(1) Când un organ de urmărire penala sau instanța de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fața locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(1) Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conțină toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza să fie ascultata o persoană, se vor arata și intrebarile ce trebuie să i se puna.
(2) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată care efectueaza comisia rogatorie poate pune și alte intrebari, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultarii.
(1) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia intrebari, care vor fi transmise instanței ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(2) Totodata, oricare dintre părți poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(3) Când inculpatul este arestat, instanța care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care îl va reprezenta.
(1) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile aratate în art. 132, efectuarea unui act de procedura și prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecată ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător și în caz de delegare.