Introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al României

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declarații sumare, cu excepția celor încărcate în mijloace de transport care trec, fără oprire, prin apele teritoriale sau prin spațiul aerian al teritoriului vamal.

(2) Declarația sumară se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamală poate permite ca declarația sumară să fie depusă la alt birou vamal, cu condiția ca acesta să comunice imediat sau să pună la dispoziție pe cale electronică informațiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamală poate accepta, în locul declarației sumare, depunerea unei notificări și accesul la datele din declarația sumară în sistemul informatic al operatorului economic.

(3) Declarația sumară se depune înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României.

(4) În anumite cazuri și în funcție de anumite tipuri de transport al mărfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaționale care prevăd dispoziții specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:

a) termenul limită până la care este depusă declarația sumară, înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României;

b) modalitățile de derogare de la termenul limită prevăzut la lit. a) și de modificare a acestuia;

c) condițiile în care se poate renunța la declarația sumară sau în care aceasta poate fi adaptată.

(1) Prin regulamentul vamal se stabilesc formatul declarației sumare și datele care să conțină elementele necesare analizei de risc și aplicării corespunzătoare a controalelor vamale, în principal privind securitatea și siguranța.

(2) Declarația sumară se întocmește prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor. Se pot folosi informații comerciale, portuare sau de transport, cu condiția să conțină detaliile necesare. Autoritatea vamală poate accepta declarația sumară pe suport de hârtie în cazuri excepționale, cu condiția aplicării aceluiași nivel de gestionare a riscului cu cel folosit la declarațiile sumare întocmite prin tehnica de procesare a datelor.

(3) Declarația sumară se depune de persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al României sau care își asumă responsabilitatea pentru transportul lor către acest teritoriu.

(4) Declarația sumară poate fi depusă și de:

a) persoana în numele căreia acționează persoana prevăzută la alin. (3);

b) orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile sau să dispună prezentarea acestora la autoritatea vamală competentă;

c) un reprezentant al persoanei prevăzute la alin. (3) sau al celei menționate la lit. a) sau b).

(5) Persoana prevăzută la alin. (3) și (4) are dreptul, la cerere, să modifice una sau mai multe date din declarația sumară, după depunerea acesteia. Modificarea nu mai este posibilă după ce autoritatea vamală fie:

a) a informat persoana care a depus declarația sumară de intenția de a verifica mărfurile;

b) a constatat inexactitatea datelor în cauză;

c) a aprobat ridicarea mărfurilor.

(1) Biroul vamal de intrare poate renunța să solicite depunerea unei declarații sumare pentru mărfurile care au făcut obiectul unei declarații vamale înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 60 alin. (3) sau (4). În acest caz, declarația vamală conține cel puțin informațiile necesare pentru o declarație sumară și, până când aceasta este acceptată, această declarație este echivalentă cu o declarație sumară. Autoritatea vamală poate aproba ca declarația vamală să fie depusă la un birou vamal de import, altul decât biroul vamal de intrare, cu condiția ca acest birou să comunice imediat biroului vamal de intrare sau să-i pună la dispoziție, pe cale electronică, informațiile necesare.

(2) Când declarația vamală este depusă în alt mod decât pe cale informatică, autoritatea vamală aplică aceleași criterii de gestionare a riscului ca și în cazul declarațiilor vamale depuse pe cale informatică.

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României se află sub supraveghere vamală din momentul intrării lor și pot fi supuse controlului vamal până la stabilirea statutului lor vamal.

(2) Mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală până când:

a) se modifică statutul lor vamal;

b) intră într-o zonă liberă sau antrepozit liber;

c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii.

(3) Mărfurile care beneficiază de un tratament tarifar favorabil, în funcție de destinația lor finală, rămân sub supraveghere vamală potrivit dispozițiilor cuprinse în prezentul cod.

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fără întârziere de persoana care le aduce, în conformitate cu instrucțiunile autorității vamale, astfel:

a) către biroul vamal desemnat de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta;

b) spre o zonă liberă sau antrepozit liber, când mărfurile sunt destinate acestora.

(2) Persoana care își asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor, după ce au fost introduse pe teritoriul vamal al României sau ca urmare a transbordării, devine răspunzătoare pentru respectarea obligației prevăzute la alin. (1).

(3) Când o navă sau o aeronavă aflată în situația prevăzută la alin. (1) este obligată, din motive de forță majoră sau caz fortuit, să facă o escală sau să staționeze temporar pe teritoriul vamal al României, transportatorul sau orice persoană care acționează în numele acestuia este obligată să informeze fără întârziere autoritatea vamală asupra situației intervenite, aceasta stabilind măsurile de supraveghere a navei sau aeronavei, precum și a mărfurilor transportate de acestea.

(4) Dispozițiile alin. (1) lit. a) nu înlătură aplicarea altor prevederi legale cu privire la traficul turistic, de frontieră, poștal sau cel de importanță economică neglijabilă, cu condiția ca supravegherea vamală și posibilitatea de a efectua controlul vamal să nu fie afectate.

(1) Prevederile art. 64 nu se aplică mărfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traversează marea teritorială și apele teritoriale sau spațiul aerian al României, fără a avea ca destinație un port sau aeroport românesc.

(2) În caz de forță majoră sau de caz fortuit, la schimbarea destinației stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat să informeze imediat autoritatea vamală, inclusiv despre eventualele pierderi parțiale sau totale ale mărfurilor.