(1) Contractul de muncă poate fi desfăcut, din inițiativa unității, în cazul cînd:
a) unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza ca urmare a reorganizării;
b) unitatea își încetează activitatea prin încetare;
c) unitatea se muta în alta localitate, iar persoana încadrată nu accepta sa o urmeze;
d) unitatea se muta în alta localitate și are posibilitatea să-și asigure pe plan local cadrele necesare;
e) persoana nu corespunde, sub raport profesional, postului în care a fost încadrată;
f) în postul ocupat de persoana încadrată în munca este integrat, pe baza hotărîrii organelor competente, cel care a deținut anterior acel post;
g) persoana încadrată în munca se pensionează pentru limita de vîrsta ori pentru invaliditate de gradul 1 sau 2;
h) cel menținut sau reincadrat în munca după pensionarea sa pentru limita de vîrsta nu mai este necesar;
i) persoana încadrată în munca săvîrșește o abatere grava sau încalcă în mod repetat obligațiile sale de muncă, inclusiv normele de comportare în unitate;
j) cel în cauza este arestat mai mult de 60 de zile;
k) persoana încadrată în munca este condamnata definitiv pentru o infracțiune în legătură cu munca sa, dacă condamnarea o face necorespunzătoare postului pe care îl deține;
l) instanța penală a pronunțat interdicția de exercitare a profesiei, temporal sau definitiv.
(2) Contractul de muncă poate fi desfăcut pe temeiul lit. e, i sau k, în termen de cel mult de la o luna de la constatarea, de către conducătorul unității, a împrejurării care constituie temeiul desfacerii.