ACTE PROCESUALE ȘI PROCEDURALE COMUNE

(1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de aparator în tot cursul urmaririi penale și al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aduca la cunoștința acest drept.

(2) Asistența juridica este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în alta cauza, când față de acesta a fost dispusa măsura de siguranță a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penala sau instanța apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apararea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

(3) În cursul judecatii, asistența juridica este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viața sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

(4) Când asistența juridica este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu și-a ales un aparator, se iau măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.

(5) Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales.

(6) Dacă la judecarea cauzei aparatorul lipseste și nu poate fi inlocuit în condițiile alin. 4¹, cauza se amana.

(1) În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului. Încunoștințarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

(2) Când asistența juridica este obligatorie, organul de urmărire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea invinuitului sau inculpatului.

(3) În cazul în care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penala, se face mențiune despre aceasta, iar actul este semnat și de aparator.

(4) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor.

(5) Abrogat.

(6) Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situațiile prevăzute în alin. 2 și 4, procurorul este obligat sa rezolve plangerea în cel mult 48 de ore.

(7) În cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.

(8) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligații, organul de urmărire penala sau instanța de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua măsuri.

(1) Aparatorul părții vatamate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penala care implica audierea sau prezenta părții careia îi asigura apararea și poate formula cereri și depune memorii.

(2) În cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile părții pe care o asista.

(3) Când organul judiciar apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu și-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.

(1) În cursul judecatii invinuitul și inculpatul, precum și celelalte părți pot fi reprezentati, cu excepția cazurilor în care prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie.

(2) În cazurile în care legea admite reprezentarea invinuitului sau inculpatului, instanța de judecată, când apreciaza necesară prezenta invinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui.

(3) În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părțile civile nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin rezoluție, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau rezoluția va fi comunicată părților civile, care trebuie să încunoștințeze procurorul sau instanța de refuzul lor de a fi reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu.

(4) În cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr mare de părți vătămate, constituite sau nu părți civile, care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părțile vătămate nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin rezoluție, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele.

(5) Dovada mandatului se va face în condițiile legii.

(6) În cazurile prevăzute la alin. 3 și 4, toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele reprezentate."

(1) Citatia este individuala și trebuie să cuprindă urmatoarele mențiuni:

a) denumirea organului de urmărire penala sau a instanței de judecată care emite citatia, sediul sau, data emiterii și numărul dosarului;

b) numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat și indicarea obiectului cauzei;

c) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în orașe și municipii: localitatea, județul, strada, numărul și apartamentul unde locuieste, iar în comune: județul, comuna și satul.

d) ora, ziua, luna și anul, locul de infatisare, precum și invitarea celui citat să se prezinte la data și locul indicate, cu aratarea consecintelor legale în caz de neprezentare.

e) ca partea citata are dreptul la un aparator cu care să se prezinte la termenul fixat;

f) ca potrivit art. 171 alin. 2 și 3 apararea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege un aparator, cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un aparator din oficiu;

g) ca partea citata poate, în vederea exercitarii dreptului la aparare, sa consulte dosarul aflat la arhiva instanței.

(2) Citatia se semneaza de cel care o emite.

(1) Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar dacă aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucreaza.

(2) Dacă printr-o declaratie data în cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

(3) În caz de schimbare a adresei aratate în declaratia invinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai dacă a incunostintat organul de urmărire penala ori instanța de judecată de schimbarea intervenita, sau dacă organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa.

(4) Dacă nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul și nici locul sau de muncă, citatia se afișează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie s-a savirsit infractiunea. Când activitatea infractionala s-a desfășurat în mai multe locuri, citatia se afișează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie se afla organul care efectueaza urmarirea penala.

(5) Bolnavii aflati în spital intr-o casa de sănătate se citeaza prin administratia acestora.

(6) Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia.

(7) Militarii se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.

(8) Dacă invinuitul sau inculpatul locuieste în strainatate, citarea se face potrivit normelor de drept international penal aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii. În absenta unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare.

(9) Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozițiilor din prezentul articol. Unitatile la care se referă art. 145 din Codul penal și alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar în cazul neidentificarii sediului, citatia se afișează la sediul consiliului local în a cărui circumscriptie s-a savarsit infractiunea.

(1) Citatia se inmineaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.

(2) Dacă persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citatia celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o afișează pe usa locuinței acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal.

(3) Când citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 și 7, unitatile acolo aratate sunt obligate a inmina de îndată citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificându-i semnatura sau aratind motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmărire penala sau instanței de judecată care a emis citatia.

