;

b) taxelor care nu sunt prevăzute la alin. (2) ;

c) drepturilor de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilități publice;

d) sancțiunilor cu caracter penal impuse în cadrul unei proceduri penale sau altor sancțiuni cu caracter penal care nu intră sub incidența prevederilor alin. (2) lit. a) .

Articolul 312 — Definiții

În sensul prezentului capitol, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) autoritate solicitantă - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere de asistență cu privire la o creanță prevăzută la art. 311;

b) autoritate solicitată - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru căruia îi este transmisă o cerere de asistență;

c) persoană - orice persoană fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu are personalitate juridică, ce deține ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;

d) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, și stocarea datelor și utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;

e) rețea RCC - platforma comună bazată pe rețeaua comună de comunicații (RCC) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autoritățile competente din domeniul vamal și fiscal.

Articolul 313 — Autoritatea competentă din România

(1) Autoritățile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:

a) A.N.A.F., pentru creanțele prevăzute la art. 311 alin. (1) lit. a) și b) ;

b) Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pentru creanțele prevăzute la art. 311 alin. (1) lit. c) .

(2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) sunt competente și pentru asistență la recuperarea creanțelor prevăzute la art. 311 alin. (2) , aferente creanțelor principale pentru a căror asistență la recuperare sunt competente.

(3) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se desemnează biroul central de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre în domeniul asistenței reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum și pentru contactele cu Comisia Europeană.

(4) Autoritățile competente din România pot desemna birouri de legătură care să fie responsabile de contactele cu alte state membre în materie de asistență reciprocă în ceea ce privește unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite și drepturi prevăzute la art. 311 .

(5) În cazul în care un birou de legătură primește o cerere de asistență reciprocă ce necesită măsuri care nu țin de competența ce i-a fost atribuită, acesta înaintează cererea, fără întârziere, biroului competent, dacă este cunoscut, sau biroului central de legătură și informează autoritatea solicitantă în consecință.

(6) Autoritățile competente din România informează Comisia Europeană cu privire la biroul său central de legătură și la orice birouri de legătură pe care le-a desemnat.

(7) Toate comunicările sunt trimise de către biroul central de legătură sau în numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legătură, asigurându-se eficiența comunicării.

Secțiunea a 2-a — Schimbul de informații

Articolul 314 — Furnizarea de informații

(1) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată furnizează orice informații pe care le apreciază că sunt relevante pentru autoritatea solicitantă, în vederea recuperării creanțelor sale prevăzute la art. 311 . În scopul furnizării acestor informații, autoritatea solicitată asigură realizarea oricăror anchete administrative necesare pentru obținerea acestora.

(2) Autoritatea solicitată nu este obligată să furnizeze informații:

a) pe care nu le-ar putea obține în vederea recuperării creanțelor similare născute în statul membru solicitat;

b) care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;

c) a căror divulgare ar aduce atingere securității statului membru solicitat sau care ar fi contrare ordinii publice a acestuia.

(3) Autoritatea solicitată nu poate refuza furnizarea de informații pentru motivul că aceste informații sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de o persoană desemnată sau care acționează în calitate de agent ori de administrator sau că informațiile respective se referă la participațiile la capitalul unei persoane.

(4) Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele de refuz al unei cereri de informații.

Articolul 315 — Schimbul de informații fără cerere prealabilă

În cazul în care urmează să se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decât taxa pe valoarea adăugată, către o persoană stabilită ori având domiciliul într-un alt stat membru, statul membru din care urmează să se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilită sau unde își are domiciliul persoana respectivă cu privire la rambursarea/restituirea ce urmează a se efectua.

Articolul 316 — Prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative

(1) Prin acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în concordanță cu procedurile stabilite de autoritatea solicitată, funcționarii autorizați de autoritatea solicitantă pot, în vederea promovării asistenței reciproce prevăzute de prezentul capitol:

a) să fie prezenți în birourile în care autoritățile administrative ale statului membru solicitat își desfășoară activitatea;

b) să fie prezenți la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;

c) să însoțească funcționarii competenți din statul membru solicitat în cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.

