se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
(1) Săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută de lege;
c) neplata cu rea-credință, timp de două luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească,
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
(3) Dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul când stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 95.
(4) Revocarea suspendării condiționate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune de abandon de familie.
(5) Dispozițiile alin. (3) se aplică numai în cazul primei condamnări a făptuitorului pentru abandon de familie.