(4) Citatia destinata unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

(1) Dacă persoana citata nu se afla acasa, agentul inmineaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care în mod obisnuit îi primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inminata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.

(2) Dacă persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor aratate în alin. 1, citatia se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste.

(3) Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificind identitatea și semnatura, incheie proces-verbal. Dacă aceasta nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afișează citatia pe usa locuinței, incheind proces-verbal.

(4) În lipsa persoanelor aratate în alin. 1 și 2, agentul este obligat să se intereseze când poate gasi persoana citata pentru a-i inmina citatia. Când nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inminare, agentul afișează citatia pe usa locuinței persoanei citate, incheind proces-verbal.

(5) În cazul când persoana citata locuieste într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Dacă investigatiile au ramas fără rezultat, agentul afișează citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal și făcând mențiune despre imprejurarile care au facut imposibil inminarea citatiei.

(1) Dovada de primire a citatiei trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de urmărire penala sau a instanței care a emis citatia, numele, prenumele și calitatea persoanei citate, precum și data pentru care este citata. De asemenea, trebuie să cuprindă data inminarii citatiei, numele, prenumele, calitatea și semnatura celui ce inmineaza citatia, certificarea de către acesta a identității și semnaturii persoanei careia i s-a inminat citatia, precum și aratarea calității acesteia.

(2) Ori de cite ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzător și mențiunile aratate în alineatul precedent.

(1) O persoana poate fi adusa în fața organului de urmărire penala sau a instanței de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispozițiilor art. 176, dacă fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară.

(2) Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, dacă organul de urmărire penala sau instanța constata motivat ca în interesul rezolvarii cauzei se impune această măsură.

(3) Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 și 2, nu pot rămâne la dispoziția organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora.

(4) Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de îndată de către organul judiciar.

(1) Mandatul de aducere se executa prin organele politiei, jandarmeriei sau politiei comunitare.

(2) Dacă persoana aratata în mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteaza de îndată organului de urmărire penala ori instanței de judecată.

(3) Dacă cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu găsește persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetari și dacă acestea au ramas fără rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mențiuni despre cercetarile facute.

(4) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unității militare sau prin comandantul garnizoanei.

(1) Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului și nulitatea actului facut peste termen.

(2) Când o măsura procesuala nu poate fi luata decit pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului masurii.

(3) Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

(1) La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se implineste.

(3) Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, după caz, la sfirsitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfirsitul zilei și lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzătoare, termenul expira în ultima zi a acelei luni.

(4) Când ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfirsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

(1) Actul depus inauntrul termenului prevăzut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut în termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de către administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum și inregistrarea ori arestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.

(2) Cu excepția cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de părți.

(2) Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, Ministerului Public și Ministerului Administrației și Internelor.

(1) Martorul, expertul și interpretul chemati de organul de urmărire penala ori de instanța de judecată au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuinta și altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.

(2) Martorul, expertul și interpretul care sunt salariati au dreptul și la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmărire penala sau la instanța de judecată.

(3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca și o compensare.

(4) Expertul și interpretul au dreptul și la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, în cazurile și condițiile prevăzute prin dispozitii legale.

(5) Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 și 4 se platesc pe baza dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea și în fața caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat după infatisare, iar expertului și interpretului, după ce și-au indeplinit insarcinarile.

(6) Suma care reprezinta venitul aratat în alin. 2 se plateste de cel la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul.

(1) În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii, precum și în cazul în care s-a dispus acordarea de asistența gratuita, care rămân în sarcina statului.

(2) Când sunt mai mulți inculpați condamnati, instanța hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se tine seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.

(3) Partea responsabila civilmente, în măsura în care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

(1) În caz de achitare sau de incetare a procesului penal în fața instanței de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmeaza:

a) partea vatamata, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta;

b) partea civila careia i s-a respins în totul pretentiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;

c) inculpat, în cazul când, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea pagubei.

d) inculpat, în cazul când a fost achitat în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b¹).

a) inculpat, dacă s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire;

b) ambele părți, în caz de impacare;

c) partea vatamata, în caz de retragere a plangerii sau în cazul în care plangerea a fost tardiv introdusa.

a) partea vatamata, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2;

b) inculpat, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3.

(2) În cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana careia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.

(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

(4) În cazul când mai multe părți sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanța hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

(5) Dispozitiile prevăzute în alin. 1 pct. 1 lit. a) și d), precum și la pct. 2 și 3, se aplică în mod corespunzător și în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de incetare a urmaririi penale.