(2) Acordul prevăzut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca funcționarii din statul membru solicitant să poată intervieva persoane și examina registre, în cazul în care legislația în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru.

(3) Funcționarii autorizați de autoritatea solicitantă care utilizează posibilitățile oferite prin alin. (1) și (2) sunt în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea și calitatea oficială.

Secțiunea a 3-a — Asistență pentru notificarea documentelor

Articolul 317 — Cererea de notificare a anumitor documente referitoare la creanțe

(1) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată notifică persoanei căreia îi sunt destinate, denumită în continuare destinatar, toate actele și deciziile, inclusiv pe cele de natură judiciară, privind o creanță sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.

(2) Cererea de notificare prevăzută la alin. (1) este însoțită de un formular-tip care conține cel puțin următoarele informații:

a) numele, adresa și orice alte informații utile pentru identificarea destinatarului;

b) scopul notificării și termenul în care aceasta ar trebui efectuată;

c) o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanță și a valorii creanței pentru care se formulează cererea;

d) numele, adresa și alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate și, în cazul în care este diferit, biroul de la care se pot obține informații suplimentare privind documentele notificate sau posibilitățile de a contesta obligația de plată.

(3) Autoritatea solicitantă depune o cerere de notificare în temeiul prezentului capitol numai atunci când nu poate efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea documentului în cauză în statul membru solicitant sau atunci când o astfel de notificare ar cauza dificultăți disproporționate.

(4) Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în privința oricărei acțiuni întreprinse în urma cererii de notificare, în special în legătură cu data notificării documentului către destinatar.

Articolul 318 — Mijloace de notificare

(1) Autoritatea solicitată se asigură că procedura de notificare în statul membru solicitat se efectuează potrivit reglementărilor legale și practicilor administrative naționale în vigoare în statul membru solicitat.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competentă a statului membru solicitant, în conformitate cu normele în vigoare în respectivul stat membru.

(3) O autoritate competentă stabilită pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandată sau prin poștă electronică unei persoane dintr-un alt stat membru.

Secțiunea a 4-a — Măsurile asigurătorii sau de recuperare

Articolul 319 — Cererea de recuperare

(1) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanțele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.

(2) De îndată ce autoritatea solicitantă are cunoștință despre orice informații relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autorității solicitate.

Articolul 320 — Condiții aplicabile cererilor de recuperare

(1) Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă și atâta vreme cât creanța și/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepția cazurilor în care se aplică art. 323 alin. (6) .

(2) Înainte ca autoritatea solicitantă să formuleze o cerere de recuperare se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu următoarele excepții:

a) atunci când este evident că nu există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanței și că autoritatea solicitantă deține informații specifice care indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru solicitat;

b) atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăți disproporționate.

Articolul 321 — Titlul executoriu și alte documente însoțitoare

(1) Orice cerere de recuperare este însoțită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat reflectă conținutul principal al titlului inițial care permite executarea și constituie baza unică a măsurilor asigurătorii și de recuperare luate în statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaștere, completare sau înlocuire în respectivul stat membru.

(2) Titlul uniform care permite executarea conține cel puțin următoarele informații:

a) informații relevante pentru identificarea titlului inițial care permite executarea, o descriere a creanței, inclusiv natura acesteia, perioada acoperită de creanță, orice date relevante pentru procesul de executare și valoarea creanței și diferitele componente ale acesteia, precum creanța principală și creanțele fiscale accesorii datorate;

b) numele, adresa și alte informații utile pentru identificarea debitorului;

c) numele, adresa și alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creanței și, în cazul în care acesta este diferit, biroul de la care se pot obține informații suplimentare privind creanța sau posibilitățile de a contesta obligația de plată.

(3) Cererea de recuperare a unei creanțe poate fi însoțită de alte documente referitoare la creanță emise de statul membru solicitant.

