Destinația vamală

(1) În măsura în care nu există dispoziții contrare, mărfurilor li se poate acorda în orice moment, în condițiile prevăzute de lege, orice destinație vamală, indiferent de natura sau cantitatea lor, de țara de origine sau proveniență, de transport ori de destinație.

(2) Prevederile alin. (1) nu exclud aplicarea interdicțiilor sau restricțiilor justificate din rațiuni de morală, ordine și securitate publică, de protejare a sănătății și a vieții persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică ori de protejare a proprietății industriale și comerciale.

(1) Mărfurile destinate plasării sub un regim vamal trebuie să facă obiectul unei declarații pentru acel regim vamal.

(2) Mărfurile românești declarate pentru regimul de export, perfecționare pasivă, tranzit sau antrepozitare vamală sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declarației vamale până la momentul în care acestea părăsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declarația vamală este invalidată.

a) fie în scris;

b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală;

c) fie printr-o declarație verbală sau orice altă acțiune prin care deținătorul mărfurilor își manifestă voința de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile și condițiile prevăzute în regulamentul vamal.

(1) Declarația în scris se face pe un formular corespunzător modelului oficial prevăzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamală. Aceasta se semnează de titularul operațiunii sau de reprezentantul său și conține datele necesare aplicării dispozițiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.

(2) Declarația este însoțită de toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispozițiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.

(1) Declarația vamală, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 31 și 32, poate fi făcută de orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să facă posibilă prezentarea acestora autorității vamale competente, împreună cu toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispozițiilor privind regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Când acceptarea unei declarații vamale impune obligații speciale unei anumite persoane, declarația se face de acea persoană sau în numele acesteia.

(2) Declarantul trebuie să fie o persoană stabilită în România. Condiția privind stabilirea în România nu se aplică persoanelor care:

a) întocmesc o declarație de tranzit sau de admitere temporară;

b) declară mărfuri ocazional, cu condiția ca autoritatea vamală să considere acest lucru justificat.

(1) Declarantul are dreptul, la cerere, să rectifice una sau mai multe date cuprinse în declarația depusă și acceptată de autoritatea vamală. Rectificarea nu poate face referire la alte mărfuri decât cele care au făcut obiectul declarației inițiale.

(2) Rectificarea nu poate fi permisă când cererea a fost prezentată după ce autoritatea vamală fie:

a) a informat declarantul că intenționează să efectueze controlul fizic al mărfurilor, fie

b) a constatat inexactitatea datelor în cauză, fie

c) a acordat liberul de vamă.

(1) La cererea declarantului, autoritatea vamală invalidează o declarație deja acceptată când declarantul furnizează dovezi că marfa a fost declarată eronat pentru regimul vamal corespunzător acestei declarații sau când, ca urmare a unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificată.

(2) Când cererea de invalidare a declarației este prezentată după ce autoritatea vamală a informat declarantul asupra intenției de a efectua controlul fizic al mărfurilor, aceasta poate fi luată în considerare numai după ce controlul fizic a fost finalizat.

(3) Cazurile în care o declarație poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă se stabilesc prin regulamentul vamal.

(4) Invalidarea declarației nu înlătură răspunderea contravențională sau penală a declarantului.

(1) După acceptarea declarației vamale, autoritatea vamală poate proceda la controlul documentar al acesteia și al documentelor însoțitoare și poate cere declarantului să prezinte și alte documente necesare verificării exactității elementelor înscrise în declarație.

(2) Dacă nu se prevede în mod expres altfel, data declarației vamale acceptate este data înregistrării ei și determină stabilirea și aplicarea tuturor dispozițiilor privind regimul vamal.

(3) Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau parțial, precum și, dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănunțite.

(1) Transportul mărfurilor la locul controlului fizic sau, după caz, unde urmează să fie prelevate probe, precum și toate manipulările necesare acestor operațiuni sunt efectuate de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operațiuni cad în sarcina declarantului.

(2) Declarantul are dreptul să asiste la controlul fizic al mărfurilor, precum și, după caz, la prelevarea probelor. Când autoritatea vamală consideră necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat să prezinte mărfurile pentru control, să le manipuleze și dezambaleze, să le reambaleze, precum și să asigure condiții pentru prelevarea probelor.

