Codul de procedură penală (1968) · 17 articole
Abrogat la 1 februarie 2014 · înlocuit de Codul de procedură penală. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevăzut de lege.
(3) Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal.
b(1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; i¹) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege;
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata dacă:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevăzută de legea penala;
c) fapta nu a fost savirsita de invinuit sau de inculpat;
d) faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
f) lipseste plingerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miscare a actiunii penale;
g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de faptuitor;
h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
j) exista autoritatea de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridica.
(2) În cazul prevăzut la lit. f), actiunea poate fi pusa în miscarea ulterior în condiții legale.
Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10: 1. În cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune: 2. În cursul judecatii instanța pronunță:
a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza;
b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza;
c) încetarea urmaririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h), i¹) și j), când exista invinuit sau inculpat în cauza.
a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e);
b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j).
În cazurile aratate în art. 10 lit. b), d) și e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanța de judecată care pronunță achitarea, dacă apreciaza ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancțiuni altele decit cele prevăzute de legea penala, sesizeaza organul competent. Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire
(1) În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum și în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
(2) Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanța de judecată pronunță achitarea.
(3) Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmaririi penale, cu excepția cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanța de judecată pronunță încetarea procesului penal.
Denumirea marginala și alin. (1) și (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
(1) Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.
(2) Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila.
(3) Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile:
a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori parțială a unui inscris și prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despăgubiri banesti, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta.
(4) De asemenea, se acordă despăgubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila.
(5) Actiunea civila poate avea ca obiect și tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.
(1) Persoana vatamata se poate constitui parte civila în contra invinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
(2) Constituirea ca parte civila se poate face în cursul urmaririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
(3) Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vatamata în aceeasi cauza.
(4) Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.
(1) Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmaririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
(2) Persoana responsabila civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanța, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei.
(3) Partea responsabila civilmente are, în ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.
În cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii. Inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.
(1) Actiunea civila se porneste și se exercită și din oficiu, când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
(2) În acest scop, organul de urmărire penala sau instanța de judecată va cere persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi incuviinteaza actele, să prezinte situația cu privire la intinderea pagubei materiale și a daunelor morale, precum și date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.
(3) Instanța este obligata să se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vatamata nu este constituita parte civila.
A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.
(1) Procurorul poate sustine în fața instanței actiunea civila pornita de persoana vatamata.
(2) Când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituita parte civila.
A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.
(1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila în procesul penal poate introduce la instanța civila actiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infractiune.
(2) Judecata în fața instanței civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
(3) De asemenea, poate să porneasca actiune în fața instanței civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanța civila se suspenda.
(4) Persoana vatamata care a pornit actiunea în fața instanței civile poate să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penala sau instanței de judecată, dacă punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Parasirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronuntat o hotărâre chiar nedefinitiva.
(1) Persoana vatamata constituita parte civila în procesul penal poate să porneasca actiune în fața instanței civile, dacă instanța penala, prin hotărârea rămasă definitivă, a lasat nesolutionata actiunea civila.
(2) În cazurile în care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba și daunele morale nu au fost integral reparate, diferența poate fi ceruta pe calea unei acțiuni la instanța civila.
(3) De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanța civila pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au nascut ori s-au descoperit după pronuntarea hotărârii penale de prima instanța.
(1) Actiunea civila ramine în competența instanței penale în caz de deces al uneia din părți, introducindu-se în cauza mostenitorii acesteia.
(2) Dacă una dintre părți este o persoană juridica, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauza succesorii în drepturi, iar în caz de desființare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.
(1) Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o și a vinovatiei acesteia.
(2) Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penala și a instanței penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o și a vinovatiei acesteia.
Persoana împotriva careia s-a pus în miscare actiunea penala este parte în procesul penal și se numeste inculpat.
(1) Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, dacă participa în procesul penal, se numeste parte vatamata.
(2) Persoana vatamata care exercită actiunea civila în cadrul procesului penal se numeste parte civila.
(3) Persoana chemata în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente.