Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.
(1) Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data și locul nasterii, numele și prenumele parintilor, cetatenie, studii, situația militara, loc de muncă, ocupatie, adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale și alte date pentru stabilirea situației sale personale.
(2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoștința fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a avea un aparator, precum și dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se totodata atenția ca ceea ce declara poate fi folosit și împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune în vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta și la invinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.
(3) Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmărire penala, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.
(4) Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoștința și obligația sa anunte în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal.
În cursul urmaririi penale, dacă sunt mai mulți invinuiti sau inculpați, fiecare este ascultat fără să fie de fața ceilalti.
(1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.
(2) Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie în cauza.
(3) Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza.
(4) Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai înainte, însă se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.
Dacă, în timpul ascultarii invinuitului sau inculpatului, acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viața în pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viața invinuitului sau inculpatului nu este în pericol.
(1) După ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei și la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care înțelege să le propuna.
(2) În cursul judecatii dispozitiile art. 323 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.
(1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii și ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citește acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citeasca. Când este de acord cu conținutul ei, o semneaza pe fiecare pagina și la sfârșit.
(2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face mențiune în declaratia scrisa.
(3) Declaratia scrisa este semnata și de organul de urmărire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de președintele completului de judecată și de grefier, precum și de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret.
(4) Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizări, acestea se consemneaza și se semneaza în condițiile aratate în prezentul articol.
Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se găsește în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penala sau instanța de judecată procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
Secțiunea II — Declaratiile părții vatamate, părții civile și ale părții responsabile civilmente
Declaratiile părții vatamate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.
(1) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată are obligația sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum și persoana civilmente responsabila.
(2) Înainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vatamata, iar dacă a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atenția ca declaratia de participare în proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face în tot cursul urmaririi penale, iar în fața primei instante de judecată, până la citirea actului de sesizare.
Ascultarea părții vatamate, a părții civile și a părții responsabile civilmente se face potrivit dispozițiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător.
(1) În cazul în care poate fi periclitata viața, integritatea corporala sau libertatea părții vatamate ori a părții civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanța de judecată poate incuviinta ca aceasta să fie ascultata fără a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza urmarirea penala sau, după caz, în locul în care se desfășoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a părții vatamate ori a părții civile ascultate în condițiile prevăzute în alin. 1, la luarea declarației poate participa un consilier de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor, care are obligația de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoștința în timpul audierii. Organul judiciar are obligația sa aduca la cunoștința părții vatamate sau a părții civile dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor.
(3) Partea vatamata sau partea civila poate fi ascultata prin intermediul unei retele video și audio.
(4) În cursul judecatii, părțile și aparatorii acestora pot adresa intrebari, în mod nemijlocit, părții vatamate sau părții civile ascultate în condițiile alin. 1-3. Intrebarile se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Președintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile și concludente judecarii cauzei.
(5) Declaratia părții vatamate sau a părții civile, ascultata în condițiile aratate în alin. 1-3, se înregistrează prin mijloace tehnice video și audio și se reda integral în forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata sau partea civila ascultata, precum și de consilierul de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunandu-se la dosarul cauzei.
(6) Suportul pe care a fost înregistrată declaratia părții vatamate sau a părții civile, în original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, după caz, al instanței de judecată, se păstrează la sediul acestora.
(7) Dispozitiile art. 75-77 și ale art. 86⁵ se aplică în mod corespunzător.
Persoana care are cunoștința despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.
(1) Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele și imprejurarile de care a luat cunoștința în exercitiul profesiei, fără incuviintarea persoanei sau a unității față de care este obligata a pastra secretul.
(2) Calitatea de martor are intiietate față de calitatea de aparator, cu privire la faptele și imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre părți.
(1) Sotul și rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori.
(2) Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoștința persoanelor aratate în alineatul precedent, de îndată ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.
Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia îi este încredințat minorul spre crestere și educare.
Persoana chemata ca martor este obligata să se infatiseze la locul, ziua și ora aratate în citatie și are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.
(1) Martorul este intrebat mai intii despre nume, prenume, etate, adresa și ocupatie.