(3) Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, fără ca autoritatea vamală să fie pasibilă de plată sau orice compensații pentru cantitățile prelevate. Autoritatea vamală suportă costurile analizei când aceasta se efectuează în laboratoarele proprii.

(1) Dacă controlul fizic se execută parțial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru întreaga partidă de marfă înscrisă în declarația vamală. Declarantul vamal are dreptul să ceară efectuarea unui control suplimentar al mărfurilor când consideră că rezultatul controlului parțial nu este concludent.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declarație cuprinde două sau mai multe articole, datele de referință pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declarație separată.

(1) Rezultatele verificării declarației constituie baza aplicării dispozițiilor care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

(2) Când declarația nu este verificată și nu se efectuează controlul fizic, dispozițiile menționate la alin. (1) se aplică pe baza datelor de referință cuprinse în declarație.

(1) Când sunt îndeplinite condițiile de plasare a mărfurilor sub regimul respectiv și mărfurile nu sunt supuse unor măsuri de prohibiție sau restricție, fără a aduce atingere alin. (2) și (3) și fără a se naște o datorie vamală, autoritatea vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri imediat ce datele de referință din declarație au fost verificate sau acceptate fără verificare. Aceeași dispoziție se aplică și când verificările nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil și prezența mărfurilor în vederea acestor verificări nu mai este necesară.

(2) În cazul în care acceptarea unei declarații vamale conduce la nașterea unei datorii vamale pentru mărfurile cuprinse în acea declarație, liberul de vamă se acordă numai dacă cuantumul datoriei vamale a fost plătit sau garantat. Această dispoziție nu se aplică pentru regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import în condițiile prevăzute la alin. (3).

(3) Dacă, potrivit dispozițiilor care reglementează regimul vamal pentru care sunt declarate mărfurile, autoritatea vamală solicită constituirea unei garanții, liberul de vamă pentru mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garanții.

(4) Liberul de vamă se acordă în același timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiași declarații. În sensul prezentului alineat, când un formular de declarație cuprinde două sau mai multe articole, datele de referință aferente fiecărui articol sunt considerate ca fiind o declarație separată.

(1) Autoritatea vamală poate lua orice măsuri necesare, inclusiv confiscarea și valorificarea mărfurilor, în cazul în care acestea, după acordarea liberului de vamă, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vamă pentru că fie:

a) nu a fost posibilă, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită de autoritatea vamală, fie

b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mărfurile să poată fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie

c) plata sau garanția drepturilor de import ori export, după caz, nu a fost efectuată sau constituită în cadrul termenului legal, fie

d) sunt supuse unor prohibiții sau restricții cu privire la mărfurile respective.

(2) Cazurile, termenele și condițiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevăzute în regulamentul vamal.

(1) Autoritatea vamală poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea și declararea mărfurilor, în cazurile și în condițiile stabilite prin regulamentul vamal.

(2) Procedura simplificată permite:

a) ca declarația să nu cuprindă toate datele de referință prevăzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele dintre documentele menționate la art. 85 alin. (2) să nu fie anexate la declarație;

b) depunerea în locul declarației prevăzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ însoțit de o cerere de plasare a mărfurilor sub regimul vamal în cauză;

c) ca declararea mărfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauză să se efectueze prin înscrierea acestora în evidențe; în acest caz, autoritatea vamală poate permite declarantului să nu prezinte mărfurile la biroul vamal.

(3) Declarația simplificată, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidențe trebuie să conțină cel puțin datele necesare identificării mărfurilor. Înscrierea în evidențe trebuie să cuprindă și data la care aceasta se realizează.

(4) Cu excepția cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie să depună o declarație suplimentară care poate fi de natură globală, periodică sau recapitulativă.

(5) Declarațiile suplimentare, împreună cu cele simplificate menționate la alin. (2) lit. a)-c), sunt considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptării declarațiilor simplificate; înscrierea în evidențe are aceeași valoare juridică cu acceptarea declarației menționate la art. 85.

(6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevăzute în regulamentul vamal.