DISPOZITII GENERALE

Azi

Codul de procedură penală (1968) · 8 articole

Abrogat la 1 februarie 2014 · înlocuit de Codul de procedură penală. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 62

În vederea aflarii adevarului, organul de urmărire penala și instanța de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o și la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

(2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.

A se vedea și DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 171 din 23 mai 2001 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 16 iulie 2001.

Articolul 64

(1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile părții vatamate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale și expertizele.

(2) Mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.

Articolul 65

(1) Sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala și instanței de judecată.

(2) La cererea organului de urmărire penala ori a instanței de judecată, orice persoană care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata să le aduca la cunoștința sau să le infatiseze.

Articolul 66

(1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie și nu este obligat să-și dovedeasca nevinovatia.

(2) În cazul când exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

Denumirea marginala și alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Articolul 67

(1) În cursul procesului penal părțile pot propune probe și cere administrarea lor.

(2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, dacă proba este concludenta și utila.

(3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Articolul 68

(1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constringere, precum și promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obtine probe.

(2) De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue savirsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe.

Articolul 68¹

Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea rezonabila ca persoana față de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmărire penala a savarsit fapta.