LexistoriaDreptul la drept.

Abrogată.

Azi

Codul fiscal (2003) · 2 articole

Abrogat la 1 ianuarie 2016 · înlocuit de Codul fiscal. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 192²

Abrogat cel târziu la 1 februarie 2014

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Antrepozitarii autorizați beneficiază de scutire pentru pierderile de natura celor prevăzute la art. 192 alin. (4), intervenite pe timpul transportului intracomunitar al produselor în regim suspensiv. În acest caz, pierderile trebuie dovedite, conform regulilor statului membru de destinație. Aceste scutiri se aplică, de asemenea, și operatorilor înregistrați și neînregistrați pe timpul transportului în regim suspensiv.

(2) Fără a contraveni dispozițiilor art. 192³, în cazul lipsurilor, altele decât pierderile la care se referă alin. (1), și în cazul pierderilor pentru care nu sunt acordate scutirile prevăzute la alin. (1), acciza va fi stabilită pe baza cotelor aplicabile în statele membre respective, în momentul în care pierderile - corect stabilite de către autoritățile fiscale competente - s-au produs sau, dacă este necesar, la momentul când lipsa a fost înregistrată.

(3) Lipsurile la care se face referire la alin. (2) și pierderile care nu sunt scutite conform prevederilor alin. (1) vor fi, în toate cazurile, indicate de autoritățile fiscale competente pe versoul exemplarului documentului administrativ de însoțire care va fi returnat expeditorului, potrivit procedurii stabilite prin norme.

Articolul 192³

Abrogat cel târziu la 1 februarie 2014

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Dacă o neregulă sau o abatere s-a comis în timpul circulației, implicând și exigibilitatea accizelor, aceasta se va datora, în statul membru unde a avut loc abaterea sau neregula, de către persoana fizică sau juridică din țara de proveniență care a garantat plata accizei pentru circulație, fără ca aceasta să impieteze asupra începerii procedurilor penale.

(2) Dacă acciza este plătită în alt stat membru decât cel de proveniență a produselor, statul membru care a încasat accizele va informa autoritățile fiscale competente ale țării de proveniență.

(3) Dacă pe durata transportului o neregulă sau abatere a fost depistată, neputându-se stabili unde a avut loc, atunci se consideră că abaterea a avut loc pe teritoriul statului membru unde aceasta a fost depistată.

(4) Atunci când produsele supuse accizelor nu ajung la destinație și nu este posibilă stabilirea locului în care s-a comis abaterea sau neregula, aceasta se va considera a fi fost comisă în statul membru de livrare a produselor, care va colecta acciza cu cota în vigoare la data la care produsele au fost livrate, în afară de situația în care, într-o perioadă de 4 luni de la data livrării produselor, se prezintă dovezi care să asigure autoritățile fiscale competente de corectitudinea tranzacției ori să aducă lămuriri asupra locului unde s-a produs efectiv abaterea sau neregula.

(5) Dacă, înainte de expirarea perioadei de 3 ani de la data la care documentul administrativ de însoțire a fost întocmit, statul membru unde a avut loc efectiv abaterea sau neregula este stabilit cu certitudine, acel stat membru va colecta acciza prin aplicarea cotei în vigoare la data la care bunurile au fost livrate. În acest caz, imediat ce dovada colectării taxei a fost prezentată, acciza plătită inițial va fi rambursată.