(1) În măsura în care acordurile încheiate de România prevăd acordarea unui tratament tarifar preferențial la importul în alte țări al mărfurilor originare din România, când mărfurile au fost obținute în regim de perfecționare activă și sub rezerva că mărfurile străine încorporate în mărfurile originare sunt supuse plății drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare obținerii în alte țări a acestui tratament tarifar preferențial duce la nașterea datoriei vamale la import.
(2) Momentul în care ia naștere această datorie vamală este considerat a fi momentul acceptării de către autoritatea vamală a declarației vamale de export al mărfurilor în cauză.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se întocmește declarația vamală este, de asemenea, debitor.
(4) Cuantumul drepturilor de import corespunzător acestei datorii vamale este determinat în aceleași condiții ca și când ar rezultă o datorie vamală ca urmare a acceptării, la aceeași dată, a declarației de punere în liberă circulație a mărfurilor prin care se încheie regimul de perfecționare activă.