LexistoriaDreptul la drept.

Capitolul 8

Azi

Codul muncii (1972) · 13 articole

Abrogat la 1 martie 2003 · înlocuit de Codul muncii. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 151

(1) În Republica Socialistă România se da o înaltă prețuire muncii femeii asigurindu-i-se dreptul de a ocupa orice funcție sau loc de muncă, în raport cu pregătirea și capacitatea ei, creîndu-i-se totodată condițiile pentru dezvoltarea multilaterala a personalității sale. În remunerarea muncii pe care o prestează se aplică principiul "la munca egala cu bărbatul retributie egala".

(2) Femeile încadrate în munca se bucura de măsuri speciale, de ocrotire a sănătății și de condițiile necesare îngrijirii și educării copiilor.

Articolul 152

(1) Femeile gravide și cele care alapteaza nu vor putea fi folosite la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical și nu vor putea fi chemate la ore suplimentare.

(2) Femeile gravide și cele care alapteaza, care se găsesc în situațiile prevăzute în alineatul precedent, vor fi trecute la alte locuri de muncă, fără ca prin aceasta sa li se scada salariul.

Articolul 153

Munca femeilor în timpul nopții, în unitățile industriale, este admisă numai în următoarele cazuri:

a) pentru femeile care dețin funcții de conducere sau funcții cu caracter tehnic care implica o răspundere deosebită;

b) pentru femeile care lucrează în serviciile sanitare și de asistența socială;

c) în cazuri de forta majoră, dacă se produce o întrerupere în funcționarea dispozitivelor și instalațiilor, cînd defectiunea acestora provoacă încetarea lucrului, precum și în cazul cînd munca este necesară pentru salvarea de la o pierdere inevitabila a materiilor prime, a materialelor sau produselor;

d) în alte situații deosebite, în unele ramuri de producție stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri cu acordul Uniunii Generale a Sindicatelor.

Articolul 154

Femeile gravide, începînd din luna a sasea, și cele care alapteaza nu vor fi repartizate la munca de noapte.

Articolul 155

(1) Femeile au dreptul la concediu de maternitate plătit, care se compune dintr-un concediu prenatal de 52 zile și un concediu postnatal de 60 de zile.

(2) Dacă nașterea se produce înainte de expirarea concediului prenatal, concediul postnatal se prelungește cu numărul zilelor de concediu prenatal neefectuat.

Articolul 156

(1) Unitățile sînt obligate sa acorde femeilor în cursul programului de lucru pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilului, de o jumătate de ora, la intervale de cel mult 3 ore. La aceste pauze se adauga și timpul necesar deplasarii dus și întors la locul unde se găsește copilul. Timpul acordat pentru alaptare, inclusiv deplasarile, nu poate depăși 2 ore zilnic. Pauzele se acordă pînă la împlinirea de către copil a virstei de 9 luni, putindu-se prelungi pînă la 12 luni în cazul copiilor prematuri, distrofici și celor care necesita măsuri deosebite de îngrijire, pe baza recomandărilor medicale.

(2) La cererea mamei, pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului vor fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu 2 ore zilnic.

(3) Pauzele și reducerea programului de lucru acordate în scopul alimentarii și îngrijirii copilului se includ în timpul de muncă și nu au consecințe asupra remunerării sau altor drepturi materiale.

Articolul 157

Femeilor care au copii bolnavi mai mici de 3 ani li se vor acorda, cu avizul medicului, concedii plătite pentru îngrijirea acestora, care nu se includ în concediul de odihnă.

Articolul 158

Femeile care au copii în vîrsta de pînă la 6 ani, pe care îi ingrijesc, pot lucra cu 1/2 norma dacă nu beneficiază de crese sau cămine; timpul cît au fost încadrate în aceste condiții se considera, la calculul vechimii în munca, timp lucrat cu o norma întreaga.

Articolul 159

Pregătirea multilaterala, formarea și integrarea profesională a tinerilor, însușirea cunoștințelor necesare pentru exercitarea unei profesii se asigura gratuit.

(1) Tineretul se bucura de grija deosebită a societății noastre socialiste.

(2) Ministerul Educației și Învățămîntului, celelalte ministere și organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare, unitățile subordonate acestora și școlile de toate gradele au îndatorirea de a asigura o strinsa imbinare între pregătirea teoretică și pregătirea practica a elevilor și studenților, creind condițiile necesare pentru realizarea acestei sarcini.

(3) În țara noastră elevii, studenții, cei care frecventează diverse forme de pregătire beneficiază de sprijin, sub forma de burse, manuale școlare și alte materiale de studii, indemnizații corespunzătoare aportului lor în producție pe timpul pregătirii practice.

(4) Tuturor tinerilor li se asigura locuri de muncă potrivit pregătirii aptitudinilor, aspiratiilor lor și nevoilor unității.

(5) Ținerii au îndatorirea sa manifeste o preocupare permanenta pentru dezvoltarea spiritului de responsabilitate în rezolvarea sarcinilor, în munca și învățătura, sa pună talentul și întreaga lor energie în slujba infloririi patriei.

Articolul 160

(1) Calificarea profesională prin ucenicie la locul de muncă se face pe baza contractului de ucenicie și se realizează prin pregătire practica desfășurată în unități de producție sau de servire a populației și prin pregătire teoretică.

(2) Ucenicii primesc pe timpul pregătirii bursa sau o indemnizație corespunzătoare aportului lor în producție și gratuit manuale școlare, materiale de studiu, precum și alte drepturi stabilite de lege. Ei beneficiază, de asemenea, în toată perioada uceniciei de echipament de protecție, de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale, de asistența medicală și medicamente gratuit, precum și de vacante școlare.

Articolul 161

(1) Pentru protecția sănătății lor, ținerii sub vîrsta de 18 ani, încadrați în munca, nu pot fi repartizați la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase și nu pot fi folosiți la munca în timpul nopții.

(2) De asemenea, ținerii încadrați în munca de pînă la 18 ani, nu pot fi folosiți în munca peste durata legală a zilei de lucru, decît în cazurile prevăzute la art. 112 alin. 2 și art. 118.

Articolul 162

Durata timpului de lucru al tinerilor între 14 și 16 ani se stabilește la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere a remunerării.

Articolul 163

Pentru ținerii în vîrsta de pînă la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 18-24 zile lucrătoare, diferențiată potrivit legii în raport cu vîrsta, astfel încît cei mai tineri sa beneficieze de un concediu mai mare.