Articolul 322 — Recuperarea creanței

(1) În scopul recuperării creanței în statul membru solicitat, orice creanță pentru care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca și când ar fi o creanță a statului membru solicitat, cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitată utilizează prerogativele conferite și procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanțelor cu privire la aceleași taxe, impozite sau drepturi ori, în absența acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel.

(2) Dacă autoritatea solicitată consideră că pe teritoriul statului său nu se colectează taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizează prerogativele conferite și procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanțelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel.

(3) Statul membru solicitat nu este obligat să acorde creanțelor altor state membre preferințele acordate pentru creanțe similare apărute în respectivul stat membru, cu excepția cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau există dispoziții contrare în legislația statului membru solicitat. Un stat membru care acordă preferințe pentru creanțe altui stat membru nu poate refuza acordarea acelorași facilități pentru aceleași creanțe sau pentru creanțe similare altor state membre, în aceleași condiții.

(4) Statul membru solicitat recuperează creanța în moneda sa națională.

(5) Autoritatea solicitată informează cu diligența necesară autoritatea solicitantă cu privire la orice acțiune întreprinsă cu privire la cererea de recuperare.

(6) Începând cu data la care este primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobânzi pentru plata cu întârziere, potrivit legislației în vigoare în statul membru solicitat. În cazul României sunt aplicabile prevederile art. 174 .

(7) Autoritatea solicitată poate, în cazul în care legislația în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru, să acorde debitorului un termen de plată sau să acorde pentru aceste creanțe eșalonarea la plată și să perceapă dobândă în acest sens. Autoritatea solicitată informează ulterior autoritatea solicitantă cu privire la orice astfel de decizie.

(8) Fără a aduce atingere prevederilor art. 329 alin. (1) , autoritatea solicitată îi transferă autorității solicitante sumele recuperate aferente creanței, precum și dobânzile prevăzute la alin. (6) și (7) .

Articolul 323 — Litigii

(1) Litigiile cu privire la creanță, la titlul inițial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat și litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de competența autorităților competente ale statului membru solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanța, titlul inițial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestată/contestat de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acțiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în fața autorității competente a statului membru solicitant, potrivit legislației în vigoare în statul respectiv.

(2) Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt introduse în fața organismului competent pentru soluționarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislației în vigoare a acestui stat.

(3) Atunci când una dintre acțiunile prevăzute la alin. (1) a fost introdusă în fața organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta și precizează care sunt elementele creanței ce nu fac obiectul contestației.

(4) De îndată ce autoritatea solicitată primește informațiile prevăzute la alin. (3) , fie din partea autorității solicitante, fie din partea părții interesate, aceasta suspendă procedura de executare în ceea ce privește partea contestată a creanței, până la primirea deciziei organismului competent în materie, cu excepția cazurilor în care autoritatea solicitantă formulează o cerere contrară, potrivit alin. (6) .

(5) La cererea autorității solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către autoritatea solicitată, fără să se aducă atingere prevederilor art. 325 , autoritatea solicitată poate recurge la măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care reglementările legale în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru.

(6) Potrivit reglementărilor legale și practicilor administrative în vigoare în statul membru în care își are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorității solicitate să recupereze o creanță contestată sau o parte contestată a creanței, în măsura în care reglementările legale și practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motivează. Dacă rezultatul ulterior al contestației este favorabil debitorului, autoritatea solicitantă are obligația de a rambursa orice sumă recuperată, precum și de a plăti orice compensație datorată, potrivit reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat.

(7) Dacă autoritățile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au inițiat o procedură amiabilă, iar rezultatul procedurii poate afecta creanța cu privire la care a fost solicitată asistență, măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate până la încheierea procedurii respective, cu excepția cazurilor de urgență imediată datorate fraudei sau insolvenței. În cazul în care măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5) .

Articolul 324 — Modificarea sau retragerea cererii de asistență pentru recuperare

(1) Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară adusă cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii acesteia.