(2) În caz de indoiala asupra identității martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.
(3) Martorul va fi apoi intrebat dacă este sot sau ruda a vreuneia dintre părți și în ce raporturi se afla cu acestea, precum și dacă a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.
(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramint: "Jur ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!".
(2) În timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.
(3) Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.
(4) Martorului de alta religie decit cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramint: "Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
(5) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramintul vor rosti în fața instanței urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
(6) Situațiile la care se referă alin. 3, 4 și 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.
(7) După depunerea juramintului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savirseste infractiunea de marturie mincinoasa.
(8) Despre toate acestea se face mențiune în declaratia scrisa.
(9) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenția sa spuna adevarul.
(1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei și i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.
(2) După ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele și imprejurarile care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părților, precum și în ce mod a luat cunoștința despre cele declarate.
(3) Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător și la ascultarea martorului.
(1) Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședința ar fi periclitata viața, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza să apară în fața organului judiciar.
(2) Aceasta măsura poate fi dispusa de către procuror în cursul urmaririi penale, iar în cursul judecatii de instanța, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.
(3) Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza într-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, după caz, la sediul instanței, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maxima siguranța. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum și de cel care a dispus măsura.
(4) Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiții de stricta confidentialitate.
(5) În toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanța sau, după caz, instanța, prin încheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protecție a martorului.
(6) Declaratiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86² alin. 5, precum și declaratia martorului, consemnata în cursul judecatii și semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art. 86² alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.
(7) Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate și investigatorii sub acoperire.
(8) Dispozitiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică și expertilor.
(3¹) În cazul judecatii, părțile și aparatorii acestora pot adresa intrebari, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condițiile alin. 1-3. Intrebarile se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Președintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile și concludente judecarii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.
(1) În situațiile prevăzute în art. 86¹, procurorul sau, după caz, instanța de judecată poate incuviinta ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penala ori în sala în care se desfășoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condițiile alin. 1, la luarea declarației poate participa un consilier de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor, care are obligația de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoștința în timpul audierii. Organul judiciar are obligația sa aduca la cunoștința martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor.
(3) Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea și vocea distorsionate, astfel încât sa nu poata fi recunoscut.
(4) Declaratia martorului ascultat, în condițiile aratate în alin. 1-3¹, se înregistrează prin mijloace tehnice video și audio și se reda integral în forma scrisa.
(5) În cursul urmaririi penale, se întocmește un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaratia martorului și acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de organul de urmărire penala și se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata și de acesta și va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maxima siguranța.
(6) În cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata și de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanța, în condițiile prevăzute în alin. 5.
(7) Suportul pe care a fost înregistrată declaratia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanței de judecată în fața careia s-a facut declaratia, se păstrează în condițiile prevăzute în alin. 5. Suportul care contine inregistrarile efectuate în cursul urmaririi penale va fi inaintat la terminarea urmaririi penale instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, și va fi pastrat în aceleasi condiții.
(8) Dispozitiile art. 78, 85 și ale art. 86 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător.
În cauzele privind infractiunile de violenta între membrii aceleiasi familii, instanța poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în sedinta de judecată, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condițiile art. 86² alin. 2, 4, 5 și 7.
(1) Procurorul care efectueaza sau supraveghează cercetarea penala ori, după caz, instanța de judecată poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau reședința martorului ori să-i asigure o reședința temporara supravegheata, precum și sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instanței și inapoi la domiciliu sau la reședința.
(2) Masurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanța, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a incetat.
Când se constată că exista contraziceri între declaratiile persoanelor ascultate în aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lamurirea cauzei.
Formularele în care urmeaza să se consemneze orice declaratie, în faza de urmărire penala, vor fi în prealabil înregistrate și inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.
a) data și locul unde este incheiat, ora la care a inceput și ora la care s-a terminat incheierea procesului-verbal;
b) numele, prenumele și calitatea celui care îl incheie;
c) numele, prenumele, ocupatia și adresa martorilor asistenti, când exista;
d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum și a masurilor luate;
e) numele, prenumele, ocupatia și adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiectiile și explicatiile acestora;
f) mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
(2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina și la sfirsit de cel care îl incheie, precum și de persoanele aratate la lit. c) și e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face mențiune despre aceasta.
