(1) Termenul cu care este amânată plata este de 30 de zile. Acesta se calculează astfel:
a) în cazul în care plata este amânată în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidența contabilă de către autoritatea vamală. În cazul în care se aplică prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numărul zilelor corespunzătoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidența contabilă, mai puțin două zile;
b) în cazul în care plata se amână în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzător unei jumătăți din numărul de zile din perioada de globalizare;
c) în cazul în care plata se amână în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculează din ziua următoare celei în care expiră perioada în care mărfurilor respective li s-a acordat liberul de vamă. Termenul se reduce cu un număr de zile corespunzător jumătății numărului de zile aferent perioadei în cauză.
(2) În cazul în care numărul zilelor din termenele menționate la alin. (1) lit. b) și c) este impar, numărul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) și c) este egal cu jumătate din numărul par imediat inferior acestui număr impar.
(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele menționate în alin. (1) lit. b) și c) sunt o săptămână calendaristică sau o lună calendaristică, plata cuantumului drepturilor care a făcut obiectul amânării se poate efectua:
a) în ziua de vineri a săptămânii a patra următoare celei în cauză, dacă termenul este de o săptămână calendaristică;
b) cel târziu până în ziua a șaisprezecea a lunii următoare, dacă termenul este o lună calendaristică.