(1) Sarcina probei cu privire la furnizarea conținutului digital sau a serviciului digital în conformitate cu art. 4 revine comerciantului.
(2) În cazurile menționate la art. 10 alin. (2) , sarcina probei cu privire la conformitate la momentul furnizării conținutului digital sau a serviciului digital furnizat îi revine comerciantului în cazul unei neconformități care este constatată în termen de un an de la momentul furnizării conținutului digital sau a serviciului digital.
(3) În cazurile menționate la art. 10 alin. (3) , sarcina probei cu privire la conformitatea conținutului digital sau a serviciului digital pe parcursul perioadei în care conținutul digital sau serviciul digital trebuie să fie furnizat conform contractului îi revine comerciantului în cazul unei neconformități care apare pe parcursul perioadei respective.
(4) Dispozițiile alin. (2) și (3) nu se aplică în cazul în care comerciantul demonstrează că mediul digital al consumatorului nu este compatibil cu cerințele tehnice ale conținutului digital sau ale serviciului digital, iar comerciantul a informat consumatorul cu privire la aceste cerințe, în mod clar și ușor de înțeles, înainte de încheierea contractului.
(5) Consumatorul cooperează cu comerciantul în măsura în care acest lucru este, în mod rezonabil, posibil și necesar pentru a stabili dacă neconformitatea conținutului digital sau a serviciului digital, la momentul prevăzut la art. 10 alin. (2) sau (3) , după caz, a fost cauzată de mediul digital al consumatorului. Obligația de cooperare între consumator și comerciant se limitează la mijloacele disponibile din punct de vedere tehnic care sunt mai favorabile pentru consumator.
(6) În cazul în care consumatorul nu cooperează, iar comerciantul a informat consumatorul cu privire la o astfel de cerință în mod clar și ușor de înțeles înainte de încheierea contractului, sarcina probei în ceea ce privește existența neconformității la momentul menționat la art. 10 alin. (2) sau (3) , după caz, revine consumatorului.