LexistoriaDreptul la drept.

Capitolul 10

Azi

Codul muncii (1972) · 12 articole

Abrogat la 1 martie 2003 · înlocuit de Codul muncii. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 171

(1) Stricta respectare a legilor constituie obligație constituțională pentru toate unitățile socialiste și persoanele încadrate în munca.

(2) Colectivele de oameni ai muncii din unitățile socialiste trebuie să aducă o importanța contribuție la întărirea legislației socialiste, păstrarea și apărarea avutului obștesc, combaterea oricăror manifestări de încălcare a disciplinei, a normelor de etica și a regulilor de conviețuire socială.

(3) Analizarea în adunările generale ale oamenilor muncii din unități a abaterilor care aduc atingerea avutului obștesc ori care contravin regulilor referitoare la păstrarea ordinii și disciplinei în munca, stabilirea raspunderilor și luarea cu fermitate a măsurilor ce se impun în fiecare caz, precum și dezbaterea de către colectivele largi ale oamenilor muncii și exprimarea părerii acestora în legătură cu fapte de încălcare a legii ce formează obiectul unor procese, trebuie să constituie forme eficiente de participare a maselor la asigurarea respectării legii și educarea socialistă a celor ce muncesc.

Articolul 172

(1) Realizarea drepturilor ce li se cuvin pe baza activității desfășurate este asigurata persoanelor încadrate în munca prin garanții juridice corespunzătoare.

(2) Ele pot contesta sancțiunile disciplinare pe care le socotesc aplicate fără temei sau cu încălcarea legii și orice măsuri pe care le considera nelegale, cerind restabilirea drepturilor incalcate. Orice nerespectare a drepturilor persoanelor încadrate în munca atrage răspunderea persoanelor vinovate.

(3) Litigiile dintre persoanele încadrate în munca și unități, în legătură cu încheierea, executarea și încetarea contractului de muncă, sînt litigii de muncă și se soluționează de către comisiile de judecată, instanțele judecătorești sau alte organe prevăzute de lege.

Articolul 173

(1) Comisiile de judecată sînt organe obștești de influentare și jurisdicție alese în adunări generale ale oamenilor muncii, prin care se realizează participarea maselor largi la înfăptuirea legalității și educarea socialistă a cetățenilor în spiritul promovării unei atitudini corecte față de muncă, intaririi și dezvoltării avutului obștesc.

(2) Comisiile de judecată din unități judeca litigiile de muncă al căror obiect nu depășește o anumită valoare stabilită prin lege sau este neevaluabil în bani și care se referă la:

a) litigiile dintre persoanele încadrate în munca și unități în legătură cu încheierea și executarea contractului de muncă;

b) litigiile privind pretenții referitoare la drepturi în legătură cu desfacerea contractului sau reintegrarea în munca în cazul cînd nu se contesta temeinicia și legalitatea acestor măsuri;

c) orice alte litigii de muncă ce nu sînt date printr-o dispoziție expresă a codului de fața sau din alta lege în competența instanțelor judecătorești ori a altor organe.

(3) Organizarea și funcționarea comisiilor de judecată, procedura în fața acestor organe, căile de atac împotriva hotărîrilor pronunțate, precum și modul de executare a acestora se stabilesc prin lege.

Articolul 174

Sînt de competența instanțelor judecătorești:

a) litigiile în legătură cu încheierea și executarea contractului de muncă al căror obiect depășește o anumită valoare stabilită prin lege;

b) contestațiile împotriva desfacerii contractului de muncă și litigiile privind reintegrarea în munca, cu excepția celor făcute de persoanele cu funcții de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum și de directorii, directorii generali și asimilații acestora din organele centrale.

Articolul 175

(1) Sînt de competența organului administrativ ierarhic superior sau organului de conducere colectivă, potrivit legii:

a) contestațiile împotriva sancțiunilor disciplinare care prin codul de fața sau prin alta dispoziție legală nu a fost date în competența judecătoriei sau alte organe;

b) contestațiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum și litigiile privind reintegrarea în munca a persoanelor cu funcții de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum și a directorilor, directorilor generali și asimilații acestora din organele centrale;

c) contestațiile în legătură cu acordarea de trepte și gradatii de salarizare, împotriva diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum și cu privire la acordarea premiilor și gratificatiilor.

(2) Termenul de rezolvare a contestațiilor este de 30 zile.

Articolul 176

(1) Termenul de sesizare a organelor de soluționare a litigiilor de muncă este de 30 de zile de la data comunicării, în cazul în care legea prevede necesitatea unei comunicări, iar în celelalte cazuri, de la data cînd cel interesat a luat cunoștința de măsura sau împrejurarea care a determinat litigiul.

(2) Pentru orice pretenții bănești ale persoanelor încadrate în munca față de unitate - prejudicii suferite sau drepturi neacordate- termenul de sesizare este de 3 ani de la data producerii pagubelor sau de la data cînd drepturile trebuiau să fie acordate.

Articolul 177

(1) Persoana care a pierdut termenul de sesizare a organelor de jurisdicție poate cere acestora, pentru motive temeinice, repunerea în termen.

(2) Cererea de repunere în termen se poate face în 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat sesizarea în termen.

(3) În cazul admiterii cererii, organul sesizat va proceda la soluționarea litigiului.

Articolul 178

În orice litigii de muncă, dovada temeiniciei și legalității dispoziției sau măsurii luate de unitate este în sarcina acesteia.

Articolul 179

Cererile în fața oricăror organe sau instanțe, precum și toate actele procedurale în legătură cu soluționarea litigiilor de muncă și cu executarea hotărîrilor, sînt scutite de taxa de timbru.

Articolul 180

Ministerele și celelalte organe centrale de stat și obștești, precum și comitetele executive ale consiliilor populare, au obligația sa ia măsuri pentru cunoașterea și respectarea legislației muncii și să asigure controlul aplicării dispozițiilor legale privind raporturile de muncă în unitățile din subordinea lor.

Articolul 181

(1) Ministerul Muncii, ca organ central de specialitate în problemele muncii, exercita controlul aplicării dispozițiilor legale referitoare la raporturile de muncă ale persoanelor încadrate în munca, din toate unitățile de stat, cooperatiste și celelalte organizații obștești, precum și a celor referitoare la raporturile de muncă stabilite cu persoanele juridice, altele decît unitățile socialiste, și cu persoanele fizice. Comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, prin organele locale de specialitate în problemele muncii, exercita controlul aplicării legislației muncii în toate unitățile din cuprinsul județului și al municipiului București.

(2) Sindicatele organizează și exercită, potrivit legii și al statutului lor controlul obștesc asupra respectării dispozițiilor legale privind raporturile de muncă.

Articolul 182

(1) Organele care exercită controlul respectării dispozițiilor legale privind raporturile de muncă au obligația sa ia sau, după caz, sa propună măsuri în vederea tragerii la răspundere a celor vinovați.

(2) Totodată, organele de stat, în limita competentei lor, dau indicații de specialitate unităților controlate.