Abrogat la 1 ianuarie 1937 · înlocuit de Codul de procedură penală (1936). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Cînd acusatulu, marturii sau vre unulu dintr-insii n-aru vorbi aceeasi limba, președintele din oficiu va numi, sub pedepsa de nulitate, unu interprete, în etate celu puțin de doue-deci și cinci de ani, și-lu va pune, tot sub pedepsa de nulitate, sa jure ca va traduce fidele cuvintele ce au a se scamba între cei ce vorbescu limbe diferite. Acusatulu și ministeriulu publicu voru pute recusa pe interprete, dand motive de acea recusatiune. Curtea va pronuntia. Interpretele nu va pute, sub pedepsa de nulitate, nici chiar cu consimtimintulu acusatului și alu ministeriului publicu, sa fia luatu dintre marturi, judecatori, sau jurați. Dacă acusatulu este surdo-mutu și nu scie sa scrie, președintele va numi din oficiu dreptu interprete persona care va ave mai multa deprindere de a vorbi cu dinsulu. Totu asemene se va urma și în privinta marturulul surdo-mutu. Cele-alte dispositiuni ale articolului precedinte voru ave a loru esecutare și în acestu casu. În casu cînd surdo-mutulu aru sei sa scria grefiarulu va scrie intrebarile și observarile ce i se voru adresa; ele voru fi puse sub ochii acusatului, sau ai marturului, care va da inscrisu respunsurile sau declaratiunile sale. Grefiarulu va da citire tutuloru acestoru.