(6) Cheltuielile pentru plata interpreților desemnați de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea părților rămân, în toate cazurile, în sarcina statului.

(1) Inculpatul este obligat sa plateasca părții vatamate în caz de condamnare, precum și părții civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.

(2) Când actiunea civila este admisa numai în parte, instanța poate obliga pe inculpat la plata totala sau parțială a cheltuielilor judiciare.

(3) În caz de renuntare la actiunea civila, instanța se pronunță asupra cheltuielilor la cererea părților.

(4) În situațiile prevăzute în alin. 1 și 2, când sunt mai mulți condamnati, ori dacă exista și parte responsabila civilmente, se aplică în mod corespunzător dispozitiile art. 191 alin. 2 și 3.

(5) În caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului și părții responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, în măsura în care au fost provocate de partea vatamata.

(6) În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de părți în cursul procesului penal, instanța stabileste obligația de restituire potrivit legii civile.

(1) Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta în cuprinsul unui act procedural este ținuta în seama, numai dacă aceste modificari sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfirsitul actului, de către cei care l-au semnat.

(2) Modificările neconfirmate, dar care nu schimba înțelesul frazei, rămân valabile.

(3) Locurile nescrise în cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incit sa nu se poate face adaugari.

(1) Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmărire penala sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

(2) În vederea indreptarii erorii, părțile pot fi chemate spre a da lamuriri.

(3) Despre indreptarea efectuata, organul de urmărire penala sau instanța de judecată, după caz, întocmește un proces-verbal sau o încheiere, facindu-se mențiune și la sfirsitul actului corectat.

(1) Incalcarile dispozițiilor legale care reglementeaza desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decit prin anularea acelui act.

(2) Dispozitiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea sedintei de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulitatii și dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta invinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către aparator, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

(3) Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi inlaturata în nici un mod. Ea poate fi invocata în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

(4) Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decit cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocata în cursul efectuării actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecată cu procedura completa când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu incalcarile, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevarului și justa solutionare a cauzei.

(5) În situațiile prevăzute în alin. 1 și 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fața instanței care a constatat, prin încheiere, incalcarea dispozițiilor legale, aceasta acorda un termen scurt pentru refacerea imediata a actului.

(1) Urmatoarele abateri savarsite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:

a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum și a oricăror alte lucrari, dacă prin acestea s-au provocat intarzieri în desfășurarea procesului penal;

b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum și neexecutarea mandatelor de aducere;

(2) Lipsa nejustificată a martorului, a părții vătămate sau a părții responsabile civilmente se sancționează cu amendă de la 250 lei la 3.000 lei.

(3) Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condițiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancționează cu amendă judiciară de la 250 lei la 3.000 lei.

(4) Urmatoarele abateri savarsite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:

a) impiedicarea în orice mod a exercitarii, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, expertilor desemnați de organul judiciar în condițiile legii, agentilor procedurali, precum și altor salariati ai instanțelor și parchetelor;

b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;

c) tergiversarea de către expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite;

d) neindeplinirea de către orice persoană a obligației de prezentare, la cererea organului de urmărire penala sau a instanței de judecată, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum și neindeplinirea aceleiasi obligații de către reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligații;

e) nerespectarea obligației de pastrare, prevăzută în art. 109 alin. 5;

f) neluarea de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum și impiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condițiile legii;

g) nerespectarea de către părți, aparatorii acestora, martori, experti, interpreți sau orice alte persoane a masurilor luate de către președintele completului de judecată potrivit art. 298;

h) manifestarile ireverentioase ale părților, aparatorilor acestora, martorilor, expertilor, interpreților sau ale oricăror alte persoane, față de judecator sau procuror;

i) nerespectarea de către invinuit sau inculpat a obligației de a incunostinta în scris, în termen de 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal;

j) neindeplinirea de către organul de cercetare penala a dispozițiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;

k) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți, reprezentanții legali ai acestora ori consilierii juridici.

(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzandu-se distinct în bugetul Ministerului Public sau Ministerului Justiției, după caz, potrivit legii.

(6) Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, în cazul în care fapta constituie infractiune.

(1) Amenda se aplică de organul de urmărire penala, prin ordonanța, iar de instanța de judecată, prin încheiere.

(2) Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.

(3) Dacă persoana amendata justifica de ce nu a putut îndeplini obligația sa, organul de urmărire penala sau instanța de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.