Secțiunea V¹ — Interceptarile și inregistrarile audio sau video
(1) Interceptarea și inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea și inregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.
(2) Interceptarea și inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracțiunilor contra sigurantei naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sanctionarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, în cazul unor alte infractiuni grave ori al infracțiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispozitiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
(3) Autorizatia se da pentru durata necesară interceptarii și înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de președintele instanței careia i-ar reveni competența sa judece cauza în prima instanța sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. În lipsa presedintelui instanței autorizatia se da de către judecatorul desemnat de acesta.
(4) Autorizatia poate fi reinnoita, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleasi condiții, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depăși 30 de zile.
(5) Durata totala a interceptarilor și înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana și aceeasi fapta, nu poate depăși 120 de zile.
(6) Inregistrarea convorbirilor dintre avocat și partea pe care o reprezinta sau o asista în proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau savarsirea de către avocat a unei infractiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 și 2.
(7) Procurorul dispune încetarea imediata a interceptarilor și înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizatiei dacă nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre această instanță care a emis autorizatia.
(8) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii și înregistrării convorbirilor ori comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetării.
(9) Autorizarea interceptarii și a înregistrării convorbirilor sau comunicarilor se face prin încheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete și faptele care justifica măsura; motivele pentru care stabilirea situației de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea și inregistrarea.
(1) Procurorul procedeaza personal la interceptarile și inregistrarile prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari și înregistrări sunt obligate sa pastreze secretul operațiunii efectuate, incalcarea acestei obligații fiind pedepsita potrivit Codului penal.
(2) În caz de urgenta, când intarzierea obtinerii autorizarii prevăzute în art. 91¹ alin. 1, 2 și 8 ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penala, procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanța motivata, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1¹, interceptarea și inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.
(3) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 2, procurorul prezinta ordonanța, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptarile și inregistrarile efectuate și un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului de la instanța careia i-ar reveni competența sa judece cauza în prima instanța sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, în vederea confirmarii. Judecatorul se pronunță asupra legalității și temeiniciei ordonantei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivata data în camera de consiliu. În cazul în care ordonanța este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii și înregistrării, în condițiile art. 91¹ alin. 1-3 și 8. Dacă judecatorul nu confirma ordonanța procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptarilor și înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instanței.
(4) Convorbirile sau comunicarile interceptate și înregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, și pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(5) Convorbirile sau comunicarile interceptate și înregistrate pot fi folosite și în alta cauza penala dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevăzute la art. 91¹ alin. 1 și 2.
(1) Convorbirile sau comunicarile interceptate și înregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, în care se menționează autorizatia data pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecarei convorbiri ori comunicari în parte și numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.
(2) Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala în cauza. Dacă savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care conțin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondentele în alta limba decat cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret.
(3) La procesul-verbal se ataseaza, în plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, și va fi pus la dispoziția instanței, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanței, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii și copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei.
(4) La prezentarea materialului de urmărire penala, procurorul este obligat să prezinte invinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate și să asigure, la cerere, ascultarea acestora.
(5) Dacă în cauza s-a dispus o solutie de netrimitere în judecata, procurorul este obligat sa instiinteze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicari au fost interceptate și înregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, și se păstrează până la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se distrug, incheindu-se proces-verbal în acest sens.
(6) După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat în cazul reluării cercetarilor sau în condițiile prevăzute în art. 91² alin. 5 și numai de către procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, iar în alte cazuri numai cu autorizarea judecatorului.
(7) Dacă în cauza instanța a pronuntat o hotărâre de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original și copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în condițiile prevăzute în art. 91² alin. 5, cu incuviintarea prealabila a presedintelui instanței.
Dispozitiile art. 91¹-91³ se aplică în mod corespunzător și în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.
