Articolul 137
Proba în materie penala se face prin urmatoarele mijloace: procese verbale, inscrisuri, martori, informatori, expertize, constatari la fața locului, indicii, prezumtii și orice alte mijloace neoprite de lege. În toate cazurile, judecatorii sînt obligati a recurge, cînd aceasta este posibil, la mijloacele de investigatiune puse de stiinta în serviciul justiției, pentru descoperirea adevarului. Sarcina administrarii probelor în actiunea penala revine Ministerului public sau părții care după lege are dreptul de a o pune în miscare sau de a o exercită. Se administreaza mai întîi probele acuzarii și apoi acelea ale apararii. Administrarea sau aducerea de probe noi nu se poate respinge pentru cauza de tardivitate, afară de cazul cînd legea prevede altfel. Proba contrara nu poate fi refuzata decat în cazul cînd nu e concludenta. Judecatorii aprecieaza probele administrate și hotarasc după intima convingere. Ei nu pot să-și intemeieze convingerea decat pe probele administrate în cauza. Judecatorii pot ordona din oficiu administrarea de noi probe, pe care le cred necesare descoperirii adevarului. Actele din dosar pot servi ca proba pentru instantele de fond numai dacă au fost puse în discutie în sedinta.