(2) Dacă modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevăzut la art. 323 alin. (1) , autoritatea solicitantă comunică decizia respectivă împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul membru solicitat. Autoritatea solicitată continuă măsurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Măsurile asigurătorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform inițial care permite executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu excepția cazului în care modificarea cererii se datorează lipsei de valabilitate a titlului inițial care permite executarea în statul membru solicitant sau a titlului uniform inițial care permite executarea în statul membru solicitat. Dispozițiile art. 321 și 323 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 325 — Cererea de măsuri asigurătorii

(1) La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asigurătorii necesare, dacă acestea sunt permise de legislația sa națională și în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanța sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestată/contestat la momentul formulării cererii sau în cazul în care creanța nu face încă obiectul unui titlu care să permită executarea în statul membru solicitant, în măsura în care sunt, de asemenea, posibile măsuri asigurătorii, într-o situație similară, în temeiul legislației naționale și al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant și referitor la creanța pentru care se solicită asistența reciprocă, dacă este cazul, însoțește cererea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaștere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.

(2) Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoțită de alte documente referitoare la creanță, emise în statul membru solicitant.

Articolul 326 — Normele aplicabile cererilor de măsuri asigurătorii

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 325 sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 319 alin. (2) , art. 322 alin. (1)-(5) , art. 323 și 324 .

Articolul 327 — Limite ale obligațiilor autorității solicitate

(1) Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la art. 319-325 dacă recuperarea creanței este de natură să genereze, din cauza situației debitorului, grave dificultăți de ordin economic sau social în statul membru solicitat, în măsura în care reglementările legale și practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru permit o astfel de excepție în cazul creanțelor naționale.

(2) Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la art. 314 și la art. 316-325 dacă cererea inițială de asistență, potrivit prevederilor art. 314 , 316 , 317 , 319 sau art. 325 , este efectuată cu privire la creanțe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la momentul scadenței creanței în statul membru solicitant și până la momentul cererii inițiale de asistență. În cazul în care creanța sau titlul inițial care permite executarea în statul membru solicitant este contestată/contestat, termenul de 5 ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabilește faptul că nu mai este posibilă contestarea creanței sau a titlului care permite executarea. În cazul în care se acordă o amânare a plății sau un plan de eșalonare a plății de către autoritățile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul în care întregul termen de plată a expirat. Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistență cu privire la creanțe care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadenței creanței în statul membru solicitant.

(3) Un stat membru nu este obligat să acorde asistență dacă valoarea totală a creanțelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicită asistență, este mai mică de 1.500 euro.

(4) Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele refuzului unei cereri de asistență.

Articolul 328 — Aspecte privind prescripția

(1) Aspectele privind termenele de prescripție sunt reglementate exclusiv de legislația în vigoare în statul membru solicitant.

(2) În ceea ce privește suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanțelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistență, care au drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție, în conformitate cu legislația în vigoare în statul membru solicitat, sunt considerate a avea același efect în statul membru solicitant, cu condiția ca efectul corespunzător să fie prevăzut în reglementările legale în vigoare în statul membru solicitant.

(3) Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție nu este posibilă în temeiul reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanțelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistență care, dacă ar fi fost efectuate de către autoritatea solicitantă în propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție, potrivit legislației în vigoare în statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce privește efectul respectiv.

(4) Prevederile alin. (2) și (3) nu afectează dreptul autorităților competente din statul membru solicitant de a lua măsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripție, potrivit reglementărilor în vigoare în statul membru respectiv.

(5) Autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată se informează reciproc cu privire la orice acțiune care întrerupe, suspendă sau prelungește termenul de prescripție a creanței pentru care au fost solicitate măsuri asigurătorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.

Articolul 329 — Costuri

(1) În plus față de sumele prevăzute la art. 322 alin. (8) , autoritatea solicitată urmărește să recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat și le reține, potrivit reglementărilor legale în vigoare din statul membru solicitat.

(2) Statele membre renunță reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistența reciprocă pe care și-o acordă potrivit prezentului capitol.

