Expertizele

(1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penala sau instanța de judecată are indoiala asupra stării psihice a invinuitului sau inculpatului.

(2) Expertiza în aceste cazuri se efectueaza în institutii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanței de judecată dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie și se aduce la indeplinire, în caz de opunere, de organele de politie.

(3) De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.

(1) Expertiza se efectueaza potrivit dispozițiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplică în mod corespunzător.

(2) Expertul este numit de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată, cu excepția expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.

(3) Fiecare dintre părți are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.

(1) Dacă exista experti medico-legali sau experti oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decit dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.

(2) Când expertiza urmeaza să fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penala ori instanța de judecată se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.

(3) Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-și dea parerea și specialisti de la alte institutii, poate folosi asistența sau avizul acestora.

(1) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate părțile, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penala sau de instanța.

(2) La termenul fixat se aduce la cunoștința părților și expertului obiectul expertizei și intrebarile la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari și ca pot cere modificarea sau completarea lor.

(3) Părțile mai sunt încunoștințate ca au dreptul sa ceara numirea și a cite unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.

(4) După examinarea obiectiilor și cererilor facute de părți și expert, organul de urmărire penala sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintindu -l totodata dacă la efectuarea acesteia urmeaza sa participe părțile.

(5) Abrogat.

(1) Expertul are dreptul sa ia cunoștința de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmărire.

(2) Expertul poate cere lamuriri organului de urmărire penala sau instanței de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.

(3) Părțile, cu incuviintarea și în condițiile stabilite de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată, pot da expertului explicatiile necesare.

(1) După efectuarea expertizei, expertul întocmește un raport scris.

(2) Când sunt mai mulți experti se întocmește un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau intr-o anexa.

(3) Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penala sau la instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei.

a) partea introductiva, în care se arata organul de urmărire penala sau instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele expertului, data și locul unde a fost efectuata, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia și intrebarile la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata și dacă părțile care au participat la aceasta au dat explicatii în cursul expertizei;

b) descrierea în amanunt a operațiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile părților, precum și analiza acestor obiectii ori explicatii în lumina celor constatate de expert;

c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse și parerea expertului asupra obiectului expertizei.

(1) Când organul de urmărire penala sau instanța de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelasi expert, fie de către altul.

(2) De asemenea, când se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozițiilor privitoare la ascultarea martorilor.

(3) Lamuririle suplimentare în scris pot fi cerute și serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.

(1) În cauzele privind infractiuni de fals în inscrisuri, organul de urmărire penala sau instanța de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie.

(2) Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autoritățile în drept sunt obligate a le elibera.

(3) Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penala ori instanța de judecată îi pune în vedere să le prezinte.

(4) Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penala sau de președintele completului de judecată și semnate de acela care le prezinta.

(5) Organul de urmărire penala ori instanța de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face.

(6) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face mențiune în procesul-verbal.