Abrogat la 1 ianuarie 1937 · înlocuit de Codul de procedură penală (1936). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Candu, în urma unei decisiuni de punere sub acusatiune, acusatulu nu se va fi pututu prinde sau nu se va infatisa la judecata, în terminu de dece dile libere, după notificarea facuta la domiciliulu seu, sau candu, după ce s-au infatisatu ori s-a prinsu, se va fi facutu nevedutu, președintele curtii juratiloru, sau, în lipsa lui, judecătorului care îi tine loculu, va da o ordonanța în care se va coprinde: ca acusatulu e datoru să se intatiseze intr-unu altu terminu de dece dile de la dina pablicarii acelei ordonantie, iar de nu, ca va fi declaratu rebelu legii, ca va fi suspensu din esercitiulu drepturiloru cetatianesci, ca averea sa va fi sequestrata în cursulu instructiunii contumaciei, ca ver-ce actiune către judecatorii îi va fi oprita în curgerea aceluiasu timpul, ca se va procede în contra lui, și ca ver-cine este daturu sa arete loculu unde se afla. Acea ordonanța va face inca mențiune despre crima și despre ordonanța pentru punerea la poprela a acusatului.