Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat de către instanța judecătorească indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție. Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț. La soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței, instanța va ține seama și de interesele minorilor.
(1) În cazul cererilor de divorț formulate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, instanța poate să dispună divorțul prin acordul soților, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 37 alin. 2 lit. a) și ale art. 38 alin. 1-3 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.
(2) Dispozițiile privind divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură notarială ale Legii nr. 4/1953 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi, Ministerul Justiției, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Ministerul Administrației și Internelor vor propune măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor privind divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură notarială ale Legii nr. 4/1953 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege."