Abrogat la 1 ianuarie 1937 · înlocuit de Codul de procedură penală (1936). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Dacă acusatulu este recunoscutu a nu fi culpabile, președintele va pronuntia ca este aquitatu de acusatiune, și va ordona ca sa fia îndată lasatu liberu, afara numai dacă nu va fi retinutu pentru o alta causa. Curtea va decide după aceea asupra dauneloru-interese respectivu pretinse, după ce mai anteiu părțile voru fi propusu apararile loru, și după ce ministeriulu publicu va fi fostu ascultatu. Curtea va pute cu tote astea, dacă ar judeca de cuviinta, sa insarcineze pe unulu din judecatori a asculta pe părți, a lua cunoscinta de actele loru și a face reportu la audienta, unde părțile voru pute sa mai faca inca observari și ministeriulu publicu să fie ascultatu din nuou. Acusatulu aquitatu va pute asemene cere daune interese de la denuntiatorii sei, pentru faptulu de calomnia, fără însă ca membrii autorităților constituite sa pota fi și ei urmariti, cu modulu acesta pentru pirele ce sînt datori sa faca în privinta delicteloru ce au credutu ca au descoperitu în esercitiulu functiuniloru loru; ceea ce nu împiedica de a se intenta în contra loru actiune recursoria civile. Ministeriulu publicu va fi datoru, după cererea acusatului, să-i faca cunoscuti pe denuntiatorii sei.