Dispozitiile art. 91¹ și 91² se aplică în mod corespunzător și în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91³, cu excepția redarii în forma scrisa, după caz.
(1) Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secțiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a părților sau din oficiu.
(2) Inregistrarile prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de proba dacă nu sunt interzise de lege.
(1) Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenti, numărul acestora trebuie să fie de cel puțin doi.
(2) Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza și cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.
Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenti este obligat să constate și sa consemneze în procesul-verbal pe care îl incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionind și observatiile pe care acestia au fost invitati să le faca cu privire la cele constatate și la desfășurarea operațiilor la care asista.
Obiectele care conțin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum și orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.
Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni, precum și obiectele care sunt produsul infractiunii.
Secțiunea VIII — Ridicarea de obiecte și inscrisuri. Efectuarea perchezitiilor
Organul de urmărire penala sau instanța de judecată are obligația sa ridice obiectele și inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.
(1) Orice persoană fizica sau persoana juridica, în posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte și sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penala sau instanței de judecată, la cererea acestora.
(2) Dacă organul de urmărire penala sau instanța de judecată apreciaza ca și o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(3) Dacă obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în condiții care să asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.
(1¹) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt intrunite condițiile aratate în art. 91¹ alin. 1 și potrivit procedurii acolo prevăzute. (1²) Retinerea și predarea scrisorilor, telegramelor și a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente și temeinic justificate și de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanță.
(1) Instanța de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmaririi penale, sau din oficiu, în cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina și sa predea scrisorile, telegramele și oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.
(2) Corespondenta și obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.
(1) Dacă obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmărire penala sau instanța de judecată dispune ridicarea silita.
(2) În cursul judecatii dispoziția de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.
(4¹) În baza incheierii, judecatorul emite de îndată autorizatia de perchezitie, care trebuie să cuprindă: (4²) Autorizatia poate fi folosita o singură dată.
(1) Când persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate în art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum și ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea și strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.
(2) Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.
(3) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin încheiere motivata, în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecatii. În cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se dispune de judecatorul de la instanța careia i-ar reveni competența sa judece cauza în prima instanța sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala.
(4) Perchezitia domiciliara se dispune în cursul urmaririi penale în camera de consiliu, fără citarea părților. Participarea procurorului este obligatorie.
a) denumirea instanței;
b) data, ora și locul emiterii;
c) numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis autorizatia de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis autorizatia;
e) locul unde urmeaza a se efectua perchezitia;
f) numele persoanei la domiciliul sau reședința careia se efectueaza perchezitia;
g) numele invinuitului sau inculpatului.
(5) Perchezitia corporala sau asupra vehiculelor poate fi dispusa, după caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator.
(6) Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa înainte de începerea urmaririi penale.
Perchezitia dispusa în cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, după caz, de lucrători operativi. Perchezitia domiciliara în cursul judecatii
Ridicarea de obiecte și inscrisuri, precum și perchezitia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infractiune flagranta sau când perchezitia urmeaza să se efectueze într-un local public. Perchezitia inceputa între orele 6,00-20,00 poate continua și în timpul noptii.
(1) Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze și, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizatia data de judecator.
(2) Ridicarea de obiecte și inscrisuri precum și perchezitia domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exercitiu.
(3) Aceste operațiuni se efectueaza de organul judiciar în prezenta unor martori asistenti.
(4) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte și inscrisuri, precum și perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exercitiu.
(5) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricăror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la perchezitie.
(1) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschidă incaperile sau alte mijloace de pastrare în care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta.
(2) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și inscrisurilor care au legătură cu fapta savirsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.
(3) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele și imprejurarile din viața personala a celui la care se efectueaza perchezitia și care nu au legătură cu cauza, sa nu devina publice.
(1) Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozițiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.
(2) Perchezitia corporala se face numai de o persoană de acelasi sex cu cea perchezitionata.
(1) Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate și celor care asista, pentru a fi recunoscute și a fi insemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza și se sigileaza.
(2) Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cit posibil laolalta, după care se aplică sigilii.
(3) Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza și se lasă în pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.