(3) Cu toate acestea, în cazul unor recuperări care creează dificultăți deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată pot să convină asupra unor modalități de rambursare specifice cazurilor în speță.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) și (3) , statul membru solicitant rămâne răspunzător față de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile și toate pierderile suportate în legătură cu acțiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în ceea ce privește fie fondul creanței, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantă care permite executarea și/sau aplicarea de măsuri asigurătorii.

Secțiunea a 5-a — Dispoziții generale aplicabile tuturor tipurilor de cereri de asistență

Articolul 330 — Formulare-tip și mijloace de comunicare

(1) Cererile de informații în temeiul art. 314 alin. (1) , cererile de notificare în temeiul art. 317 alin. (1) , cererile de recuperare în temeiul art. 319 alin. (1) sau cererile de măsuri asigurătorii în temeiul art. 325 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizându-se un formular-tip, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. În măsura posibilului, aceste formulare se folosesc și pentru comunicările ulterioare cu privire la cerere.

(2) Titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant și celelalte documente prevăzute la art. 321 și 325 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(3) Formularul-tip poate fi însoțit, dacă este cazul, de rapoarte, declarații și orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronică, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(4) Formularele-tip și comunicările pe cale electronică pot, de asemenea, să fie utilizate pentru schimbul de informații în temeiul art. 315 .

(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) nu se aplică informațiilor și documentației obținute prin prezența în birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 316 .

(6) În cazul în care comunicările nu se efectuează pe cale electronică sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informațiilor obținute sau a măsurilor luate pentru executarea cererii de asistență.

Articolul 331 — Limba utilizată

(1) Toate cererile de asistență, formularele-tip pentru notificare și titlurile uniforme care permit executarea în statul membru solicitat sunt trimise în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt însoțite de o traducere în una dintre aceste limbi. Faptul că anumite părți sunt scrise într-o limbă, alta decât limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat, nu afectează valabilitatea acestora sau a procedurii, în măsura în care acea limbă este stabilită de comun acord între statele membre interesate.

(2) Documentele a căror notificare este solicitată potrivit art. 317 pot fi transmise autorității solicitate într-o limbă oficială a statului membru solicitant.

(3) În cazul în care o cerere este însoțită de alte documente decât cele prevăzute la alin. (1) și (2) , autoritatea solicitată poate, dacă este necesar, să ceară autorității solicitante o traducere a acestor documente în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altă limbă asupra căreia statele membre interesate au convenit bilateral.

Articolul 332 — Divulgarea informațiilor și a documentelor

(1) Informațiile comunicate sub orice formă, în temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligația păstrării secretului fiscal și beneficiază de protecția acordată informațiilor similare în temeiul legislației naționale a statului membru care le-a primit. Astfel de informații pot fi utilizate în scopul aplicării de măsuri asigurătorii sau de executare în privința creanțelor care intră sub incidența prezentului capitol. De asemenea, astfel de informații pot fi utilizate pentru evaluarea și impunerea contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate socială.

(2) Persoanele acreditate în mod corespunzător de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informații numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei RCC.

(3) Statul membru care furnizează informațiile permite utilizarea acestora în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1) în statul membru care primește informațiile, în cazul în care, în temeiul legislației statului membru care furnizează informațiile, acestea pot fi utilizate în scopuri similare.

(4) În cazul în care autoritatea solicitantă sau solicitată consideră că informațiile obținute în temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, în scopurile prevăzute la alin. (1) , unui al treilea stat membru, ea poate să transmită respectivele informații acestui al treilea stat membru, cu condiția ca transmiterea acestor informații să fie conformă cu normele și procedurile stabilite în prezentul capitol. Aceasta informează statul membru de la care provin informațiile cu privire la intenția sa de a transmite informațiile respective unui stat membru terț. Statul membru de la care provin informațiile se poate opune acestei transmiteri a informațiilor, în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care dorește să transmită informațiile.