(4) Probele pentru analiza se iau cel puțin în dublu și se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate în art. 108 alin. final.
(1) Despre efectuarea perchezitiei și ridicarea de obiecte și inscrisuri se întocmește proces-verbal.
(2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de mențiunile prevăzute în art. 91, și urmatoarele mențiuni: locul, timpul și condițiile în care inscrisurile și obiectele au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.
(3) În procesul-verbal se face mențiune și despre obiectele care nu au fost ridicate, precum și de acelea care au fost lasate în pastrare.
(4) Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele și inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin și, dacă este cazul, custodelui.
(1) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, atasate la dosar sau pastrate în alt mod.
(2) Obiectele și inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizeaza și se ataseaza la dosar.
(3) Până la solutionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.
(4) Obiectele și inscrisurile predate sau ridicate în urma perchezitiei și care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.
(5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia îi apartin, chiar înainte de solutionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevarului. Organul de urmărire penala sau instanța de judecată pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata să le pastreze până la solutionarea definitivă a cauzei.
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea aratate în art. 165 alin. 2 și dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozițiilor acelui articol.
Dispozitiile din prezenta secțiune se aplică în mod corespunzător și atunci când actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridica, dispozitii care se completeaza după cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza și, după caz, infatiseaza reprezentantului unității publice sau al altei persoane juridice autorizatia data;
b) ridicarea de obiecte și inscrisuri precum și perchezitia se efectueaza în prezenta reprezentantului unității;
c) atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unității;
d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unității.
Denumirea marginala, partea introductiva și litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Secțiunea IX — Constatarea tehnico-stiintifica și constatarea medico-legala
(1) Când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penala poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.
(2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de către specialisti sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe linga institutia de care aparține organul de urmărire penala. Ea poate fi efectuata și de către specialisti sau tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe.
(1) Organul de urmărire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie să se răspundă și termenul în care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
(2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor și datelor puse la dispoziție sau indicate de către organul de urmărire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega și nici acesta nu-și poate insusi atribuții de organ de urmărire penala sau de organ de control.
(3) Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteste ca materialele puse la dispoziție ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penala, în vederea completarii lor.
(1) În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmărire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale și cere organului medico-legal, caruia îi revine competența potrivit legii, să efectueze aceasta constatare.
(2) Exhumarea în vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.
(1) Operațiile și concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza într-un raport.
(2) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părți, dacă apreciaza ca raportul tehnico-științific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.
(3) Când refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanța de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completarii sau refacerii lui.
Când pentru lamurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penala ori instanța de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.
(1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penala sau instanța de judecată are indoiala asupra stării psihice a invinuitului sau inculpatului.
(2) Expertiza în aceste cazuri se efectueaza în institutii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanței de judecată dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie și se aduce la indeplinire, în caz de opunere, de organele de politie.
(3) De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.
(1) Expertiza se efectueaza potrivit dispozițiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplică în mod corespunzător.
(2) Expertul este numit de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată, cu excepția expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.
(3) Fiecare dintre părți are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.
(1) Dacă exista experti medico-legali sau experti oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decit dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.
(2) Când expertiza urmeaza să fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penala ori instanța de judecată se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.
(3) Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-și dea parerea și specialisti de la alte institutii, poate folosi asistența sau avizul acestora.
(1) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate părțile, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penala sau de instanța.
(2) La termenul fixat se aduce la cunoștința părților și expertului obiectul expertizei și intrebarile la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari și ca pot cere modificarea sau completarea lor.
(3) Părțile mai sunt încunoștințate ca au dreptul sa ceara numirea și a cite unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.
(4) După examinarea obiectiilor și cererilor facute de părți și expert, organul de urmărire penala sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintindu -l totodata dacă la efectuarea acesteia urmeaza sa participe părțile.
(1) Expertul are dreptul sa ia cunoștința de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmărire.
(2) Expertul poate cere lamuriri organului de urmărire penala sau instanței de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.
(3) Părțile, cu incuviintarea și în condițiile stabilite de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată, pot da expertului explicatiile necesare.
(1) După efectuarea expertizei, expertul întocmește un raport scris.
(2) Când sunt mai mulți experti se întocmește un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau intr-o anexa.
(3) Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penala sau la instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei.
a) partea introductiva, în care se arata organul de urmărire penala sau instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele expertului, data și locul unde a fost efectuata, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia și intrebarile la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata și dacă părțile care au participat la aceasta au dat explicatii în cursul expertizei;
b) descrierea în amanunt a operațiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile părților, precum și analiza acestor obiectii ori explicatii în lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse și parerea expertului asupra obiectului expertizei.
(1) Când organul de urmărire penala sau instanța de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelasi expert, fie de către altul.
(2) De asemenea, când se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozițiilor privitoare la ascultarea martorilor.
(3) Lamuririle suplimentare în scris pot fi cerute și serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.
Dacă organul de urmarirea penala sau instanța de judecată are indoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.
În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penala sau instanța de judecată poate cere lamuriri institutului de emisiune.
(1) În cauzele privind infractiuni de fals în inscrisuri, organul de urmărire penala sau instanța de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie.
(2) Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autoritățile în drept sunt obligate a le elibera.
(3) Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penala ori instanța de judecată îi pune în vedere să le prezinte.
(4) Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penala sau de președintele completului de judecată și semnate de acela care le prezinta.
(5) Organul de urmărire penala ori instanța de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face.
(6) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face mențiune în procesul-verbal.
În vederea întocmirii expertizei psihiatrice a minorului, autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială domiciliază minorul are obligația să efectueze ancheta socială la cererea unității sanitare de specialitate care efectuează expertiza.
(1) Când una dintre părți sau o altă persoană care urmeaza să fie ascultata nu cunoaste limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penala sau instanța de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părți; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii.
(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în cazul când unele dintre inscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanța sunt redactate intr-o alta limba decit cea română.
(3) Dispozitiile art. 83, 84 și 85 se aplică în mod corespunzător și interpretului.
Secțiunea XII — Cercetarea la fața locului și reconstituirea
(1) Cercetarea la fața locului se efectueaza atunci când este necesar să se faca constatari cu privire la situația locului savirsirii infractiunii, să se descopere și să se fixeze urmele infractiunii, să se stabileasca pozitia și starea mijloacelor materiale de proba și imprejurarile în care infractiunea a fost savirsita.
(2) Organul de urmărire penala efectueaza cercetarea la fața locului în prezenta martorilor asistenti, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la fața locului se face în prezenta părților, atunci când este necesar. Neprezentarea părților încunoștințate nu împiedica efectuarea cercetării.
(3) Când invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penala îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat și îi asigura, la cerere, reprezentarea.
(4) Instanța de judecată efectueaza cercetarea la fața locului cu citarea părților și în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie.
(5) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.
(1) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată, dacă găsește necesar pentru verificarea și precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la fața locului, în intregime sau în parte, a modului și a condițiilor în care a fost savirsita fapta.
(2) Reconstituirea se face în prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
(1) Despre efectuarea cercetării la fața locului se incheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afara mențiunilor aratate în art. 91, descrierea amanuntita a situației locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate și a celor ridicate, a pozitiei și stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incit acestea să fie redate cu precizie și pe cit posibil cu dimensiunile respective.
(2) În caz de reconstituire a modului în care a fost savirsita fapta, se consemneaza amanuntit și desfășurarea reconstituirii.
(3) În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza și se anexeaza la procesul-verbal.
(1) Când un organ de urmărire penala sau instanța de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fața locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(1) Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conțină toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza să fie ascultata o persoană, se vor arata și intrebarile ce trebuie să i se puna.
(2) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată care efectueaza comisia rogatorie poate pune și alte intrebari, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultarii.
(1) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia intrebari, care vor fi transmise instanței ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(2) Totodata, oricare dintre părți poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(3) Când inculpatul este arestat, instanța care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care îl va reprezenta.
(1) Organul de urmărire penala sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile aratate în art. 132, efectuarea unui act de procedura și prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecată ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător și în caz de delegare.