(5) Permisiunea de a utiliza, în temeiul alin. (3) , informații care au fost transmise în temeiul alin. (4) poate fi acordată numai de către statul membru de unde provin informațiile.

(6) Informațiile comunicate sub orice formă în temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autoritățile din statul membru care primește informațiile, pe aceeași bază ca și informațiile similare obținute în respectivul stat.

Secțiunea a 6-a — Dispoziții finale

Articolul 333 — Aplicarea altor acorduri privind asistența

(1) Prezentul capitol nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligații de furnizare de asistență mai extinsă, care decurge din acorduri sau înțelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv în domeniul notificării actelor judiciare sau extrajudiciare.

(2) În cazul în care România încheie astfel de acorduri sau înțelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol și care nu se referă la cazuri individuale, informează fără întârziere Comisia Europeană în acest sens.

(3) Atunci când acordă asistență reciprocă mai extinsă în temeiul unui acord sau al unei înțelegeri bilateral/bilaterale ori multilateral/multilaterale, România poate utiliza rețeaua de comunicații electronice și formularele-tip adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.

Articolul 334 — Norme de aplicare

Normele de aplicare a dispozițiilor art. 313 alin. (3) și (4) , art. 314 alin. (1) , art. 317 , 319 , art. 321 alin. (1) și (2) , art. 322 alin. (5)-(8) , art. 324 , art. 325 alin. (1) și ale art. 330 alin. (1)-(4) sunt normele aprobate de Comisia Europeană.

Articolul 335 — Raportare

(1) România, prin intermediul biroului central de legătură, informează Comisia Europeană anual, cel târziu până la 31 martie, cu privire la următoarele:

a) numărul de cereri de informații, de comunicare și de recuperare sau de măsuri asigurătorii transmise fiecărui stat membru solicitat și primite de la fiecare stat membru solicitant în fiecare an;

b) valoarea creanțelor pentru care se solicită asistență pentru recuperare și sumele recuperate.

(2) România, prin intermediul biroului central de legătură, poate furniza, de asemenea, orice alte informații care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistența reciprocă oferită în temeiul prezentului capitol.

Capitolul III — Asistență reciprocă în materie de recuperare a creanțelor în baza regulamentelor europene și a convențiilor internaționale la care România este parte

Articolul 335¹ — Scopul

Prezentul capitol stabilește competența privind asistența reciprocă la recuperare a creanțelor în baza:

a) Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

b) convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state;

c) Legii nr. 13/2014 pentru ratificarea Convenției privind asistența administrativă reciprocă în domeniul fiscal , adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988, și a Protocolului de modificare a Convenției privind asistența administrativă reciprocă în domeniul fiscal , adoptat la Paris la 27 mai 2010, semnate de partea română la 15 octombrie 2012.

Articolul 335² — Sfera de aplicare

Prezentul capitol se aplică următoarelor creanțe:

a) creanțelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj din România, respectiv bugetelor și fondurilor de securitate socială din alte state, pentru care se aplică regulamentele prevăzute la art. 335¹ lit. a) ;

b) impozitelor pe venit și pe capital, pentru care recuperarea se realizează în baza convențiilor prevăzute la art. 335¹ lit. b) ;

c) impozitelor pe venit sau profit, creanțelor fiscale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, pentru care se aplică prevederile legii prevăzute la art. 335¹ lit. c) ;

d) creanțelor definite la art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 335³ — Autoritatea competentă

(1) A.N.A.F. este autoritatea competentă pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la asistența reciprocă la recuperare, pentru creanțele prevăzute la art. 335² lit. a) și d) .

(2) Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., este autoritatea competentă pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la asistența reciprocă la recuperare, pentru creanțele prevăzute la art. 335² lit. b) și c) .

(3) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se desemnează biroul de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol.

(4) Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în calitate de autoritate competentă în domeniul securității sociale, informează Comisia Europeană și celelalte state cu privire la denumirea și adresa autorității competente pentru recuperarea creanțelor prevăzute la art. 335² lit. a) .